Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 624/
Ședința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale nr. 80/CC/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat, în stare de deținere și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul arată că încheierea Tribunalului Timiș este netemeinică, în mod greșit apreciind instanța că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul face parte dintr-o grupare infracțională organizată care, în perioada martie - septembrie 2008 falsificat în diferite locații în T și pe raza județului T, bancnote de 100 ron și 50 ron, pe care le-au plasat pe întreg teritoriului României. Se impune arestarea acestui inculpat pentru realizarea egalității de tratament raportat la ceilalți șase coinculpați ce au fost arestați și trimiși în judecată, toți făcând parte din același grup infracțional. Solicită admiterea recursului și arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Apărătorul inculpatului, av. solicită respingerea recursului parchetului, menținerea încheierii Tribunalului Timiș și cercetarea în stare de libertate a inculpatului pentru următoarele motive: la arestarea celor 6 inculpați care fac parte din acel grup organizat, nu s-a solicitat și arestarea inculpatului, iar între timp probele în ceea ce îl privește pe inculpat nu s-au modificat. Faptul că inculpatul a ajutat un prieten la transportarea unui calculator și a unei imprimante nu constituie probă că acesta a participat falsificarea bancnotelor sau la distribuirea lor. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică astfel încât să necesite arestarea preventivă, neavând posibilitatea să influențeze în vreun fel buna desfășurare a cercetării, având în vedere faza procesuală în care se află dosarul de fond.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 80/CC din 11.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cpp, art. 143 Cpp, art. 148 lit. f Cpp, art. 149-151 Cpp, a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 10.03.1983 în T, jud. T, domiciliat în T,-,. 29, jud. T, CNP - -), formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 10.06.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor mai sus menționate. Față de acest inculpat a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 11.06.2009, ora 12,30, până la data de 12.06.2009, ora 12,30.
Legiuitorul român, prin intermediul normelor prevăzute în codul d procedură penală, a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Odată cu ratificarea de către România, in 1994, Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța constată că, din punctul de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală - dar și din punctul de vedere al Convenție Europene - existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune - instanța apreciază că nu este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză față de încadrarea juridică reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, față de inculpat s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrafacere și punere în circulație de bancnotă falsificată, prev. de art. 282 alin. 1, 2.Cod Penal, și de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fapte pentru care, pe de o parte procurorul nu a detaliat starea de fapt pentru a dovedi care este implicarea inculpatului în această activitate infracțională. Pe de altă parte, din probele administrate, tribunalul a reținut că nu există indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală.
Așa cum acesta a recunoscut în fața instanței, inculpatul avea relații de amiciție cu numitul, în temeiul căreia s-au întâlnit de câteva ori pentru a-l transporta pe acesta din urmă la diferite locații, întrucât numitul nu avea permis de conducere, aspecte care rezultă și din declarațiile martorilor,. Acest din urmă martor declară expres că inculpatul era șoferul lui (NOTA ), iar acesta i-ar fi spus martorului despre inculpatul că sunt parteneri în afaceri, în sensul că inculpatul a fost prin țară să plaseze bani falși. Martorul - nu relatează aspecte din care să rezulte implicarea inculpatului în activitatea de falsificare și punere în circulație a bancnotelor false. Tribunalul mai reține că nu există nicio probă directă care să conducă la concluzia că și inculpatul a participat la activitatea descrisă mai sus. Singurele referiri ale martorilor sunt acelea cu privire la efectuarea de către inculpat a activităților de taximetrie în favoarea numitului.
Inculpatul a declarat în fața instanței că a transportat, la cererea numitului, echipament IP, dar aceasta nu relevă împrejurarea că ar fi cunoscut scopul în care era folosit de către.
Referitor la discuțiile telefonice consemnate în rechizitoriul privind pe inculpatul și alții, tribunalul a reținut că nu s-au făcut referiri concrete cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și, chiar dacă se presupune că s-a folosit un limbaj codificat, presupunerea că, în realitate, discuțiile se referă la ceea ce organul de urmărire penală a consemnat, nu constituie un argument care să susțină teza particpării inculpatului la săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală. De asemenea, s-a apreciat că, din probatoriul administrat, nu rezultă nici modalitatea în care au fost produse bancnotele falsificate.
Curtea a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decît cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"
Cu toate că motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate sunt cam aceleași în toate legislațiile, Curtea nu se mulțumește să constate simpla invocare a lor de către instanțe, ci - supunând aceste motive unei examinări n detaliu - obligă instanțele să argumenteze cu probe, motivele pentru care măsura arestării preventive a fost luată, respectiv a fost prelungită, demonstrând, astfel, că au depus diligențele speciale în desfășurarea procedurii - Curtea Jablonski Poloniei/21.12.2000.
În cauza de față nu există, așa cum s-a arătat mai sus, motive sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Potirivit popunerii de arestare preventivă formualtă de DIICOT- Servicul Teritorial, temeiul de drept invocat de către procuror pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, este cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f.C.P.P.
Din analiza dispozițiior textului de lege menționat, rezultă că, pentru luarea acestei măsuri trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: inculpatul să fi săvârșit o infracțiune penru care legea prevede peeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să exite probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol cocnret pentru ordinea publică.
Dată fiind cerința îndeplinirii cumulative a acestor condiții și, întrucât în speță s-a constatat că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală, s-a apreciat că analizarea celorlalte condiții este inutilă.
Împotriva încheierii penale nr.80/CC din 11.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 11.06.2009, sub nr-.
În motivarea recursului parchetul a arătat că încheierea Tribunalului Timiș este netemeinică, în mod greșit apreciind instanța că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul face parte dintr-o grupare infracțională organizată care, în perioada martie - septembrie 2008 falsificat în diferite locații în T și pe raza județului T, bancnote de 100 ron și 50 ron, pe care le-au plasat pe întreg teritoriului României. A solicitat arestarea acestui inculpat pe o perioadă de 29 zile pentru realizarea egalității de tratament raportat la ceilalți șase coinculpați ce au fost arestați și trimiși în judecată, toți făcând parte din același grup infracțional.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță nu a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că nu există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea reține atât pericolul social al faptei săvârșite (contrafacere și punere în circulație de bancnotă falsificată și aderare la un grup infracțional organizat), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de modul de operare,cantitatea mare de bancnote falsificate,sprijinirea celorlalți coinculpați, ignorarea valorilor sociale ocrotite de lege).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.
În consecință, prima instanță nu a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515alin.1 pct.2 lit.d Cpp, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale nr. 80/CC/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Pe cale de consecință va casa încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art. 136,143,149, 148 lit.f Cpp, va dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 12 iunie 2009, ora 12,30 inclusiv și va dispune emiterea mandatului de arestare, admițând propunerea având ca obiect arestarea preventivă
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.2 lit.d Cpp, admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale nr. 80/CC/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art. 136,143,149, 148 lit.f Cpp, dispune arestarea preventivă a inculpatului fiul lui și, născut la data de 10.03.1983 în T, jud. T, domiciliat în T,-,.29, jud. T, CNP - -, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 12 iunie 2009, ora 12,30 inclusiv și dispune emiterea mandatului de arestare, admițând propunerea având ca obiect arestarea preventivă.
În temeiul art. 192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /06.09.
Tehnored. CI/.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
