Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 582 /R/MF.
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Dumitru dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 76 din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales care substituie pe avocat, conform, delegațiilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegație avocațială din partea avocatului ales.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente asupra recursului.
Avocat care substituie pe avocat, pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii. Sunt îndeplinite condițiile privind liberarea inculpatului și lipsesc indiciile că lăsat în libertate ar influența aflarea adevărului sau că ar săvârși alte fapte. În sarcina inculpatului s-a reținut un singur fapt material la infracțiunea de șantaj.
Solicită a se avea în vedere faptul că a cooperat cu organele de poliție, iar în penitenciar starea inculpatului de sănătate s-a agravat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului. Pe lângă infracțiunea de șantaj mai are reținute în sarcina sa și alte fapte. Arată că, a mai beneficiat de o liberare care a fost revocată deoarece inculpatul nu a respectat obligațiile impuse de instanță.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se țină cont de starea sa de sănătate. Este adevărat că a mai fost pus în libertate și din greșeală s-a dus la inculpatul la penitenciar pentru că trebuia să-i dea un televizor. Dar în prealabil, a întrebat pe apărătorul său dacă poate merge sau nu. Mai face o ultimă precizare, în sensul că 8 luni a stat în cameră cu inculpatul.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.76 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, n baza art.1608aalin.6 Cod de procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960 în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în comuna, sat, jud.V, CNP - și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la șantaj prevăzută și pedepsită de art.26 rap.la art.194 alin.1 Cod penal și de asociere în scopul comiterii de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.33 lit.a) și b) din Codul penal, constând în aceea că în perioada 2006-2007, inculpatul a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și condus de inculpatul - ai cărui membri au acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, - înșelăciune, infracțiuni informatice și infracțiuni la regimul electronic, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu material.
S-a apreciat, dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, precum și modalitatea săvârșirii acestora, că scopul măsurii preventive dispuse împotriva inculpatului, respectiv acela de se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a fi apărate valorile și relațiile sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a concluzionat că particularitățile personale referitoare la faptul că inculpatul nu este recidivist, că este singurul întreținător al familiei, că are în întreținere un copil minor ce necesită tratament de specialitate, nu pot constitui temei al liberării provizorii a inculpatului în raport de faptele pentru care este cercetat, de modalitatea comiterii acestora, inculpatul înțelegând să nu acționeze singur, ci prin aderare la un grup infracțional. Cât privește starea de sănătate a inculpatului despre care pretinde că se agravează, potrivit actelor medicale depuse la dosar, aceasta se menține în aceeași parametri pe care i-a avut și la data luării măsurii arestării preventive, aspect ce reiese din scrisoarea medicală eliberată de Penitenciarul Spital B, care recomandă în continuare "dispensarizarea bolnavului", lucru posibil în cadrul oricărui penitenciar din România.
Pentru considerentele expuse, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost apreciată ca nefondată și respinsă ca atare, cu consecința obligării petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care atât personal, cât și prin apărătorul său ales a solicitat casarea hotărârii și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt îndeplinite toate condițiile pentru pronunțarea unei soluții favorabile și lipsesc indiciile că lăsat în libertate ar influența aflarea adevărului sau că ar săvârși alte fapte penale. S-a solicitat, instanței de control judiciar să se țină cont de starea sa de sănătate, de faptul că cooperat cu organele judiciare și, nu în ultimul rând, de faptul că în sarcina lui s-a reținut o singură infracțiune de complicitate la șantaj.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Este adevărat că potrivit art.160/2 alin.2 din Codul d e procedură penală, " liberarea provizorie sub control judiciar, nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a- împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Dar, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, scopul măsurii preventive dispuse împotriva recurentului inculpat, respectiv, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a asigura apărarea valorilor și relațiilor sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat - prin raportare la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței precum și la modalitatea de comitere a acestora - prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, curtea apreciază că, nu numai la luarea unei măsuri preventive, ci și la aprecierea temeiniciei oricărei cereri care vizează punerea în libertate - condiție prevăzută de art.160/8a alin.2 din Codul d e procedură penală -, trebuie analizată ( chiar și în cazul în care textul prevăzut pentru o anumită instituție nu menționează expres), condiția referitoare la pericolul public pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate, condiție cerută de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și care a constituit temeiul legal al luării măsurii arestării preventive inculpatului.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, faptul că este singurul întreținător al familiei, că are în întreținere un copil minor care necesită tratament de specialitate și că afecțiunile de care inculpatul suferă i-au agravat starea de sănătate - ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
A decide astfel, în sensul solicitat de recurent și anume de a analiza instituția liberării provizorii sub control judiciar numai prin raportare la condițiile limitativ prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, ar însemna ignorarea cu bună-știință a dispozițiilor referitoare la scopul măsurilor preventive, printre care și acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Tot astfel, ar însemna ca analizând numai condițiile menționate de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală să se ajungă la punerea în libertate a unei persoane care, în raport de infracțiunile grave pentru care a fost trimisă în judecată ( complicitate la infracțiunea de șantaj și asociere, în scopul comiterii de infracțiuni), de modalitatea în care acestea au fost comise și de urmările produse, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce este în disonanță cu dispozițiile legale susmenționate.
Relevantă este și împrejurarea că recurentul-inculpatul a mai beneficiat de liberare provizorie sub control judiciar, fiind pus în libertate la data de 5 decembrie 2008 în baza deciziei penale nr.681/R/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, însă, întrucât nu a respectat una din condițiile impuse de instanță, anume aceea de a nu intra în legătură cu persoane cercetate pentru infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemului informatic sau care săvârșesc astfel de fapte, la data de 13 martie 2009 fost din nou arestat urmare admiterii sesizării Biroului executări penale de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin care s-a solicitat revocarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.
În ce privește susținerea recurentului inculpat, în sensul că starea sa de sănătate s-a agravat, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, curtea constată că sub acest aspect nu au intervenit elemente noi, aceasta se menține în aceeași parametri pe care inculpatul-recurent i-a avut și la data luării măsurii arestării preventive, aspect ce reiese din scrisoarea medicală eliberată de Penitenciarul Spital B care recomandă în continuare "dispensarizarea bolnavului", lucru posibil în cadrul oricărui penitenciar din România.
Prin urmare, curtea apreciază că nu se justifică luarea față de inculpat a unei măsuri preventive alternative, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și, în consecință nu se justifică admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În consecință, reținând că nu sunt întemeiate criticile aduse încheierii pronunțate de tribunal, recursul declarat de inculpat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 76 din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2009, la Curtea de Apel
Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 12.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
