Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 76/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 76/
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Dumitru dr. -
Grefier:
DIICOT - BIROUL TERITORIAL ARGEȘ, este reprezentat prin
Procuror: G
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de
inculpații, "", fiul lui - și, născut la data de 08.11.1981 în municipiul O, județul M, CNP--;, "", fiul lui - și, născut la data de 16.05.1983 în municipiul O, județul M, CNP -;, fiul lui și, născut în data de 01.01.1986, în orașul B, CNP -;, "", fiul lui și, născut la data de 06.09.1976 în municipiul O, județul M, CNP -;, "", fiul lui și, născut la data de 01.02.1987 în municipiul O, județul M, cu CNP -;, fiul lui - și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu CNP -;, "" fiul lui și, născut în data de 14.03.1975 în mun. O, jud. M, cu CNP -, în prezent toți aflați în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, împotriva încheierii nr. 39 din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați în stare de arest astfel:, -, și asistați de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar, asistat de avocat, - asistat de avocații, desemnat din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale nr. 3790/2009, depusă la dosar, precum și de apărătorii aleși și, conform delegațiilor avocațiale, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegațiile avocațiale.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor aleși și desemnați din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați, care se află în stare de arest.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul învederează faptul că acesta solicită suspendarea ședinței întrucât apărătorul său ales vine la acest termen.
Curtea, lasă cauza la oad oua strigare, dar nu mai suspendă ședința de judecată, având în vedere faptul că, apărătorul ales pentru recurentul inculpat a intrat în sala de judecată.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e
procedură penală, permite apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați.
De asemenea, pune în vedere recurenților inculpați prevederile legale privind audierea lor, și faptul că pot sau nu să declare, iar ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor precum și că, în cazul în care nu sunt de acord să declare, nu vor fi sancționați pentru aceasta.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, arată că doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Curtea, procedează la audierea recurenților inculpați, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurenții inculpați, -, și, arată că a atacat încheierea tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie. Își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. b coroborat cu art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând punerea în libertate a recurenților inculpați, deoarece nu se mai impune menținerea arestului preventiv. Solicită în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură respectiv obligarea recurenților inculpați de a nu părăsi țara sau localitatea, și aceasta fiind o măsură îndestulătoare pentru inculpați.
Este adevărat că sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, dar nu există certitudinea că au săvârșit acele infracțiuni.
În continuare face referire la practica judiciară respectiv o decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se delimitează clar infracțiunea de proxenetism de cea de trafic de persoane în sensul că acestea se diferențiază prin obținerea de foloase.
Referitor la infracțiunea de trafic de persoane nu crede că recurenții inculpați ar fi acceptat ca prietenele lor să se prostitueze. Recurenții inculpați erau taximetriști și s-a reținut în sarcina acestora că transportau persoane de sex feminin în altă țară. Tinerele care se presupune că erau traficate de recurenții inculpați, locuiau împreună cu aceștia, deci nu se pune problema de constrângerea acestora. Oricum infracțiunea săvârșită va fi delimitată de judecătorul de la fond, iar acuzarea poate îmbrăca diverse forme.
S-a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv de către parchet pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, și mai mult nu există pericolul de fugă al recurenților inculpați, aceștia având legături permanente cu familiile lor și nu sporadic. Averea inculpaților este în țară, astfel că, nu există niciun pericol de fugă. Mai face referire și la limbajul stradal respectiv cuvântul "curvă" într-un mediu din care fac parte oameni educați, acest cuvânt este o jignire, dar pe stradă, acesta este un apelativ de a chema o femeie.
Mai face referire și la practica CEDO și la motivarea tribunalului.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată că, arestarea recurenților inculpați s-a făcut cu indicarea unor motive care-i vizează pe toți inculpații. După părerea sa trebuiau a fi indicate motive individuale pentru fiecare inculpat aceasta deoarece trebuia să se observe că, inculpatul nu are legătură cu ceilalți inculpați. Susține că, dacă se parcurg actele dosarului așa zisele prostituate practicau această meserie de mult în alte zone decât cele menționate în dosarul de urmărire. De asemenea, mai solicită ca instanța să aibă în vedere convorbirile telefonice existente la dosar și declarațiile părților vătămate, existente în vol VI dosar. Unele dintre aceste părți vătămate sunt prezente și în sala de judecată și niciuna dintre acestea nu au declarat că, au fost traficate (exploatate) de către inculpatul. În dosarul cauzei nu există niciun mijloc de probă din care să rezulte că inculpatul ar fi exploatat pe vreuna dintre părțile vătămate. Plângerea se datorează geloziei concubinei inculpatului cu care are și un copil. Inculpatul nu i-a fost fidel și din gelozie i-a făcut plângere penală. Revine asupra aspectului că de la arestare inculpații nu au mai fost citați la parchet. Nici în noua propunere de prelungire a măsurii arestării inculpaților parchetul nu a lămurit pentru ce mai solicită o nouă prelungire. Precitează că parchetul poate solicita prelungirea până la 6 luni, după care se va emite rechizitoriul. Dacă inculpatul ar fi pus în libertate nu ar avea unde fugi.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură respectiv cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului considerând că, măsura arestului preventiv a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale, fără o verificare temeinică a motivelor invocate de reprezentantul parchetului, în cadrul cererii de prelungire a duratei arestării preventive. Face referire la faptul că atât prima propunere de prelungire, cât și cea supusă judecății la acest termen conțin aceleași motive, invocate în necesitatea prelungirii duratei arestării preventive. Aceste două cereri fiind identice determină asc onsidera că măsura este luată fără justificare și cu încălcarea drepturilor învinuitului la un proces echitabil. Face referire la faptul că nu trebuie să existe o hotărâre în grup și nu există o hotărâre în grup. În cauza de față există numai un tratament juridic în grup, deși fiecărui inculpat i se va atribui o sancțiune și nu se poate aplica o sancțiune, în grup.
Instanța de fond nu a verificat nici dacă motivele ce au determinat prelungirea duratei arestării preventive anterioare subzistă și nici dacă s-au ivit temeiuri noi, serioase, care să determine o nouă prelungire. Solicită a se observa că,nu există probe în ceea ce-l privește pe inculpatul. S-a efectuat percheziția informatică și nu bănuiește ce probe ar mai fi de administrat. S-a făcut vorbire în noua propunere de prelungire a arestării despre o suplimentare a probatoriului dar nu s-a precizat clar ce privește.
Solicită admiterea recursului și revocarea măsurii de arestare preventivă, considerând că soluția pronunțată de instanța de fond a încălcat dispozițiile legale.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru inculpatul precizează că, într-adevăr încheierea tribunalului este una amplă, conține un număr mare de pagini dar motivarea propriu zisă începe la fila 21 verso, până la 23. Redă din încheierea tribunalului și precizează că, din jurisprudența Curții de APEL PITEȘTI, ICCJ și CEDO, rezultă necesitatea motivării luării măsurii arestului preventiv. Solicită a se observa că cele două propuneri de prelungire a măsurii arestului preventiv sunt identice. Există în sarcina parchetului necesitatea motivării propunerii de prelungire a arestului inculpaților altfel instanța de fond nu se poate pronunța legal și temeinic. Se mai referă la faptul că în încheierea atacată se face vorbire despre pericolul social și pericolul concret al faptei și nu cel pe care-l prezintă inculpații, aceasta fiind o altă lacună a încheierii atacate.
Redă din propunerea de prelungire a arestării formulată de parchet și arată că, de la arestarea inculpaților nu au mai fost citați la parchet, deci nu s-a mai efectuat niciun act de urmărire penală. Mai mult nu s-a precizat care este pericolul social și concret pe care-l prezintă inculpații și care sunt argumentele pentru care inculpații trebuie să stea arestați. S-a solicitat prelungirea arestării pentru întreg grupul și nu pentru inculpatul personal, susținând aceasta pentru că pe parcursul propunerii nu se face referire niciunde despre. Mai mult pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie apreciat, numai dacă se bazează pe motive. Nici în propunerea parchetului nici în motivarea tribunalului nu se regăsesc aceste motive.
Arată că, martorii au dat deja declarații, părțile vătămate au fost deja audiate, calculatoarele confiscate la parchet. Așadar, inculpatul nu ar avea cum să influențeze ancheta. Nici parchetul și nici instanța de fond nu a precizat concret, ce ar putea să facă inculpatul dacă ar fi pus în libertate.
Face referire la practica judiciară în sensul că, instanța investită cu prelungirea arestului inculpaților, care conține date identice, pentru care s-a mai solicitat prelungirea, soluția în astfel de cauze este aceea de respingere.
Nu este vina inculpatului că parchetul nu efectuează probe și nu are de ce să fie acesta sancționat prin menținerea arestului.
Solicită admiterea recursului, încheierea tribunalului nu este motivată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare. Motivele de recurs se întemeiază pe disp.art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, punerea în libertate a inculpatului.
Într-un alt subsidiar solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondat, și menținerea încheierii tribunalului. Inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni grave, aceștia exploatând mai multe tinere, obținând beneficii de pe urma acestora. Mai mult activitatea infracțională este deosebit de violentă exploatând mai multe persoane. Persoanele vătămate nu au fost toate identificate și nici nu a fost stabilită exact activitatea infracțională a inculpaților.
Recurenții inculpați, având pe rând ultimul cuvânt, solicită:
, susține că nu prezintă pericol public solicitând judecarea sa în stare de libertate.
-, lasă la aprecierea instanței dar arată că nu prezintă pericol public.
, solicită judecarea în stare de libertate, nu prezintă pericol public.
, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
, lasă la aprecierea instanței, dar arată că nu prezintă pericol public.
, lasă la aprecierea instanței.
, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.39 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, s-a admis cererea formulată de T - Biroul Teritorial Vâlcea, și în baza art. 155 și urm. Cod pr.penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 de zile, respectiv 05.10.2009-03.11.2009, inclusiv, privind pe inculpații:
-, "", fiul lui - și, născut la data de 08.11.1981 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O,-, județul M, CNP--, aflat în Arestul V;
-, "", fiul lui - și, născut la data de 16.05.1983 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O --, județul M, CNP -, aflat în Arestul V; -, fiul lui și, născut în data de 01.01.1986, în orașul B, cu domiciliul în orașul B,-, județul V, CNP -, aflat în Arestul V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 06.09.1976 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna, sat,-, județul M, CNP -, aflat în Arestul V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 01.02.1987 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna, sat,-, județul M, cu CNP -, aflat în Arestul V;
-, fiul lui - și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în orașul B, strada -, bloc 13/1, scara F,.7, județul V, cu CNP -, aflat în Arestul V;
-, "" fiul lui și, născut în data de 14.03.1975 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O,-,.6, județul M, cu CNP -, aflat în Arestul V;
În temeiul art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr.31 din 7 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT, Biroul Teritorial Vâlcea și, pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, ", -, "", "", "", -, "", cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap. la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal și de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal,cu aplic. art. 37 lit. Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, începând cu 7 august 2009 și până la data de 4 septembrie 2009, inclusiv.
În motivare, tribunalul a reținut, că pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale este mai mare de 4 ani și s-a făcut dovada că cercetarea penală în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, conform art. 148 lit. f precum și art. 143 Cod pr. penală.
De asemenea, prin încheierea nr.34 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus prelungirea arestării preventive a acelorași inculpați.
Tribunalul, a admis propunerea DIICOT, Biroul Teritorial Vâlcea și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 155 Cod pr.penală, arată tribunalul, "Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Or, în speță, temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților precum și a prelungirii acestei măsuri, a apreciat tribunalul, impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, susține tribunalul, așa cum s-a statuat prin încheierea nr. 34 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, investit cu soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive a acelorași inculpați, formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, sub aspectul temeiurilor de fapt, din probele administrate până la acest moment în faza urmăririi penale, rezultă că inculpatul, începând cu anul 2006, împreună cu ceilalți inculpați, sunt bănuiți că au traficat mai multe persoane de sex feminin, unele dintre ele fiind minore, pe care le-au exploatat sexual prin utilizarea mai multor modalități ce intră în conținutul constitutiv complex al infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi constrângerea fizică sau psihică, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciune, determinându-le să practice prostituția atât în străinătate cât și în țară și obținând în acest mod sume de bani substanțiale.
Această stare de fapt rezultă, în aprecierea tribunalului, din declarațiile părților vătămate, -, Heghiu, și, ale martorilor - fila 98 vol V, - fila 114 vol. V, - fila 195 vol. V, - fila 27 vol. VI, - fila 140 - vol. VI, - fila 134 vol. VI și alte probe, cum ar fi procesele verbale de redare a convorbirilor și interceptărilor telefonice - vol II.
De asemenea, din conținutul interceptărilor telefonice încuviințate și autorizate de instanță, consideră tribunalul, toți inculpații au amenințat cu acte de violență victimele în vederea practicării prostituției și obținerea de pe urma acestei activități de foloase materiale substanțiale.
Sub aspectul temeiurilor de drept, art.148 lit.f Cod pr.penală, prevede că pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuiesc îndeplinite cumulativ două condiții și anume legea să prevadă pentru infracțiunile ce se presupun a fi comise, închisoarea pe viață sau mai mare de 4 ani și să se facă dovada că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu prima condiție, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, instanța a constatat că pedeapsa maximă prevăzută de lege este cuprinsă între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, pedeapsa fiind deci, mai mare de deci de 4 ani.
În legătură cu cea de-a doua condiție care trebuie întrunită cumulativ cu prima, tribunalul a apreciat că și aceasta este îndeplinită, respectiv existența pericolului public pentru ordinea publică, condiție dovedită cu declarațiile martorilor sus numiți, procesele verbale de redare a convorbirilor și interceptărilor telefonice.
Pericolul concret pentru ordinea publică, constă, în opinia tribunalului, în faptul că cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar determina pe aceștia să continue activitatea infracțională, să exercite presiuni asupra părților vătămate, denaturând și alterând astfel probele administrate până în acest moment.
În acest sens sunt și procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare și din care rezultă că parte din victimele, respectiv părțile vătămate din cauză, se aflau în locuințele inculpaților.
Din declarația martorilor, Heghiu și alți martori, rezultă că toți inculpații le-au obligat pe victime să practice prostituția, le-au amenințat că le omoară ( "că le scoate ochii") dacă nu practică prostituția sau dacă declară ceva la poliție, iar după ce au dat declarații le-au amenințat că le omoară în situația în care nu-și vor retrage depozițiile.
Toate aceste probe indicate mai sus, arată tribunalul, dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea reală să-și ducă la îndeplinire amenințările față de victimele infracțiunilor de trafic de persoane, să influențeze negative declarațiile martorilor audiați în cauză, ducând astfel la îngreunarea activității organelor de cercetare penală care are ca scop tragerea la răspundere penală a persoanelor bănuite că ar fi săvârșit infracțiuni, așa cum stipulează art. 1 Cod procedură penală.
Atâta vreme cât scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și atingerea scopului acestuia, respectiv pe de o parte aflarea adevărului și stabilirea faptului dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile răspunderii penale, și pe de altă parte apărarea ordinii publice și formarea unei atitudini pozitive față de respectarea legii, instanța a constatat că temeiul expus mai sus impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, o altă măsură preventivă ce ar implica o măsură mai puțin restrictivă de libertate, neavând capacitatea de a asigura realizarea acestor scopuri.
Necesitatea prelungirii arestării preventive a inculpaților, susține tribunalul, decurge și din complexitatea cauzei și amploarea probatoriului suplimentar celui care a sat la baza arestării inițiale, respectiv, audierea persoanelor implicate în activitatea grupului sau care aveau cunoștință de activitatea membrilor grupului (alți participanți, martori), audierea altor victime ale traficului de persoane care au reușit să scape de sub controlul traficanților și care s-au stabilit din motive de siguranță pe teritoriul altor județe; exploatarea informațiilor rezultate prin recuperarea datelor din mediile de stocare (telefoane mobile, cartele, computere), definitivarea procedurii de redare și certificare conform art. 913Cod pr.penală, cu privire la autorizațiile de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, înregistrare în mediul ambiental și înregistrare de imagini, acces în sistem informatic, propunerea de arestarea preventivă în lipsă a participanților care se sustrag de la urmărire penală, identificarea țării pe teritoriul căreia se află și solicitarea emiterii mandatului european de arestare, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea rechizitoriului.
Nu se poate lua o altă măsură preventivă cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, consideră tribunalul, deoarece conform art. 136 alin. 8 Cod pr.penală, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, antecedentele, vârsta și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Or, în speța de față, a reținut tribunalul, o altă măsură neprivativă de libertate nu se poate lua, având în vedere pericolul concret la care ar fi expuse părțile vătămate și martorii, prin ducerea la îndeplinire a amenințărilor de către inculpați, precum și faptul că unii dintre aceștia au mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, cum ar fi: -,.
Pe cale de consecință, conform textului de lege menționat (art. 155 și urm. Cod pr.penală), tribunalul a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților formulată de DIICOT și a dispus prelungirea acestei măsuri preventive cu 30 de zile, în vederea continuării cercetărilor penale față de inculpați, a administrării probelor menționate în propunerea de prelungire a arestării preventive.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, -, -, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, astfel:
Inculpații, -, și arată, în esență, că nu se mai impune prelungirea arestării preventive, întrucât nu există certitudinea că au săvârșit infracțiunile pentru care au fost arestați, mai ales infracțiunea de trafic de persoane, întrucât părțile vătămate nu au fost constrânse la practicarea prostituției, de asemenea, se poate asigura buna desfășurare a procesului penal dacă vor fi puși în libertate, deoarece nu există pericolul de a se sustrage urmăririi penale, de a fugi, având în vedere legăturile permanente pe care le au cu familiile lor, susținând, totodată, că motivarea tribunalului nu corespunde cerințelor legii, invocând și practica CEDO în sensul punerii lor în libertate.
Ca atare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința neprelungirii arestului preventiv și a punerii în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive privative de libertate cu o altă măsură restrictivă de libertate, și anume obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul susține, în esență, în criticile adresate, că nu sunt arătate motivele individuale privind pe fiecare inculpat, cu privire la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, de asemenea, nu sunt mijloace de probă din care să rezulte că ar fi exploatat pe vreuna din părțile vătămate, plângerea fiind urmarea unei stări de gelozie a părții vătămate, arătând, totodată, că parchetul nu a lămurit suficient motivele pentru care mai solicită o nouă prelungire.
Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, punerea sa în libertate prin înlocuirea cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, în esență, în criticile invocate, arată că această prelungire a duratei arestării preventive contravine dispozițiilor legale, întrucât motivele invocate de parchet sunt aceleași ca și la prima prelungire, menționându-se în noua propunere de prelungire o anume suplimentare a probatoriului, fără, însă, a se indica concret în ce constă aceasta, de asemenea, prima instanță nu a verificat dacă motivele ce au determinat prelungirea arestării preventive anterioare subzistă și nici dacă s-au ivit alte temeiuri care să determine o nouă prelungire, invocând, totodată, că nu poate subzista un tratament juridic nediferențiat privit numai prin raportare de grupul infracțional din care face parte.
In continuare, susține că nu există o suficientă motivare a propunerii de prelungire a arestării de către parchet, de altfel motivarea tribunalului fiind prea puțin dezvoltată, față de considerentele ample ce sunt descrise de prima instanță, de asemenea, nu se face vorbire de pericolul concret pe care-l prezintă dacă ar fi pus în libertate, neargumentându-se acesta, totodată, prelungirea arestării vizează întreg grupul și nu individual, pe fiecare în parte, adăugând și împrejurarea că întrucât martorii și părțile vătămate au fost audiate, calculatoarele au fost confiscate, nu ar mai avea cum să influențeze ancheta dacă va fi pus în libertate.
Față de aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, fie casarea încheierii cu consecința punerii în libertate, fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, potrivit art.155-159 Cod pr.penală, ce reglementează instituția procesuală a prelungirii duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, curtea constată că se impune a circumscrie toate criticile așa cum au fost prezentate mai sus cadrului legal arătat.
In acest sens, prevederile art.155 alin.1 Cod pr.penală, menționează în mod expres că arestarea inculpatului dispusă de judecător poate fi prelungită în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Ca urmare, aspectul de esență asupra aprecierii legalității și temeiniciei încheierii atacate în prezenta cauză, prin care s-a dispus prelungirea arestării recurenților inculpați vizează existența unei motivări a instanței în acest sens, precum și a aprecierii dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților-recurenți, în aprecierea curții neimpunându-se evaluări asupra existenței unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate de care face vorbire textul arătat.
Aceste două condiții cumulative ale motivării încheierii atacate, precum și a subzistenței în continuare a temeiurilor inițiale a arestării inculpaților-recurenți se regăsesc, însă, în cauza de față, tribunalul pronunțând o soluție legală și temeinică prin prelungirea în continuare a arestării.
In acest sens, nu pot fi primite criticile apărării sub aspectul nemotivării, pe de o parte, a propunerii parchetului iar, pe de altă parte, a încheierii dată de către tribunal, deoarece chiar din prezentarea mai înainte a considerentelor tribunalului, așa cum au fost nuanțate, rezultă cu prisosință atât motivarea parchetului, cât și motivarea tribunalului, ce reia, în esență, actele de urmărire penală ce se impun a fi efectuate în continuare în această cauză, cum ar fi audierea altor victime ale traficului de persoane, exploatarea informațiilor rezultate prin recuperarea datelor din mediile de stocare - telefoane mobile, cartele, computere - prezentarea materialului de urmărire penală, și altele.
Faptul că unele din aceste motive, vizând efectuare de acte de cercetare penală, au făcut obiectul și unei alte prelungiri anterioare, nu poate duce la concluzia nelegalității unei alte propuneri în acest sens, așa cum susține, de asemenea, apărarea.
Totodată, curtea nu poate împărtăși susținerea că motivarea este prea puțin dezvoltată, din moment ce observă că o atare susținere nu se confirmă, având în vedere, de asemenea, considerentele tribunalului arătate mai sus sub acest aspect, ce conving cu privire la admiterea propunerii parchetului de prelungire din nou a inculpaților.
De asemenea, în egală măsură nu pot fi primite nici criticile vizând nesubzistența în continuare a temeiurilor inițiale a arestării preventive a recurenților-inculpați și anume, a prevederilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, și, implicit, a prevederilor art.143 alin.1 Cod pr.penală.
Astfel, cu referire la acest ultim articol - 143 alin.1 Cod pr.penală - la care fac trimitere prevederile art.148 alin.1 Cod pr.penală, în baza căruia se dispune măsura arestării preventive, curtea constată că există suficiente indicii temeinice sau probe cu privire la presupusa activitate infracțională a inculpaților din această cauză, pe care tribunalul le menționează expres în motivarea sa, făcând trimitere la declarațiile multor martori, la procesele verbale întocmite u ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, la conținutul interceptărilor telefonice încuviințate și autorizate de instanță, și altele.
Ca atare, critica recurenților-inculpați, așa cum a fost prezentată mai înainte, cu privire la inexistența unor astfel de indicii sau probe care să confirme vinovăția acestora, sub aspectul constrângerii persoanelor vătămate să practice prostituția, nu poate fi primită.
De asemenea, nu poate fi reținută nici cealaltă critică, de esență, vizând inexistența temeiurilor inițiale ale arestării, la acest moment al prelungirii din nou a acestei măsuri, condiție cumulativă ce trebuie îndeplinită pentru a dispune o atare prelungire, așa cum s-a menționat.
Astfel, inculpații au fost arestați în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, curtea constatând, însă, că acest temei se menține și în continuare, impunându-se privarea de libertate a recurenților-inculpați.
In acest sens, condiția pusă în discuție prin criticile adresate, și anume, inexistența unui pericol concret pentru ordinea publică, la care fac trimitere prevederile menționate ale art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, nu poate fi reținută, din contră, curtea reținând că acest pericol concret pentru ordinea publică subzistă și la acest moment al formulării noii propuneri de prelungire a arestării preventive.
Aceasta, deoarece, explicit sau implicit din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că există probe cu privire la acest pericol concret pentru ordinea publică, ce nu se identifică cu pericolul social al presupuselor fapte reținute în sarcina fiecărui inculpat în mod individual, dar de care nu se poate face abstracție în aprecierea instanțelor.
Or, în cauză, inculpații au fost arestați pentru o multitudine de presupuse fapte ce prezintă un grad ridicat extrem de pericol social, constând în aceea că începând cu anul 2006 au traficat mai multe persoane de sex feminin, unele din ele fiind minore, pe care le-au exploatat sexual, prin mai multe metode, forme, ce intră în conținutul complex al infracțiunii de trafic de persoane, determinându-le să practice prostituția atât în străinătate cât și în țară, în scopul obținerii unor importante sume de bani.
De aceea, în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, la care fac trimitere expresă prevederile menționate ale art.148 alin.1 lit,f Cod pr.penală, trebuie avut în vedere dacă inculpații ar fi puși în libertate și reacția colectivității că organele judiciare nu acționează suficient de ferm pentru înlăturarea unor asemenea fapte ce afectează grav valorile supreme de demnitate și moralitate, timpul scurs de la data arestării, respectiv de la 7 august 2009, de circa 2 luni, neconducând la diminuarea sau la atenuarea unei astfel de reacții a colectivității, pericolul concret pentru ordinea publică în sensul celor mai sus expuse, subzistând astfel și la acest moment și impunând privarea de libertate în continuare a inculpaților, prin prelungirea măsurii arestării, corect dispusă de către tribunal.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv ale art.155 alin.1 Cod pr.penală, vizând prelungirea arestării preventive, așa cum de altfel au fost analizate mai sus, curtea constată că toate celelalte critici adresate de recurenții-inculpați, vizând, de pildă, împrejurarea că nu există nici un pericol de a se sustrage de la desfășurarea anchetei, întrucât au fost audiați martori, părți vătămate, calculatoarele au fost confiscate și altele, exced cadrului juridic procesual al instituției prelungirii arestării preventive, reglementate de dispozițiile menționate ale art.155 alin.1 Cod pr.penală.
De aceea, nu se impune casarea hotărârii atacate, fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau cu alternativa punerii în libertate, fără nici o formă de constrângere sau înlocuirea cu o măsură preventivă mai blândă, restrictivă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, o atare înlocuire nefiind oportună și nici eficientă la acest moment, în aprecierea curții.
In consecință, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe fiecare recurent-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, "", fiul lui - și, născut la data de 08.11.1981 în municipiul O, județul M, CNP--;, "", fiul lui - și, născut la data de 16.05.1983 în municipiul O, județul M, CNP -;, fiul lui și, născut în data de 01.01.1986, în orașul B, CNP -;, "", fiul lui și, născut la data de 06.09.1976 în municipiul O, județul M, CNP -;, "", fiul lui și, născut la data de 01.02.1987 în municipiul O, județul M, cu CNP -;, fiul lui - și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu CNP -;, "" fiul lui și, născut în data de 14.03.1975 în municipiul O, județul M, cu CNP -, în prezent toți aflați în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului V, împotriva încheierii nr.39 din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. dr. dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
6 octombrie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
