Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENAL NR. 528/
Ședința public din data de 25 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
Judector - - - -
Judector - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.21 din data de 21 septembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedur penal, la apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de aprtorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depus la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinit cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedur penal.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizeaz c își menține recursul promovat în cauz.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedur penal, prțile prezente arat c nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedur penal, constat îndeplinite condițiile prevzute de art.38511Cod procedur penal și acord cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevzut de art.38513Cod procedur penal.
Avocat, aprtorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizeaz c a formulat recurs împotriva încheierii nr.21 pronunțat de Tribunalul Constanța la data de 21 septembrie 2009, prin care a fost respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca inadmisibil, în contradicție cu dispozițiile art. art.29 din Legea nr.47/1992, în condițiile în care a vizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.160 indice 2 al.1 cod procedur penal și care vizau numai admisibilitatea cererii de liberare sub control judiciar.
Motivele de recurs privesc strict numai chestiuni de legalitate și se întemeiaz pe disp.art.1609al.1 Cod procedur penal, apreciind c în mod greșit Tribunalul Constanța admițând excepția de neconstituționalitate care vizeaz condițiile de admisibilitate a cererii de liberare sub control judiciar, astfel cum sunt acestea definite la art.1602al.1 Cod procedur penal, cu privire la limitele de pedeaps, maximul de pedeaps pentru persoana arestat și care limiteaz posibilitatea de a formula o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, a motivat pe larg în ceea ce privește art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Ori, în condițiile în care tribunalul a constatat c s-a invocat o excepție de neconstituționalitate care este admisibil sub aspectul întrunirii condițiilor prevzute de art.29 alin.2 și 3 din Legea nr.47/1992, era obligat s suspende judecarea cauzei pân la soluționarea excepției de ctre Curtea Constituțional.
În acest sens, solicit a se avea în vedere dispozițiile art.29 alin.5 din legea curții, în care se prevede expres c "pe perioada soluționrii excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspend".
Interpretarea pe care o face Tribunalul Constanța, în referire la dispozițiile procedurale de la art.303 Cod procedur penal, care vizeaz suspendarea cauzei în cauzele cu arestați, se refer strict aceast norm la pronunțarea asupra strii de arest preventiv în sensul menținerii sau nu a arestului preventiv.
Atâta timp cât excepția invocat vizeaz tocmai o condiție de admisibilitate a cererii de liberare sub control judiciar, nu se putea în mod legal sesiza Curtea Constituțional și în același timp de a respinge cererea de liberare sub control judiciar, ca inadmisibil, motiv pentru care, solicit admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la tribunal, în sensul sesizrii Curții Constituționale și suspendrii cauzei pân la pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate.
Precizeaz c cererea formulat nu are nici un scop "ocult", urmând ca la Curtea Constituțional s fie înaintat strict dosarul instanței iar restul de volume s fie restituit parchetului în vederea continurii urmririi penale, nefiind nici un fel de pericol asupra strii de arest preventiv.
Procurorul, având cuvântul, arat c deși critica recurentului inculpat, prin aprtor, a vizat în primul rând respingerea ca inadmisibil a cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru c într-adevr așa cum prevede art.1609Cod procedur penal, recursul ar fi admisibil, apreciaz c, ar trebui discutat dac recursul declarat de inculpat împotriva respingerii ca nefondat a cererii de suspendarea judecții, pentru c asta se învedereaz în esenț în fața instanței de recurs, este sau nu admisibil.
Se raporteaz și la disp.art.29 din Legea nr.47/1992 a Curții Constituționale, a art.303 al.6 Cod procedur penal și a recursului în interesul legii nr.9 din data de 09 februarie 2009.
Având în vedere c nu exist în niciuna din dispozițiile menționate și nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fcut acest lucru în recursul în interesul legii în sensul c nu a prevzut c este aceast cale de atac, a recursului împotriva încheierii prin care se respinge ca nefondat cererea de suspendarea judecții cauzei, consider c și în aceast faz, recursul sub aspectul acestei mențiuni, este inadmisibil.
Curtea Constituțional în disp.art.29 prevede clar c situația în care cererea de sesizare este respins ca inadmisibil, este calea de atac a recursului iar împotriva încheierii prin care se admite și se suspend, atât art.303 al.6 Cod procedur penal cât și recursul în interesul legii, nu au prevzut cale de atac, recursul fiind inadmisibil.
Deși se critic în principal faptul c a fost respins ca inadmisibil cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în esenț, se solicit suspendarea judecrii cauzei, adic casarea încheierii Tribunalului Constanța și trimiterea spre rejudecare în sensul solicitat.
Învedereaz c, sub aspectul acestei dispoziții a încheierii Tribunalului Constanța, din punctul su de vedere, recursul este inadmisibil.
Cu privire la respingerea ca inadmisibil a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, dat fiind incidența art.1602Cod procedur penal, art.1401Cod procedur penal, în mod corect instanța de fond a artat c raportat la limitele de pedeaps pentru infracțiunea de înșelciune cu consecințe deosebit de grave și pentru care s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului, nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale, urmeaz a fi respins recursul ca nefondat.
Avocat, aprtorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replic, precizeaz c a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibil cererea de liberare sub control judiciar. Tribunalul nu putea pși la judecarea cererii, atâta timp cât a procedat la investirea Curții Constituționale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achieseaz la concluziile aprtorului s
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de faț:
Constat c prin încheierea de ședinț nr. 21/21.09.2009, pronunțat în dosar nr- al Tribunalului Constanța, în baza art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 republicat, s-a admis ca fondat cererea și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate invocat de inculpatul escu, aflat in stare de arest preventiv in Arestul IPJ Constanta, a dispozițiilor art. 160/2 alin.1 Cod proc.pen. în raport de dispozițiile art. 21, 23 alin.10 din Constituție,art. 5 pct. 3 din CEDO și art.1 din Protocolul 12 la CEDO privind interzicerea discriminrii.
S-a respins ca nefondat cererea de suspendare a judecții cauzei.
S-a respins ca inadmisibil cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocat de inculpat, c aceasta vizeaz dispozițiile art. 160/2 alin.1 Cod proc.pen. care au legtur cu cauza de faț - cerere de liberare provizorie sub control judiciar; aceste dispoziții nu au mai fost anterior declarate drept neconstituționale de Curtea Constituțional ( art. 29 alin.3 din Legea 47/1992 ), fiind astfel admisibil cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția invocat de inculpatul.
Cu privire la cererea având ca obiect suspendarea soluționrii fondului cauzei ca urmare a admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a apreciat c dispozițiile alin 5 al art. 29 din Legea 47/1992 republicat, respectiv art. 303 al. 6 Cod proc.pen. nu sunt aplicabile în cauza de faț având în vedere obiectul acesteia - cerere de liberare provizorie și nu oblig instanța la suspendarea soluționrii acesteia, textul fiind aplicabil fazei judecții.
În plus, s-a constatat c dac legiuitorul a prevzut prin dispozițiile art. 303 al 6 cod proc.pen. c în situația admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și suspendrii fondului cauzei aflate în cursul judecții instanța are posibilitatea s se pronunțe în continuare pe msurile preventive, cu atât mai mult în cauza de fața, în condițiile în care s-a apreciat c nu sunt incidente dispozițiile de suspendare a judecrii cauzei, instanța de fond a considerat c nu exist nici un impediment ca instanța s judece în continuare cererea privind liberarea provizorie.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie, raportat la pedeapsa prevzut de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercrcetat ( art. 215 alin.5 Cod penal - închisoarea de la 10 la 20 de ani ) precum și la dispozițiile art. 160/2 alin.1 care prevd posibilitatea acordrii liberrii provizorii sub control judiciar pentru infracțiunile intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depșește 18 ani, prima instanț a apreciat c cererea de liberare provizorie nu este admisibil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, expuse oral la termenul din data de 25.09.2009, inculpatul, prin aprtorul su, a artat c motivele de recurs privesc strict numai chestiuni de legalitate și se întemeiaz pe disp.art.1609al.1 Cod procedur penal, apreciind c în mod greșit Tribunalul Constanța, admițând excepția de neconstituționalitate care vizeaz condițiile de admisibilitate a cererii de liberare sub control judiciar, ( astfel cum sunt acestea definite la art.1602al.1 Cod procedur penal, cu privire la limitele de pedeaps, maximul de pedeaps pentru persoana arestat și care limiteaz posibilitatea de a formula o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ), tribunalul era obligat s suspende judecarea cauzei pân la soluționarea excepției de ctre Curtea Constituțional.
În acest sens, s-a solicit a se avea în vedere dispozițiile art.29 alin.5 din Legea 47/1992 republicat, în care se prevede expres c "pe perioada soluționrii excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspend".
S-a mai artat c interpretarea pe care o face Tribunalul Constanța, în referire la dispozițiile procedurale de la art.303 Cod procedur penal, care vizeaz suspendarea cauzei în cauzele cu arestați, se refer strict aceast norm la pronunțarea asupra strii de arest preventiv în sensul menținerii sau nu a arestului preventiv.
Examinând încheierea recurat în raport cu motivele de recurs și actele și lucrrile dosarului, Curtea constat c recursul formulat de ctre inculpatul este fondat, pentru urmtoarele:
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 160/2 alin.1 Cod proc.pen. invocat de inculpat, Curtea constat c trebuie analizate mai întâi condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocat, condiții prevzute de art. 29 alin. 1,2,3 din Legea nr. 47/1992 republicat privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Curtea constat c prima instanț a apreciat în mod greșit c datorit faptului c excepția de neconstituționalitate invocat de inculpat vizeaz dispozițiile art. 160/2 alin.1 Cod proc.pen. care au legtur cu cauza de faț având ca obiect o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, este îndeplinit condiția de admisibilitate prevzut de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat "Curtea Constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judectorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanț în vigoare, care au legtur cu soluționarea cauzei în orice faz a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."
Din cuprinsul acestei norme legale reiese c aceasta nu cuprinde doar condiția ca legea, ordonanța sau doar o dispoziție dintr-o lege sau ordonanț, faț de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, s aib legtur cu soluționarea cauzei, ci mai cuprinde alte dou condiții: una referitoare la faptul ca aceste norme s fie în vigoare în momentul invocrii excepției de neconstituționalitate și alta referitoare la momentul în care se poate invoca excepția de neconstituționalitate.
Curtea reține c instanța de fond nu a analizat condiția referitoare la momentul în care se poate invoca excepția de neconstituționalitate, respectiv stadiul procesual în care se afl o anumit cauz, cu trimitere la înțelesul cerinței ca excepția s fie ridicat "în fața instanțelor judectorești".
În ceea ce privește cauzele penale, dup modificrile aduse codului d e procedur penal prin Legea nr. 281/2003 și nr.OUG 109/2003, judectorul a dobândit competențe exclusive în soluționarea propunerilor formulate de ctre Ministerului Public în cursul urmririi penale având ca obiect arestarea preventiv, prelungirea arestrii preventive, efectuarea percheziției domiciliare și cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Prin urmare, în materie penal, competența judectorului privește atât soluționarea unor cauze în care urmrirea penal a fost finalizat cât și în cauze în care urmrirea penal nu a fost finalizat.
Curtea urmeaz a analiza dac invocarea unei excepții de neconstituționalitate este admisibil, sub aspectul îndeplinirii cerinței prevzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat ca excepția s fie ridicat "în fața instanțelor judectorești", atât în cauze în care urmrirea penal a fost finalizat cât și în cauze în care urmrirea penal nu a fost finalizat.
Curtea constat c, pentru a se putea stabili dac și în ce limite o norm legal își gsește aplicarea într-un anumit caz concret, trebuie fcut o interpretare a normei de drept pentru descoperirea voinței legiuitorului exprimat în norma respectiv.
Se impune a se face o interpretare sistematic a înțelesului expresiei "în fața instanțelor judectorești" din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat, ca variant a metodei raționale de interpretare, prin cutarea înțelesului acestei norme pornind de la corelația existent între aceast norm și celelalte dispoziții din Legea nr. 47/1992 republicat precum și celelalte dispoziții din Codul d e procedur penal.
Astfel, Curtea reține c prin art. 2 din nr.OUG109/2003 privind modificarea Codului d e procedur penal, prin care judectorul a dobândit competențe exclusive în soluționarea unor cereri în cauze penale în care urmrirea penal nu a fost finalizat, legiuitorul a prevzut în mod expres c: " Ori de câte ori în Codul d e procedur penal și în alte legi cu dispoziții de procedur penal termenul de <<instanț>> se refer la percheziția domiciliar sau la dispunerea arestrii preventive, acesta se înlocuiește cu termenul de <<judector>>".
Curtea constat c nr.OUG109/2003 privind modificarea Codului d e procedur penal a fost aprobat prin Legea nr. 159 din 14 mai 2004.
Curtea mai reține c art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat are prezentul conținut dup ce Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a fost modificat și completat prin Legea nr. 232 din 3 iunie 2004, deci ulterior modificrilor aduse Codului d e procedur penal prin Legea nr. 281/2003 și nr.OUG 109/2003, iar republicarea Legii nr. 47/1992 a avut loc în Monitorul Oficial nr. 643/16.07.2004, putându-se astfel constata c legiuitorul a avut în vedere c, în materie penal, în cauzele în care urmrirea penal nu a fost finalizat nu mai este folosit termenul de "instanț" ci termenul de "judector".
Prin urmare, Parlamentul ca autoritate legiuitoare a țrii, potrivi art. 61 lin. 1 din Constituția României, ( același legiuitor care aprobat modificarea Codului d e procedur penal prin Legea nr. 281/2003 și Legea nr. 159 din 14 mai 2004 iar ulterior, prin Legea nr. 232 din 3 iunie 2004, a modificat și completat Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale ) a dorit ca în cauzele în care judectorul are competențe exclusive în soluționarea unor cereri în cauze penale în care urmrirea penal nu a fost finalizat, s nu mai fie folosit termenul de "instanț" ci termenul de "judector", termenul de "instanț" pstrându-se doar în situația în care obiectul judecții îl constituie cauze în care urmrirea penal a fost finalizat.
În consecinț, Curtea constat c voința legiuitorului exprimat în cerința ca excepția de neconstituționalitate s fie ridicat "în fața instanțelor judectorești" din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat este aceea ca o excepție de neconstituționalitate s poat fi invocat în materie penal doar în cauze în care urmrirea penal a fost finalizat, nu și în cauze în care urmrirea penal nu a fost finalizat.
Faț de considerentele expuse, având în vedere c cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulat de ctre inculpatul în cursul urmririi penale, instanța de fond ar fi trebuit s constate c nu este îndeplinit una din condițiile de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate prevzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicat, respectiv aceea ca excepția s fie ridicat "în fața instanțelor judectorești" în înțelesul reieșit din interpretarea expus mai sus, și în consecinț, ar fi trebuit ca în baza art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 republicat s resping ca inadmisibil cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate invocat de inculpatul escu, și s judece cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul.
Potrivit art. 385 indice 8 alin. 1 Cod procedur penal "instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs".
Curtea constat c în cauz a declarat recurs doar inculpatul escu, instanța de fond admițând cererea inculpatului sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate invocat de acesta, astfel c în recursul acestuia nu se poate respinge ca inadmisibil cererea de sesizare a Curții Constituționale deoarece astfel i s-ar crea o situație mai grea în propriul recurs.
Faț de motivele de recurs invocate și considerentele expuse mai sus, Curtea constat c, atâta timp cât instanța de fond a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate invocat de inculpat, prima instanta ar fi trebuit sa faca aplicarea prevederilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata, in sensul ca,pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda,
Este corecta aprecierea instanței de fond in sensul c dispozițiile art. 303 al. 6 teza I Cod proc.pen. nu sunt aplicabile în cauza de faț având în vedere obiectul acesteia - cerere de liberare provizorie, textul fiind aplicabil fazei judecții.
In schimb, instanța de fond nu a oferit nici o argumentație pentru neaplicarea dispozițiilor alin. 5 al art. 29 din Legea 47/1992 republicat decât in faza judecatii.
Justificarea neaplicrii prevederilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata reiese din faptul ca o excepție de neconstituționalitate poate fi invocat în materie penal doar în cauze în care urmrirea penal a fost finalizat, nu și în cauze în care urmrirea penal nu a fost finalizat, astfel cum Curtea a argumentat mai sus, insa in aceste condiții trebuia s se resping ca inadmisibil cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate si astfel nu se mai punea problema aplicrii sau nu prevederilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata.
Argumentele instanței de fond întemeiate pe dispozițiile art. 303 al 6 teza a II-a cod proc.pen. c în situația admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și suspendrii fondului cauzei aflate în cursul judecții instanța are posibilitatea s se pronunțe în continuare pe msurile preventive, nu este corecta deoarece prevederile art. 303 al 6 teza a II-a cod proc.pen. se refera doar la o cauza aflata in cursul judecații, pe de o parte, ceea ce nu este cazul in prezentul dosar, iar pe alta parte privește doar posibilitatea instanței de a se pronunța in mod expres si limitative doar asupra msurii arestrii preventive sau masurilor preventive a obligrii de a nu prsi localitatea sau tara.
In consecința, nu se poate face o aplicare extensiva a acestor dispoziții legale pentru alte situații, respectiv a unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar, cum este cazul in prezentul dosar.
Prin urmare, având in vedere ca instanța de fond a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționrii excepției de neconstituționalitate invocat de inculpat, si ca in cauza a declarat recurs doar inculpatul iar in propriul recurs nu i se poate inrautati situația, Curtea urmeaz sa fac aplicarea prevederilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata.
Faț de considerentele expuse, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. d Cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de ctre inculpatul, va casa încheierea recurat și, rejudecând, in baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata, va dispune suspendarea judecrii cauzei pe perioada soluționrii exceptiei de neconstituționalitate.
Se vor menține dispozițiile referitoare la sesizarea Curții Constituționale.
Curtea va trimite cauza instanței de fond pentru a se pronunța asupra cererii de liberarea provizorie sub control judiciar ulterior soluționrii excepției de neconstituționalitate.
În baza art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de ctre stat în recurs vor rmâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515al.1 pct.1. lit.d cod procedur penal,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.21 din data de 21 septembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Caseaz încheierea atacat, și, rejudecând, dispune:
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, suspend judecarea cauzei pe perioada soluționrii excepției de neconstituționalitate.
Menține dispozițiile referitoare la sesizarea Curții Constituționale.
Trimite cauza instanței de fond pentru a se pronunța asupra cererii ulterior soluționrii excepției de neconstituționalitate.
În baza art. art.192 al.3 cod procedur penal, cheltuielile judiciare avansate de stat rmân în sarcina acestuia.
Conform art. 309 alin.3 C.P.P. minuta s-a întocmit în dou exemplare originale.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public astzi, 25.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.-/4 ex.
Data:02.10.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Dan Iulian Năstase, Adriana
