Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date nr: 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 633/R/MF
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin G - procuror
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații G și G -, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții inculpați G și G -, în stare de detenție, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 22.10.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că s-a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al recurenților - inculpați, avocat, care a arătat că o să se prezinte la instanță în vederea asigurării asistenței juridice.
Avocat, precizează că a vorbit cu domnul avocat, însă acesta din urma o să întârzie datorită traficului, având în vedere că vine din municipiul Rm. Arată că este de acord să-l substituie în situația în care inculpații sunt de acord să-i asiste.
Recurenții - inculpați G și G -, arată că sunt de acord să fie asistați de domnul avocat.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurenților - inculpați să ia legătura cu aceștia.
Avocat ales, pentru recurenții - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpaților.
Art.1602Cod procedură penală statuează printre alte condiție ca pedeapsa să nu depășească 18 ani, iar dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală arată că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin luarea unei alte măsuri privative.
Solicită a se avea în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie analizat strict pentru fiecare inculpat în parte, iar în ceea ce privește pe inculpații arestați nu există nici măcar presupunerea că lăsați în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, aceștia nu fac parte din categoria celor care exercită presiuni asupra victimelor. A spune că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, fără nici un fel de argumente cu caracter probator este în contradicție cu deciziile CEDO și cu practica internă. În concluzie, în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați nu sunt date că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu se mai pot face presupuneri că în viitor vor continua a face astfel de infracțiuni.
Solicită a se avea în vedere că în ceea ce o privește pe G nici una dintre presupusele părți vătămate nu au menționat că aceasta a fost vreodată de față la exercitarea formelor de constrângere și nu sunt dovezi că ar fi săvârșit faptele pentru care este reținută.
Pentru inculpatul G rațiunea pentru care s-a luat măsura arestării preventive este aceea că a condus fără permis, însă inculpatul a menționat că la data respectivă era lângă mașină, nu conducea, deci nu sunt date în acest sens.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de cei doi inculpați ca nefondat și de menținere a încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică. Măsura prelungirii arestării preventive a inculpaților este legală și justificată.
De asemenea, arată că, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii, subzistă și impun în continuarea privarea de libertate. Încă din anul 2003 inculpații s-au constituit în grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv traficul de persoane. Au racolat, cazat și transportat în Spania, pe persoanele vătămate și le-au exploatat sexual în vederea obținerii unor sume de bani.
Recurenta - inculpată G, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim cod procedură penală, arată că nu este vinovată, solicitând punerea în libertate. Arată că nu este recidivistă, are 59 de ani, nepoții îi sunt singuri, neavând pe nimeni care să-i întrețină, iar singura sa vină este aceea de a fi luat două fete în gazdă.
Recurentul - inculpat G -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea în libertate. Arată că în momentul în care a fost anunțat de tatăl său că s-a emis mandat era în Spania, a sosit în țară și s-a prezentat la poliție. De asemenea precizează că nu a condus mașina fără permis, doar era lângă aceasta.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, CNP--, G (fostă, zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, județul O, CNP - și G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, județul O, CNP -, aflați în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, cu referire la ondițiile generale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, că sunt îndeplinite de fiecare din cele trei cereri.
În ce privește, însă, temeinicia, simpla neîntrunire a condițiilor negative prevăzute la art.160/2 Cod pr.penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care sunt judecați inculpații ori necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului, nu duce la admiterea în mod necesar a cererii, ci trebuie ca cererea să fie și întemeiată.
al unei liberări provizorii îl constituie dispozițiile art.136/2 Cod pr.penală, respectiv ca scopul măsurii arestării preventive să poată fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În cauză, pentru inculpații G, G și G, prin încheierea din 23.09.2009, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciindu-se, tocmai, că datorită datelor personale și timpului scurs de la luarea măsurii arestării, scopul procesului penal poate fi atins în bune condiții și fără privarea lor de libertate.
Prin decizia nr. 568/R din 28.09.2009 a Curții de Apel Pitești, a fost însă casată încheierea Tribunalului Vâlcea și s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, de unde rezultă convingerea instanței de recurs că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru a preîntâmpina pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, săvârșirea de noi infracțiuni ori încercarea de a zădărnici aflarea adevărului.
Timpul scurt, trecut de la pronunțarea acestei decizii, duce la concluzia că aceleași considerente sunt încă valabile, respectiv că privarea inculpaților de libertate se impune pentru realizarea scopului procesului penal, deci scopul măsurii arestării preventive nu ar putea fi atins prin liberarea provizorie a inculpaților, astfel că cererile au fost respinse ca neîntemeiate.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G și G, arătând că sunt întrunite cerințele art.160/2 Cod pr.penală, iar scopul măsurilor preventive poate fi atins conform art.136 alin.2 Cod pr.penală și prin liberarea provizorie.
Inculpații au solicitat să se reanalizeze temeinicia cererii și să se constate că la momentul prezent nu se mai poate reține un pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici măcar presupunerea că inculpații lăsați în libertate ar săvârși noi infracțiuni, ar face presiuni asupra victimelor sau ar produce vreo temere cuiva.
In ceea ce o privește pe inculpata G, aceasta a invocat că față de ea nu au existat niciodată dovezi că a săvârșit infracțiunea de care este acuzată, și nici una dintre părțile vătămate nu o indică drept persoana care le-a racolat, exploatat sexual sau violentat.
Inculpații au invocat și circumstanțele lor personale, inculpata G arătând că nu este recidivistă, că are 59 de ani, este bolnavă, are mai mulți nepoți ai căror părinți sunt arestați și nu au pe nimeni care să-i întrețină, iar inculpatul Gai nvocat faptul că deși era plecat în străinătate s-a prezentat de bună-voie la organele de poliție când a aflat că este cercetat și că nu a săvârșit alte infracțiuni.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt nefondate.
In primul rând, curtea reține că la momentul judecării unei cereri de liberare provizorie, nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive, deoarece liberarea presupune preexistența unei măsuri a arestării preventive legale și temeinice, adică care a stabilit inclusiv existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor. Din această perspectivă nu vor fi analizate susținerile inculpaților privind lipsa vinovăției lor sau lipsa probelor incriminatoare, pentru situația în care temeiurile arestării ar fi dispărut, existând o altă instituție, respectiv aceea a revocării arestării preventive.
In ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie, așa cum a stabilit și prima instanță, acestea sunt întrunite. Însă, chiar dacă nu se regăsește nici una dintre situațiile care exclud acordarea acestui beneficiu, prevăzute în art.160/2 alin.2 Cod pr.penală (situații invocate de către inculpați în recurs, în sensul că nu ar mai săvârși noi infracțiuni și nu ar influența părțile sau martorii din dosar), instanța este datoare să facă și o analiză de temeinicie a cererii, impusă de prevederile art.160/8a alin.2 respectiv alin.6 Cod pr.penală.
Din această perspectivă judecătorul este nevoit să recurgă la o serie de criterii asemănătoare celor ce se au în vedere la aprecierea consecințelor lăsării în libertate a inculpatului asupra ordinii publice, ceea ce explică atât motivarea primei instanțe referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, cât și conținutul motivelor de recurs ale inculpaților, care se axează tot pe lipsa consecințelor dăunătoare pentru societate ale punerii în libertate a inculpaților.
In cazul liberării se face o dublă verificare, aceea de necesitate a punerii în libertate, din perspectiva inculpatului și o alta de oportunitate, din perspectiva apărării colectivității.
In ceea ce-i privește pe inculpați, curtea constată că, deși aceștia suferă de anumite boli, preexistente încarcerării, ele nu sunt incompatibile cu starea de detenție și nu i-au împiedicat să săvârșească activități antisociale grave, inculpatul G fiind acuzat chiar de violențe fizice și sexuale asupra părților vătămate, deși suferă de mult timp de bolile dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar.
Situația familială a inculpaților nu este una excepțională, care să conducă la concluzia că lăsarea lor în libertate este necesară, nici măcar din perspectiva interesului superior al copilului, invocat în special de către inculpata G, deoarece aceasta nu are obligație directă de întreținere a nepoților ei minori.
Dat fiind, însă, faptul că inculpata G este acuzată de racolarea și cazarea mai multor părți vătămate, dar și supravegherea lor în anumite intervale de timp, inclusiv prin activități de restrângere a libertății persoanelor supravegheate, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a considerat netemeinică cererea de liberare provizorie. Dreptul acestei inculpate de a fi pusă în libertate în cursul procedurii nu poate valorificat, câtă vreme este încă actual pericolul pe care lăsarea inculpatei în libertate l-ar prezenta pentru ansamblul de drepturi al persoanelor care formează societatea. Acesta rezultă din condamnările multiple pentru infracțiuni grave, care denotă persistența inculpatei într-un comportament antisocial, dar și din atitudinea inculpatei de a nega săvârșirea acelor infracțiuni, chiar dacă hotărârile sunt definitive.
Aceeași atitudine de nerecunoaștere o are inculpata și în prezenta cauză. Astfel, deși inculpata faptul că ar fi fost implicată în traficul de persoane, există părți vătămate care spun că G le-a agresat și că în perioada în care locuiau în imobilul familiei G din, nu aveau voie să vorbească la telefon sau să plece în oraș neînsoțite, fiind încuiate ușile și porțile, iar când se deplasau în oraș însoțite "în special de G, conducătorul auto era obligat să blocheze ușile la autoturism" (declarația părții vătămate ).
Alte părți vătămate o indică pe inculpată ca fiind cea care le-a promis în mod mincinos că le poate procura locuri de muncă în străinătate, în agricultură, dar că după ce ajungeau în casa acesteia erau preluate de ceilalți inculpați și în Spania la prostituție.
Din convorbirile telefonice transcrise rezultă că inculpata G avea și calitatea de mediator între fii, fiicele sau afinii ei implicați în activitatea de trafic de persoane, atunci când aceștia nu se înțelegeau cu privire la zona în care își duceau victimele pentru exercitarea prostituției sau în legătură cu "repartizarea acestor victime" pe fiecare dintre beneficiarii banilor rezultați din serviciile lor.
In ceea ce-l privește pe inculpatul G care, de asemenea, are antecedente penale, acesta este acuzat de săvârșirea unei multitudini de activități cu caracter antisocial, unele de mare violență, care denotă desconsiderarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor: la integritate fizică, la libertate, la intimitate, la liberă circulație, care, în opinia curții, constituie argumente pentru a se aprecia că punerea sa în libertate ar produce o temere importantă în rândul opiniei publice, dată fiind și rezonanța concretă a faptelor acestuia, ce nu a fost ștearsă după arestarea lui preventivă.
Astfel, partea vătămată - declarând despre felul în care a fost determinată să practice prostituția, arată că inculpatul Gaa menințat-o în mod direct cu moartea atunci când, nefiind de acord cu propunerea de practicare a prostituției, a spus că va pleca, iar la 3 zile după aceea inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și a întreținut relații sexuale prin constrângere cu aceasta, în prezența sorei lui, G.
O altă parte vătămată, a arătat că a fost agresată cu cruzime de G, fiind lovită de mai multe ori în zona occipitală și cu picioarele în diferite zone ale organismului în prezența tuturor persoanelor ce locuiau în apartamentul inculpatului G, pentru a i se aplica o corecție.
Dat fiind faptul că mai multe persoane din familia inculpaților sunt cercetate pentru același gen de infracțiuni, că inculpații au posibilitatea de a se refugia la rudele lor din străinătate și, că neavând venituri legale, există o probabilitate crescută ca aceștia să continue să încerce obținerea banilor tot prin săvârșirea de infracțiuni (inculpata Gaf ost condamnat în mod repetat pentru înșelăciune), curtea apreciază că, deși art.136 alin.2 Cod pr.penală recunoaște capacitatea instituției liberării provizorii de a realiza scopul procesului penal, în cauză, pentru asigurarea bunei desfășurări a acestuia, singura măsură preventivă care să evite pericolul sustragerii de la judecată este măsura arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că hotărârea tribunalului d e respingere a cererilor de liberare este legală și temeinică, și, în consecință, recursul declarat de inculpați împotriva acestei încheieri va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală. Față de prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții cărora li s-a respins calea de atac vor fi obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP-- și G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -, ambii aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
6 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
