Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 518/
Ședința publică din 14 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpații, - Și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns inculpatul, asistat de avocat ales, inculpații - și, asistași de avocat ales .
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat, avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond trimiterea spre rejudecare la instanța de fond Tribunalul Argeș pentru soluționarea în fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe fond admiterea cererii.
În motivare arată că infracțiunea cea mai gravă respectiv aceea de înșelăciune nu a fost dovedită.
Nu există nici un fel de indicii că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită a se avea în vedere și prezumția de nevinovăție.
Avocat pentru inculpații - și având cuvântul solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru inculpatul -, apreciind că această cerere este admisibilă, iar cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond cercetarea sa în stare de libertate, cu respectarea dispozițiilor legii.
În motivare arată că inculpatul - nu se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune având în vedere faptele săvârșite, el ar putea fi acuzat eventual doar de luare de mită, el nu a folosit procuri false a folosit procuri legale eliberate pe numele său de anumite persoane.
Cu privire la inculpatul apreciază că și față de acest inculpat cererea este admisibilă, apreciază că pericolul concret nu există.
Fapta pentru care inculpatul este cercetat a fost săvârșită în urmă cu doi ani, acesta nu mai lucrează la depozitul central, iar la data când a fost ridicat de poliție inculpatul nu se afla în desfășurarea unei activități ilicite, își desfășura munca cinstit și avea un trai liniștit. Solicită ca instanța a avea în vedere că inculpatul își desfășura munca cinstit.
Acesta de la început a dat declarații de recunoașterea faptei, el a intrat într-un mecanism deja format și nu a mai putut ieși deoarece avea de a face cu țiganii, decât atunci când a plecat de tot de la depozitul central.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, având în vedere faptele săvârșite de inculpați, în mod corect s-a reținut că pentru inculpații - și cererile sunt inadmisibile, iar cu privire la inculpatul acesta a aderat la un grup infracțional și a înșelat trei sute trei persoane și având în vedere față de întinderea la nivel național, cu publicitatea care s-a făcut în presă, ecoul care s-a creat în mintea victimelor, apreciază că nu se poate dispune punerea în libertate a acestuia, având în vedere că oamenii și-ar pierde încrederea în actul de justiție.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, judecarea în stare de libertate, precizând că era doar folosit, nu a participat la înșelăciune niciodată.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate:
Prin încheierea din 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-au respins ca inadmisibile cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui - și, născut la data de 13.02.1988 în municipiul B sector 6, domiciliat în municipiul B, sector 6, strada - de, nr.135, bloc 3, scara A,.4, CNP - și -, fiul lui G și, născut la data de 22.05.1982, în municipiul B, sector 2, domiciliat în municipiul B, sector 3,-, bloc 34A, scara 3, etaj 1,.66, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, și ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.04.1981 în municipiul B, sector 6, cu domiciliul în municipiul B, sector 6,-.145.B.2.56, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Au fost obligați inculpații la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.37D/P/18 iunie 2009, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - pentru infracțiunile prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal, rap.la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit."b" din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1,2,5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.291 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; pentru infracțiunile prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 rap.la art.279 alin.1 și art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit."b" din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 rap.la art.215 alin.1,2,5 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 și 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal, rap.la art.42 alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.26 Cod penal, rap.la art.279 alin.1 și 248 comb. cu art.244 pct.5 din Legea nr.297/2004 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 rap.la art.215 alin.1,2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 și 2 și art.44 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Examinând cererile de liberare, tribunalul a constatat că cele ale inculpaților și sunt inadmisibile, întrucât, pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal, pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoare cuprinsă între 10 și 20 de ani, or, art.1602alin.1 Cod penal cere ca, pentru infracțiunile cu intenție, pedeapsa închisorii să nu depășească 18 ani.
În ce-l privește pe inculpatul, deși cererea sa îndeplinește formal condițiile cerute de alin.1 și 2 ale art.1602Cod penal, tribunalul a apreciat că cererea sa este neîntemeiată.
În condițiile în care legea nu indică criteriile ce urmează a sta la baza respectivei aprecieri, tribunalul s-a raportat la elementele ce privesc faptele săvârșite, gradul lor de pericol social concret, împrejurările comiterii acestora, urmările produse și persoana inculpatului.
În speță, faptele sunt de mare anvergură și numeroase, urmările sunt însemnate valoric, inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat, împrejurări din care tribunalul a concluzionat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, - și, susținând prin apărătorii lor următoarele:
Inculpații, apreciază admisibilă cererea de liberare provizorie susținând că infracțiunea cea mai gravă, respectiv aceea de înșelăciune nu a fost dovedită.
Pe de altă parte cei doi recurenți sunt de părere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel încât arestarea lor preventivă să fie justificată.
Pe de altă parte, inculpatul consideră că nu există pericol pentru ordinea publică dacă va fi lăsat în libertate, cu atât mai mult cu cât a trecut de la comiterea faptei o bună perioadă de timp, iar în ce privește apartenența sa la grupul infracțional organizat, arată că a fost nevoit să rămână în această conjunctură de frică să nu aibă de suferit din partea celorlalți membrii.
Curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților, după cum urmează:
Sub aspectul criticilor formulate de inculpații și -, curtea arată că potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune nu se acordă în cazul infracțiunilor comise cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
Legiuitorul a înțeles prin urmare, pe baza acestor dispoziții să acorde beneficiul liberării provizorii doar în cazul unor infracțiuni de o anumită gravitate impunând de la început această condiție formală privind cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru faptele comise.
Este vorba așadar de pedeapsa determinată în dispoziția textului de lege incriminator fără nici un fel de incidență cu privire la faptul dovedirii ori nu a acuzației în raport cu fiecare inculpat.
Nici nu se poate pune problema în această etapă procesuală incipientă a dovezilor privind vinovăția în fond, pentru susținerea unei măsuri preventive fiind suficiente doar indiciile verosimile în sensul că persoana împotriva căreia se desfășoară ancheta penală a comis fapta.
Abordarea chestiunii vinovăției ori a încadrării juridice a faptelor în stadiul actual al cauzei este complet în afara problemelor de ordin juridic pe care le pune liberarea provizorie sub control judiciar, impas în care s-a aflat în mod regretabil apărarea inculpaților.
În ce privește recursul inculpatului, curtea arată că potrivit practicii ei constante, o cerere de liberare provizorie implică datorită legăturii indisolubile cu starea de libertate a persoanei, un examen amănunțit al temeiurilor care susține arestarea preventivă, știut fiind că numai o persoană supusă detenției poate beneficia potrivit legii de liberare provizorie.
Activitatea inculpatului nu poate fi privită prin abstracție de apartenența sa la grupul infracțional organizat în compunerea căruia au intrat și ceilalți doi inculpați.
Manifestările infracționale ale unui grup de persoane, presupun în esență un pericol social foarte ridicat, datorită eficienței pe care o presupune conjugarea eforturilor grupului în comiterea faptelor penale, cât și a rezonanței sociale sporite ce o reprezintă asemenea gen de activități ilicite.
Tocmai de rezonanța socială a faptelor se leagă pericolul pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a făptuitorilor și chiar dacă faptele au fost comise în urmă cu doi ani, cum susține inculpatul, nu trebuie scăpat din vedere că ele au revenit în conștiința publică, fiind de actualitate odată cu cercetările întreprinse în cauză.
Curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză pertinentă a tuturor condițiilor care ar fi impus ori nu liberarea provizorie a inculpaților, adoptând o hotărâre justă și pentru că din oficiu nu s-au identificat motive de legalitate care să determine reformarea acesteia, urmează ca având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile să fie respinse.
De asemenea, conform art.192 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 150 lei cheltuielilor judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
ex.2
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Marius Gabriel Săndulescu
