Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 622/
Ședința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, lipsă fiind inculpata recurentă, reprezentată de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se lipsa de procedură cu inculpata recurentă, după care:
Procurorul pune concluzii de amânare a cauzei în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu inculpata recurentă.
Instanța pune în discuția părților disjungerea cauzei, având în vedere lipsa inculpatei recurente la acest termen de judecată și obiectul recursului declarat de inculpatul, în sensul judecării recursului declarat de inculpata la un alt termen de judecată.
Avocatul arată că această disjungere nu poate fi primită având în vedere lipsa de procedură cu recurenta, iar acest viciu de procedură nu se acoperă prin prezența apărătorului ales. Arată că apărarea nu se va lăsa manipulată de nici o putere sau autoritate judiciară din Statul român.
Instanța îi pune în vedere avocatului să fie reverențios cu instanța și să se limiteze în a pune concluzii asupra disjungerii cauzei.
Avocatul arată că nu se aliniază opiniei instanței și de aceea combate această excepție a disjungerii ca incident procedural și solicită să fie lăsat să facă apărarea, în sensul că dacă este de acord cu disjungerea, înseamnă că în mod direct și nemijlocit se acceptă că această încheiere nu poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 3851pct.2 Cpp, instanța putând invoca la termenul următor excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei încheieri prin care instanța s-a învestit cu rechizitoriul, după ce în prealabil a verificat, potrivit art. 300 Cpp această sesizare. În această situație, solicită ca disjungerea cauzei să fie pusă în prezența inculpatei recurente.
Avocatul apreciază că, potrivit art. 174 Cpp care reglementează reprezentarea părții în instanță atunci când prezența sa nu este obligatorie potrivit legii, avocatul poate să reprezinte interesele inculpatei, având în vedere că aceasta se află în stare de libertate.
Procurorul nu se opune disjungerii cauzei întrucât aceasta corespunde cerințelor art. 38 Cpp.
Avocatul solicită să se consemneze că solicită să i se acorde un drept la replică, iar instanța refuză să-i acorde acest drept.
Deliberând, instanța dispune disjungerea cauzei, pentru soluționarea recursului inculpatei urmând să stabilească termen de judecată la 25 iunie 2009.
Avocatul arată că în acest context, înțelege să invoce o excepție de neconstituționalitate.
Instanța pune în vedere avocatului ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată atunci când este îndeplinită procedura de citare cu partea pe care o apără, pentru a invoca această excepție trebuind să aibă acordul părții.
Avocatul solicită să se consemneze că înțelege să atace cu recurs prezenta încheiere prin care s-a dispus disjungerea cauzei, întrucât restrânge liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Instanța îi pune în vedere avocatului ca, orice discuție pe care dorește să o poarte cu instanța, să fie făcută într-un cadru procesual, întrucât la acest termen de judecată cadrul procesual s-a încheiat.
Avocatul solicită să i se încuviințeze transcrierea înregistrării și copie după notelor grefierului de ședință.
Instanța arată că se poate elibera o copie a notelor grefierul de ședință, însă pentru transcrierea înregistrării ședinței de judecată nu există o dispoziție legală în acest sens.
Instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului formulat de inculpatul.
Avocatul ia din nou cuvântul fără încuviințarea instanței, motiv pentru care, pentru tulburarea mersului dezbaterilor, instanța, în temeiul art. 198 Cpp, dispune amendarea acestuia cu suma de 100 lei.
Avocatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, stabilind în sarcina inculpatului oricare obligațiile prev. de art. 1602Cpp. Se arată că nu există nici un pericol în ce privește persoana inculpatului din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, conduita anterioară faptelor pentru care este cercetat, fiind reflectată în lipsa antecedentelor penale. Se apreciază că buna desfășurare a procesului penal nu are cum să fie știrbită prin lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere faptul că acesta a recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele săvârșite, la fel și în fața instanței, cu ocazia audierii, fapte care sun indiscutabil de o mai mică amploare și importanță decât cele săvârșite de restul coinculpaților. De asemenea, pentru a se asigura imposibilitatea sustragerii de la judecată sau de la executarea pedepsei,se poate dispune obligarea de a nu părăsi țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1602al.2 Cpp. Referitor la împrejurările care au fost arătate privind recunoașterea infracțiunii, contribuția personală la săvârșirea faptelor, sunt aspecte care vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 300.C.P.P. a fost respinsă excepția privind neregulata sesizare a instanței prin rechizitoriu, formulată de avocatul ales al inculpatei.
În baza art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, cetățean R studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut fără loc de muncă fără ocupație, domiciliat in municipiul C, str. - -, 5, A 18, jud C - S, CNP: -, fără antecedente penale, arestat preventiv în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 87/CC/4.07.2007, în dosar nr- al Tribunalului Timiș și arestat la data de 23.10.2008, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 160 ind. 8 aliniatul 6.C.P.P. a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Având a se pronunța pe excepția de neregulată sesizare, formulată de avocatul ales al inculpatei, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente:
Este adevărat că atât în cuprinsul rechizitoriului cât și în cuprinsul altor acte procedurale din faza de urmărire penală inculpata apare cu prenumele, respectiv, ultimul fiind prenumele său real, însă aceasta este o evidentă eroare materială, eroare materială care nu poate pune în discuție legalitatea sesizării, cu atât mai mult cu cât nu se pune problema că urmărirea penală s-ar fi desfășurat față de o altă persoană, ceea ce este determinant pentru corecta soluționare a cauzei.
De altfel, așa cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( împotriva Olandei), o simplă eroare materială în cuprinsul unor acte procesuale, nu este de natură a pune în discuție legalitatea unei măsuri, cu atât mai mult cu cât aceste erori pot fi rectificate de îndată, precum în speță, unde inculpata, în faza de urmărire penală, indiferent că organele de urmărire penală au trecut-o în declarații cu denumirea de sau, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost învinuită și a semnat personal declarațiile, nepunându-se problema că ar fi vorba de o altă persoană.
În ce privește împrejurarea că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, se poate observa cu ușurință la fila 1 că acesta cuprinde ștampila și semnătura procurorului șef de serviciu, cât și mențiunea verificat în temeiul art. 20 al. 1 din legea nr. 508/2004, articol de lege care prevede tocmai această obligație, respectiv ca procurorul ierarhic superior să se pronunțe pe legalitate și temeinicie.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luare măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au modificat, impunând în continuarea privarea de libertate a acestuia, respectiv faptele reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, avându-se în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare, împrejurările în care au fost săvârșite activitățile infracționale, mijloacele utilizate pentru aducerea la îndeplinire a rezoluțiilor infracționale, precum și faptul că inculpatul a desfășurat împreună cu alte persoane de două ori același gen de activități în localități diferite, instanța a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la activitatea infracțională organizată și premeditată reținută în sarcina inculpatului și la împrejurarea că starea sa de arest preventiv nu a depășit o durată nerezonabilă ( a se vedea hotărârea CEDO împotriva Austriei), instanța a considerat că pericolul pentru ordinea publică prin cercetarea inculpatului în stare de libertate, concretizat în starea de temere și nesiguranță a membrilor societății privind infracțiunile de care inculpatul este acuzat, nu s-a diminuat în asemenea măsură încât să se impună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit măsura arestării preventive a fost menținută și inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegală sesizare a instanței.
Avându-se în vedere neîndeplinirea procedurii de citare a inculpatei - aflată în stare de libertate - față de aceasta, soluționarea recursului se va disjunge, stabilindu-se termen de judecată la data de 25 iunie 2009; la disjungerea cauzei s-au avut în vedere dispozițiile art. 160 alin.2 Cpp, potrivit cărora recursul împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive se judecă în termen de 3 zile.
Recursul declarat de inculpatul nu este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
Potrivit disp. art. 3002Cpp, "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ", iar potrivit disp. art. 160 Cpp, "în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive".
Prin rechizitoriul 149/D/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional organizat pentru comiterea de infracțiuni, înșelăciune, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, fals privind identitatea și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin.2,3 și 5 Cp, art. 26 Cp rap. la art. 288 alin.1 Cp, art. 291 Cp, art. 292 Cp, art. 293 Cp, art. 23 din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 33 lit.a, art. 41 alin.2 Cp.
Conformându-se dispozițiilor legale precizate, instanța a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive și constatând că acestea subzistă, a menținut această măsură pe o durată de 60 de zile.
Raportat la infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpatului, prima condiție prev. de art. 148 lit.f Cpp - temei avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se menține în continuare, acestea fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Împrejurările concrete reținute cu privire la săvârșirea infracțiunilor, natura acestora, actele materiale ce alcătuiesc presupusa activitate infracțională a inculpatului, mijloacele folosite pentru realizarea rezoluției infracționale, dovedesc pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Cu privire la respectarea dreptului la libertate al inculpatului, instanța de control judiciar reține că aprecierea necesității luării și menținerii măsurii arestării preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale - așa cum a statuat în mod constant - a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive pe de o parte și, interesul public pe de altă parte, de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților pe de altă parte.
În cauză, acest interes general există indubitabil din partea societății, astfel că, fiind îndeplinită și condiția pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cpp, recursul va fi respins ca nefondat, cu aplicarea art. 192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38 cpp, disjunge soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 5 iunie 2009 și stabilește termen de judecată la data de 25 iunie 2009.
în temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cpp, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 (unasutălei), cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /19.06.09.
Tehnored. CI/21.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
