Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 623/
Ședința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 357/PI din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inc., în stare de arest preventiv și asistat de avocați aleși și, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, inc., în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că măsura arestării este o măsură excepțională, impunându-se doar atunci când nu se justifică luarea celorlalte măsuri preventive prev. de art. 143 și urm. Cpp, iar regula este cercetarea în stare de libertate. Prin menținerea în stare de arest a inculpatului se încalcă principiul egalității în fața legii, prev. de art. 16 din Constituție, respectiv dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO.
Avocatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că încheierea Tribunalului Timiș este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, este o infracțiune pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, însă nu depășește 18 ani; pe de altă parte, în cauză nu există riscul zădărnicirii aflării adevărului, prin influențarea unor martori sau distrugerea ori alterarea unor mijloace de probă, sau că va săvârși noi infracțiuni de natura aceleia pentru care este arestat. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii. Cele patru acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri, pe care inculpatul le-a recunoscut au fost comise în anul 2008, iar inculpatul a fost arestat în luna martie 2009, timp în care inculpatul nu a prezentat pericol pentru ordinea publică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, din probatorul administrat până în prezent rezultând în mod indubitabil că cei doi inculpați au pus droguri în vânzare în mod repetat.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 357/CC din 5.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 160 indice 8 alin. 6.C.P.P. respinge ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Din analiza cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și - niel, tribunalul a constataturmătoarele:
Inculpații și au fost arestați la data de 22.05.2009, pronunțându-se încheierea penală nr. 68/CC, emițându-se mandatele de arestare preventiviă nr. 46, respectiv 47 din data de 22.05.2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, respectiv sub asepctul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, s-au reținut următoarele:
Pentru inculpatul: începând din data de 16.04.2009, împreună cu inculpatul, a pus în vânzare, în mod repetat, droguri de risc către colaboratorul acoperit, în cantitate de circa 50 gr. rezină de cannabis, în seara zilei de 21.05.2009 fiin surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator acoperit, cantitatea de circa 54 grame de rezină de cannabis.
Pentru inculaptul: începând din data de 22.02.2008, a pus în vânzare în mod repetat, droguri de risc către colaboratorul acoperit și investigatorul acoperit, în greutate totală de circa 18 grame rezină de cannabis, contra sumei de 700 lei, pentru ca, începând din data de 16.04.2009 să se implice efectiv alături de inculpații și, la punerea în vânzare de droguri de risc, în mod repetat, către colaboratorul acoperit, asigurând de fiecare dată paza locului unde se desfășura activitatea infracțională.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 38/D/P/2009.
Din analiza celor două cereri, tribunalul a constatat că, deși, din punct de vedere formal, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 indice 2 alin. 1.C.P.P. în sensul că legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, prin raportare la întregul material de urmărire penală, dosarul de urmărire penală nr. 38/D/P/2009, la natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, cererile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pedeapsa prevăzută pentru infracțiuni este mai mare de 4 ani închisoare și, chiar dacă aceștia nu au antecedente penale, nu au săvârșit infracțiuni cu violență și au avut o poziție procesuală sinceră, aceasta nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică nu există prin cercetarea acestora în stare de libertate.
Așa cum și Curtea de la Strasbourg a arătat (Letellier contra Franței), în prezervarea ordinii publice, față de acuzat se poate lua măsura arestării preventive atunci când fapta săvârșită, ajungând la cunoștința opiniei publice, creează un puternic sentiment de insecuritate, de temere, cel puțin pe o perioadă determinată, raportat la săvârșirea unor infracțiuni grave.
În acest context, s-a apreciat că ordinea publică ar fi afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în societate raportat la faptele grave care aduc atingere sănătății publice.
Împotriva încheierii penale nr.357/CC din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data 11.06.2009 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului inculpații solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, iar în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.
În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond cererea este întemeiată conform art.1604al. 1 raportat la art. 1608al. 1.C.P.P.
Prin urmare, constatând că inculpații "au vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpații aveau preocupări în ceea ce privește traficul de droguri de risc. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpaților ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane. În același sens sunt și natura cauzei, natura infracțiunilor pentru care există indicii că au fost comise de inculpați, modul de concepere de către inculpați a activității infracționale și descoperirea întregii activități ilicite.
În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a urmăririi penale, descoperirii tuturor faptelor și identificării tuturor persoanelor implicate, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cpp, va fi respins recursul declarat de inculpații și, urmând a fi obligat fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cpp, respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 357/PI/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /19.06.09.
Tehnored. CI/21.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
