Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 517/
Ședința publică din data de 14 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia. De asemenea, apreciază că cererea este întemeiată și nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
În motivare arată că raportat la situația reținută de Tribunalul Argeș în încheierea de ședință din data de 12 august 2009 și anume nota telefonică, nu rezultă că inculpatul a influențat sau ar fi încercat să influenteze persoana respectivă în vreun mod. De asemenea nu rezultă că din discuțiile pe care le-a purtat cu aceasta ar zădărnici aflarea adevărului cu privire la faptele care sunt reținute în sarcina sa.
Acea persoană se ocupa personal de afacerile sale, iar inculpatul se plângea ca nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, iar acea persoană a arătat că ea cunoaște foarte bine situația și dacă va fi audiată va relata lucrurile așa cum sunt.
Arată că acea notă telefonică nu poate fi privită ca o probă certă din care să rezulte că inculpatul odată lăsat în libertate ar zădărnici aflarea adevărului. Apreciază totodată că această situație reținută de instanță nu este întemeiată.
De asemenea nu se poate aplica un regim discriminatoriu față de inculpați din aceeași cauză, respectiv inculpații care au luat mită sunt judecați în stare de libertate, iar cel care se presupune că ar fi dat mită să fie ținut în stare de arest preventiv, un motiv în plus care ar conduce la admiterea prezentei cereri.
Potrivit art. 136 al. 8 Cod pr. pen. la alegerea măsurii preventive, instanța trebuie să aibă în vedere mai multe criterii juridice, respectiv alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Din analiza rechizitoriului nu rezultă că sunt dovezi certe că a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, iar aceste infracțiuni nu prezintă un pericol social deosebit de grav, limitele pedepsei sunt cuprinse între 6 luni și 5 ani, ceea ce nu echivalează cu gravitate deosebită a presupuselor fapte săvârșite și nu se poate reține și nici dovedi că aceste fapte au fost săvârșite într-un grup infracțional organizat în formă continuată. In situația în care faptele ar fi fost săvârșite într-un grup infracțional organizat, în formă continuată, atunci tratamentul judiciar ar trebui să fie egal pentru toți inculpații, însă ceilalți cu privire la care s-au reținut fapte similare sunt judecați în stare de libertate.
Jurisprudența europeană este constantă în a decide că, arestarea preventivă trebuie să aibă o durată cât mai mică, iar disp. art. 293 Cod pr. pen. prevăd că, judecata, în cazul în care sunt inculpați arestați preventiv, se face de urgență și cu precădere. Ori, în cauza de față, rechizitoriul a fost înaintat la data de 23 iunie 2009, iar primul termen al dosarul a fost fixat la data de 29.09.2009.
In ceea ce privește faptul că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru alte fapte, o presupusă faptă de instigare la infracțiunea de dare de mită, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu, instigare la infracțiunea de fals intelectual, s-a susținut că nu există dovezi că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni, nu există flagrant - in opinia sa singura probă care poate dovedi această infracțiune, nu există, nu sunt nici alte probe care să confirme că ar fi existat măcar vreo discuție între învinuit și alte persoane cu privire la aceste fapte.
Pe de altă parte, instanța trebuie să verifice dacă, lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Având în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, este un cunoscut om de afaceri, cu o reputație deosebită, remarcat nu numai în județul nostru pentru realizările sale, menținerea sa în stare de arest preventiv ar aduce o prejudiciere gravă a activității societăților comerciale pe care acesta le-a condus.
în libertate, o libertate restrânsă de altfel, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și al cunoaște condițiile revocării liberării provizorii sub control judiciar.
Potrivit art. 136 alin. 8 Cod pr. pen. în alegerea măsurii preventive instanța trebuie să țină seama și de vârsta, starea de sănătate a persoanei față de care se ia măsura. Inculpatul are vârsta de 43 de ani, iar starea de detenție a avut o influență foarte mare asupra acestuia, iar dacă i se imprimă această nedreptate, activitatea sa ulterioară și personalitatea acestuia vor avea mult de suferit. Instanța trebuie să aibă în vedere și situația familială a inculpatului, are doi copii dintre care unul este minor, iar celălalt abia a trecut de vârsta majoratului, aceștia sunt disperați de situația în care se află tatăl lor, le este afectată dezvoltarea intelectuală și sunt lipsiți de sprijinul material și moral al tatălui lor.
In concluzie, raportat la toate aceste criterii juridice, solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii apreciază că această cererea de liberarea provizorie sub control judiciar este întemeiată și solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu se impune admiterea cererii, având în vedere că nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte deosebit de grave, fapte continuate până a fost cazul intervenției organelor de urmărire penală, astfel că dacă nu s-ar fi intervenit prompt acesta ar fi putut săvârși în continuare astfel de fapte împreună cu ceilalți inculpați.
Cu privire la proba privind interceptarea telefonică reținută de instanța de fond Tribunalul Argeș, în mod greșit apărarea apreciază că această probă nu trebuie luată în seamă, în opinia sa acea interceptarea este relevantă, din punct de vedere juridic având în vedere că persoana respectivă a fost audiată în dosar.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte deosebit de grave, fapte săvârșite în formă continuată, iar până la întocmirea rechizitoriului nu au putut fi analizate toate faptele. De aceea, în perioada următoare, se vor extinde cercetările pentru alte fapte, infracțiuni de corupție săvârșite împreună cu comisari ai Gărzii Financiare
Față de aceaste împrejurări, apreciază că există dovezi că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martorti, la dosar fiind depusă dovada că a încercat să determine declarația unor martori.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii și punerea în libertate, întrucât la dosar nu există probe certe din care să rezulte faptul că se face vinovat de săvârșirea faptelor, precizând totodată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Arată în continuare că va respecta toate obligațiile impuse de instanță, în situația în care i se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată:
Prin încheierea din 12 august 2009, Tribunalul Argeșî baza art.1608aalin.6 proc.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 14.08.1967 în comuna, jud. A, aflat în prezent în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.1602proc.pen."liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
S-a notat că alineatul 2 al aceluiași text de lege stabilește că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În motivarea încheierii tribunalul a arătat că transcrierea unei convorbiri telefonice a inculpatului, aflat în arestul IPJ, cu o anume (filele 437,438) dovedește fără putință de tăgadă că inculpatul i-a cerut acestei persoane să depună mărturie în favoarea sa, în sensul de a-și crea un alibi.
S-a arătat în cuprinsul încheierii relatările exacte ale martorei: "Eu vin, te țin martor, să spun eu că te întâlneai cu mine și că nu te-ai dus niciodată să te întâlnești cu nimeni.vinerea și sâmbăta eram împreună și duminica".
Având în vedere această atitudine a inculpatului care, în stare de arest fiind, a încercat să influențeze pe persoana respectivă să vină martoră în procesul penal, Tribunalul a apreciat că odată lăsat în libertate acesta va proceda în mod similar.
Transcrierea convorbirii telefonice reprezintă o dovadă indubitabilă că inculpatul trebuie împiedicat să zădărnicească aflarea adevărului.
În acest context, s-a considerat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este oprită de lege, iar tribunalul în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sdub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- instanța era obligată să motiveze ce anume împrejurare
determină respingerea solicitării inculpatului de a fi liberat provizoriu sub control judiciar și de ce nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală.
În susținerea recursului, s-a mai învederat depășirea termenului
rezonabil în derularea procedurii penale, conduita anterioară a inculpatului, ireproșabilă, dar și motive de ordin familial și social ale inculpatului și lipsa unui proces echitabil prin comparație cu tratamentul juridic acordat altor coinculpați cercetați în stare de libertate.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al
motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Din ansamblul probelor administrate până în prezent rezultă că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni multiple cu o amploare deosebită și care necesită în vederea aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul în cauză. De asemenea, necesitatea unei bune administrări a probelor în această fază procesuală este un argument care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesului penal (art.136 al.1 Cod procedură penală).
În acest context, strict legat de obiectul cauzei de față, curtea
subliniază că liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune presupune analiza atât a dispozițiilor art.160/2 Cod procedură penală ce reprezintă cadrul general în materie, cât și temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive, pentru a stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.
Curtea reține că, din această perspectivă, prima instanță efectuat o analiză temeinică a cerințelor impuse de art.160/2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie, cât și a temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului și, ulterior, prelungirea și menținerea acestei măsuri, fără a depăși cadrul legal cu care a fost investită.
În concluzie, atâta vreme cât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și ele nu s-au schimbat de la ultima cerere de liberare provizorie care a fost analizată în data de 07.08.2009, înseamnă că și pe viitor arestarea preventivă a inculpatului se impune și, pe cale de consecință, liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică nici în prezent (14.08.2009).
În plus, în speță există elemente de probă noi din care rezultă că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Acest lucru rezultă din transcrierea unei convorbiri telefonice purtată între inculpat, aflat în Arestul IPJ cu martora ( fila 437, 438 ) din care rezultă intenția inculpatului de a determina pe aceasta din urmă să declare în favoarea sa, scopul final fiind crearea unui alibi. Iată că au intervenit elemente noi în dosar, însă acestea sunt de natură a întări susținerea că punerea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Se constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea de infracțiuni de corupție, de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, însă cercetarea judecătorească abia a început, urmând să fie audiați martorii din lucrări, precum și ceilalți coinculpați, existând posibilitatea reală ca să fie zădărnicită aflarea adevărului prin influențarea acestora.
Nici criticile din recursul inculpatului, în sensul că prin menținerea în continuare a arestării preventive s-ar încălca dreptul său de a fi judecat într-un termen rezonabil nu justifică în raport cu datele cauzei liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat indubitabil că inculpatul Gaf ost inițiatul constituirii grupului organizat, grup pe care l-a coordonat în scopul obținerii unor beneficii financiare sau alte beneficii materiale pentru echipa de fotbal Pitești, în sensul ca această echipă să se claseze pe o poziție care să-i permită accesul în cupele europene, pentru care obținea beneficii financiare. Trebuia amintit că inculpatul G, acționat principal al firmei SC, cât și finanțator al Clubului de A Pitești a fost cel care s-a implicat în cea mai mare măsură pentru ca echipa Pitești să obțină victorii, motiv pentru care, prin intermediul inculpatului G, obținea delegarea unor arbitri care arbitrau favorabil partidele de fotbal ale echipei menționate, iar prin intermediul inculpatului remiterea unor arbitri care erau delegați să arbitreze echipele disputate de echipa A, sume de bani în valută pentru a arbitra favorabil.
Situația cu sumele de bani ridicate de la SC a fost identificată pe unități PC sau suporți de memorie, obiecte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13.04.2009 și în majoritatea cazurilor aceste sume se coroborează cu cele specificate în convorbirile telefonice.
Astfel, ca exemplu, sumele remise cu titlul de mită inculpaților G, și se regăsesc în același cuantum în evidența contabilă dublă.
Față de situația expusă, rezultă că sunt indicii certe că inculpatul a
săvârșit faptele pentru care este cercetat și apare evident că pentru aflarea adevărului este absolut necesară continuarea cercetării judecătorești, prin ascultarea martorilor invocați în rechizitoriu, în aceleași condiții, pentru a se verifica realitatea cu privire la infracțiunea de dare de mită imputată inculpatului în actul de sesizare, infracțiune negată constant de inculpatul
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, această condiție este îndeplinită și în acest caz, fiind relevat, printre altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc pentru funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Or, în contextul recrudescenței infracțiunilor de corupție, lăsarea în libertate a unor inculpați care încearcă să se folosească în interes propriu, în scopul realizării de venituri ilegale, de puterea financiară și socială și de atribuțiile deținute într-o societate comercială, ar fi fără suport probator.
Lipsa de reacție la acest gen de acte ar putea constitui o încurajare pentru încălcarea drepturilor cetățeanului.
Amploarea activității infracționale, demonstrată și de disjungerea altor cauze, nu justifică liberarea provizorie a inculpatului, la dosar fiind probe care conduc la incidența temeiului prevăzut de art.148 alin.(1) lit.f Cod procedură penală.
Existența și în același timp, subzistența în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme și scopurilor instituite de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar apărarea inculpatului în sensul că alți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate fapt ce ar afecta legalitatea de tratament juridic, nu constituie caz de casare a încheierii.
În fine, natura faptelor săvârșite, gravitatea acestora, pericolul social concret al faptelor și făptuitorilor justifică pe deplin măsura menținerii arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acesta.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
În baza art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi bligat la cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 14.08.1967 în comuna, jud. A, domiciliat în Pitești,-, jud. A, CNP -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuielilor judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex.
Jud.fond: -.
OPINIE SEPARATĂ
în sensul că se impune admiterea recursului și casarea încheierii atacată în sensul că pe fond să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului Gaf ost luată cu scopul de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art.136 Cod procedură penală.
Scopul acestei măsuri se poate realiza însă și prin liberarea provizorie sub control judiciar potrivit cererii formulate de inculpat în temeiul art.1602Cod procedură penală.
Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, legiuitorul a impus îndeplinirea unor condiții cu privire la durata pedepsei ce se poate aplica pentru infracțiunea săvârșită, respectiv ca aceasta să nu fie mai mare de 18 ani, precum și cu privire la conduita inculpatului, de a nu săvârși alte infracțiuni sau de a nu încerca să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile enunțate în textul art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Tribunalul a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar numai pentru argumentul că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, în cadrul unei convorbiri telefonice pe care a avut-o cu acesta din urmă, în timp ce se afla în arestul, reținând că i s-ar fi propus martorului depunerea unei mărturii favorabile inculpatului.
Sintagma "va încerca să zădărnicească aflarea adevărului" la care se referă legiuitorul presupune o activitate din partea inculpatului sau învinuitului de a altera prin orice mijloc dovezile ce se administrează în cauză și care sunt de natură să confirme fapta penală pentru care este cercetat.
Din transcrierea convorbirii telefonice la care tribunalul a făcut referire, rezultă că cea care s-a oferit să depună mărturie în cauza penală a fost persoana contactată telefonic de către inculpat, nerezultând din convorbire intenția inculpatului de aoi nfluența pe martoră în sensul textului de lege enunțat.
aflării adevărului trebuie să fie, în accepțiunea textului de lege, opera inculpatului și nu a altei persoane, fiindcă numai într-o asemenea ipoteză se poate aprecia că liberarea provizorie sub control judiciar contravine scopului pentru care măsura preventivă a fost dispusă, aceea de a se desfășura procesul penal în condiții corespunzătoare și de a se afla adevărul.
Neputându-se reține din transcrierea convorbirii telefonice că inculpatul a fost acela care a încercat zădărnicirea aflării adevărului, în mod netemeinic tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii sub control judiciar și a respins cererea inculpatului.
De asemenea, în aceeași cauză, alți inculpați, pentru fapte cu un grad de pericol social comparabil sau chiar identic cu cel al faptei săvârșite de inculpat, au fost liberați sub control judiciar pentru argumentul că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul art.1602Cod procedură penală.
Aceeași rațiune pentru care s-a dispus măsura liberării sub control judiciar în privința celorlalți inculpați trebuia să existe și în cazul inculpatului G, fiindcă în caz contrar s-ar aplica un tratament juridic diferit unor situații juridice identice sau cel puțin comparabile.
Considerentele expuse pot forma convingerea că sunt îndeplinite condițiile liberării sub control judiciar atât în ceea ce privește gravitatea faptelor, cât și cu privire la atitudinea inculpatului de a nu încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Judecător,
,
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Marius Gabriel Săndulescu
