Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 642/R/2009
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 113/F din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs și note probatorii privind situația personală și profesională a inculpatului, solicind a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului apreciază că încheierea Tribunalului Bistrița N prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar este netemeinică și nelegală. Potrivit art. 136 alin. 2 proc.pen. scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin admiterea unei astfel de cereri. În acest moment în dosar doar inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, toți ceilalți inculpați, și, fiind cercetați în libertate, ca urmare a admiterii unor astfel de cereri. Mai sunt în afară de ceilalți inculpați și alte persoane cercetate și față de care nu s-a luat măsura arestului preventiv. Față de soția inculpatului s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că modul în care instanța de fond a dispus respingerea cererii de liberare provizorie nu are o fundamentare reciprocă. Respingerea cererii apare ca nefondată.
Principalul argument în respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a fost faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic de persoane și două infracțiuni de proxenetism. În momentul în care inculpatul, fratele inculpatului, a recunoscut toate faptele pentru care este cercetat, situația s-a schimbat radical, în sensul că pe data de 14 octombrie a fost pus în libertate, ca urmare a formulării unei cereri de liberare provizorie. Procurorul DIICOT care a participat la dezbateri a pus concluzii de admitere a cererii de liberare provizorie. Teza care prezintă relevanță este în ce măsură o astfel de conduită din partea inculpatului poate determina ca la un moment dat el să beneficieze de o stare de libertate. Această problemă prezintă și o altă seminificație, respectiv dacă stare de arest preventiv constituie un mijloc de presiune, în ce măsură o declarație obținută în aceste condiții mai poate fi considerată licită. Starea de detenție nu poate constitui un mijloc de presiune asupra persoanelor cercetate. Art. 70 alin. 2 proc.pen. îngăduie inculpatului să aibă o anumită atitudine pentru eventuala susținere a vinovăției. Dacă inculpatului i se dă acest drept la tăcere, sarcina organului judiciar este de a strânge probe împotriva inculpatului. Poziția inculpatului a fost în acest caz una conciliantă, în sensul că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Nu recunoaște că ar fi comis faptele de trafic de persoane și proxenetism. Având această poziție nu a avut posibilitatea să tranzacționeze starea de libertate. La acest moment în ceea ce-l privește pe inculpatul nu există o posibilitate să negocieze o posibilă recunoaștere a faptelor. Apreciază că recunoașterea este negarea probelor dacă se coroborează cu alte probe din dosar.
S-au făcut eforturi pentru a participa la toate actele de urmărire penală. În acest moment finalizarea acestei faze este îngreunată de efectuarea unei comisii rogatorii cu Elveția, în vederea audierii unor persoane. Se solicită o serie de verificări în vederea stabilirii unor presupuse fapte de spălare de bani. Niciuna din activitățile ce urmează a fi efectuate nu pot să fie influențate sau zădărnicite în vreun fel. Se pune întrebarea de ce nu s-a luat o măsură care să justifice principiul egalității de tratament în fața instanței de judecată. Consideră că cererea de liberare sub control judiciar este fondată. A depus acte referitoare la situația familiară a inculpatului, situația socială, starea de sănătate a membrilor familiei. Este perceput ca o persoană care are un comportament rezonabil, nu a avut incidente cu vecinii săi. Toate aceste elemente justifică susținerea că în ceea ce privește admiterea unei cereri de liberare provizorie va fi benefică atât pentru persoana inculpatului, cât și pentru cercetarea penală. Nu există niciun element care să reflecte faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, apreciază că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului pentru considerentele mai sus arătate.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat. Soluția instanței de fond de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică. Instanța de fond a mai reținut că în decursul celor trei luni de la luarea măsurii arestului preventiv inculpatul a mai formulat alte 2 cereri de liberare provizorie sub control judiciar. De la data respingerii ultimei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu au intervenit elemente noi în ceea ce-l privește pe inculpat, care să justifice o soluție diametral opusă. Instanța de fond a reținut că raportat la natura faptelor, la modalitatea în care au fost săvârșite, la sumele de bani obținute ca urmare a săvârșirii acestor fapte nu se impune acordarea unui asemenea beneficiu. Toate aceste aspecte coroborate cu atitudinea pe care inculpatul a înțeles să o adopte conduce la concluzia că inculpatul nu oferă suficiente garanții.
Apreciază că scopul procesului penal nu poate fi atins prin cercetarea în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că toți inculpații au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar și toți au declarat recurs împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv și prelungirea acestei măsuri. Inculpații și au fost puși în libertate tocmai datorită atitudinii despre care a făcut vorbire. Inculpatul nu poate să accepte această învinuire, este dreptul său de a se considera nevinovat. Totodată, nu există nicio probă în dosar din care să rezulte că este beneficiarul unor sume de bani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a luat cunoștință de acest dosar încă din anul 2007, când a fost chemat pentru a da declarații. Este curios cum între anii 2007-2009 nu a prezentat pericol pentru ordinea publică. Este singura persoană care nu a fost în Elveția, unde au fost comise presupusele fapte. Solicită să fie cercetat în stare de libertate. Nu are intenția să se sustragă de la urmărire penală sau de la judecată.
CURTEA
Prin încheierea penal nr. 113 din 15 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.02.1973 în N, domiciliat în B,-, jud.B N, CNP.-, în prezent aflat în Arestul IPJ B
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.02.1973 în N, domiciliat în B,-, jud.B N, CNP.-, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, stabilirea în sarcină a obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 1602Cod procedură penală și punerea sa de îndată în libertate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1602și următoarele Cod procedură penală.
În motivarea cererii inculpatul arătat că a fost arestat preventiv de Tribunalul Bistrița N la data de 11 iulie 2009 pentru săvârșirea unor presupuse infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, iar ulterior s-a dispus prelungirea măsurii preventive luate împotriva sa.
A susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602al. 1 Cod penal întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este acuzat este sub 18 ani închisoare, precum și cerințele alineatului 2 al aceluiași text de lege deoarece nu există date certe din care să rezulte indubitabil că cercetat în libertate, ar încerca să influențeze vreun martor sau expert, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin distrugerea mijloacelor de probă sau că pe această cale ar săvârșii nouă faptă penală.
Inculpatul a mai arătat că prin obligațiile care i-ar putea fi impuse conform dispozițiilor legale atât organele de urmărire penală cât și instanță ar avea posibilitatea să prevină comiterea unor fapte prin care s-ar îngreuna desfășurarea anchetei penale sau aflarea adevărului în situația admiterii acestei cereri. Sub acest aspect a învederat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea sa în libertate să prejudicieze în vreun fel desfășurarea procesului penal.
Sub aspectul temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a precizat că până în momentul de față nu au fost aduse împotriva sa probe care să evidențieze pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării sale în stare de libertate. În acest context făcut referire la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care se prevede că " orice persoană arestată în condițiile prevăzute de art. 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii". Sub acest aspect a invocat practica instanței europene cu referire la cauza Neumaister contra Austriei, în care s- statuat că temerea ca acuzatul să se sustragă de la un proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele lui personale, respectiv dacă are loc de muncă, stabilitate familială, cazier judiciar, relevându-se că această temere descrește pe măsură ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorită faptului că această perioadă urmează a fi dedusă din eventuala pedeapsă ce este posibil să-i fie aplicată.
Inculpatul a mai făcut referire la faptul că legea procesual penală nu identifică" pericolul social al faptei" cu " pericolul pentru ordinea publică sau societate" în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate care nu se presupune generic ci trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Sub acest aspect inculpatul a învederat că neexistând probe concrete în privința sa, din care să rezulte că prin lăsarea sa în libertate pune în primejdie colectivitatea din care face parte, se încalcă dispozițiile art. 23 alin. 11 din legea fundamentală.
În fine, s- subliniat că cerința ca pericolul concret pentru ordinea publică să fie dovedit prin probe și nu doar prezumat rezultă atât din practica judiciară(Decizia penală nr. 650/R/09.04.2003 a Curții de Apel București ) cât și din jurisprudența CEDO( cauzele Pantea contra României și împotriva României din 14 decembrie 2004, Tărău contra României din 24 februarie 2009).
De asemenea, inculpatul amintit în susținerea cererii de cauzele împotriva din 4 octombrie 2005 și împotriva din 13 martie 2007, în cuprinsul cărora instanța europeană a reiterat faptul că "o persoană acuzată de infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată în procesul pendinte, exceptând cazul în care Statul poate arăta că există motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția continuă ". Invocând cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991, inculpatul a menționat că în privința sa nu există dovezi că eliberarea sa ar determina o tulburare reală a ordinii publice, iar în raport de cauza Hass vs. Polonia din 07.11.2006 a subliniat că instanța europeană a relevat că detenția unei persoane nu poate fi acceptată decât în contextul unor motive suficient de puternice care ar putea justifica prelungirea detenției.
Referitor la circumstanțele personale care ar garanta buna desfășurare a procesului penal în cazul admiterii cererii, inculpatul a menționat că: are o locuință stabilă, își asigură existența doar prin mijloace licite, nu are antecedente penale și are în grijă 4 copii, din care doi cu probleme grave de sănătate. Sub acest din urmă aspect învederat că, în vârstă de 2 ani are o mână ruptă și necesită o îngrijire mai atentă, iar, în vârstă de 1 an și 4 luni are nevoie de intervenție chirurgicală extrem de riscantă, având probleme medicale cu inima.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 46D/P/2006 al DIICOT-BN, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul ( zis ) a fost arestat preventiv prin Încheierea penală nr. 24/CC/2009 din 11 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001(3 fapte), pedepsite cu închisoare între 5-15 ani și interzicerea unor drepturi și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, art. 41 al. 2 (2 fapte) pedepsite cu închisoare între 2 și 7 ani și interzicerea unor drepturi, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. Cod procedură penală.
Pentru fapte similare ( de proxenetism și trafic de persoane) în același dosar nr. 46D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N sunt cercetați și inculpații, ,.
Faptele săvârșite de inculpatul, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța din 11 iulie 2009 constau în aceea că:
La începutul lunii februarie 2002 s-a deplasat, împreună cu - în municipiul B-M, unde, în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, au recrutat-o prin fraudă - constând în promisiunea unui loc de muncă onest în Elveția - pe partea vătămată OG-, în scopul trimiterii în această țară, unde urma să fie primită de către inc. și plasată în cluburi de noapte în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care au ajutat-o pe partea vătămată să-și obțină pașaportul turistic, iar apoi au transportat-o în municipiul B și au cazat-o câteva zile într-un apartament până la data plecării spre Elveția. In acest timp soții și - au luat legătura cu inc., cu care colaborau pentru transportarea fetelor recrutate de ei în străinătate și astfel, la data de 15.02.2002 cu autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare 521, transportat-o din până în orașul din Elveția - folosind pentru partea vătămată un act de identitate fals, pentru a intra în această țară - unde inc. a primit-o și cazat-o pe partea vătămată în locuința ce o deținea, după care a plasat-o într-un bar/club de noapte denumit El în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, în care se prostitua și martora -, banii obținuți de partea vătămată fiindu-i ridicați periodic de către inc.; - la începutul lunii septembrie 2002 inc. și înv. - au recrutat-o pe martora (identitate atribuită) în municipiul C-N, prin fraudă - propunându-i să plece în străinătate să lucreze ca menajeră, dansatoare sau damă de companie într-un local de lux din Elveția - în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care, prin intermediul unui colaborator elvețian de-al lor pe nume sau (posibil ) au trimis-o, în Elveția la clubul "" din orașul am, unde martora a fost primită de către înv., care i-a impus să practice prostituția sub supravegherea sa, o perioadă de cca. o lună de zile, iar banii obținuți de martoră ca urmare a obligării la practicarea prostituției, în sumă de cca 15.000 franci elvețieni i-au fost preluați de către înv. în scopul remiterii lor către soții și -; -într-o zi din vara anului 2002, după ce a cunoscut-o pe martora - (identitate atribuită) în municipiul C-N prin intermediul unui tânăr rămas neidentificat, acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu fratele său, inc. a recrutat-o pe martoră prin fraudă - spunându-i că fratele său o poate ajuta să lucreze în Elveția ca damă de companie - în scopul trimiterii în această țară unde urma să fie primită de către și plasată în cluburi de noapte în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care a luat legătura cu învinuitul pentru aot ransporta în Elveția, lucru pe care acesta l-a făcut transportând-o pe martoră cu un autoturism prin Ungaria, Austria, Germania și Franța, și apoi pe baza unor acte de identitate false de Spania, până în Elveția, în orașul, unde a condus-o pe martoră la un apartament în care locuia inc. - care a primit-o pe martora - și a cazat-o în apartamentul pe care-l deținea timp de două zile, după care a trimis-o la clubul "" din orașul am, unde a fost obligată să practice prostituția timp de peste 2 luni de zile, iar banii obținuți de aceasta în plus pe lângă cei folosiți pentru achitarea cheltuielilor față de club și pentru întreținerea sa, în sumă de cca 35.000 franci elvețieni, au fost însușiți de către inc. și inc.;- de la începutul decembrie 2003 și până în cursul anului 2006, de mai multe ori a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita - în clubul "" din Elveția, respectiv a înlesnit practicarea prostituției de către aceasta prin asigurarea și achitarea transportului ei până la acest club din Elveția de către un elvețian pe nume zis în condițiile în care - nu avea banii necesari pentru a se deplasa în Elveția;- în perioada cuprinsă între începutul verii anului 2002 și prima parte a anului 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit diferite sume de bani obținute de către martora (identitate atribuită) prin practicarea prostituției în clubul "" din Elveția în diferite intervale de timp din cursul anilor 2002-2003-2004, rezultând un total de peste 100.000 franci elvețieni, învinuita ajutându-i pe inc. și înv. să intre în posesia celei mai mari părți din această sumă totală de bani prin aceea că a supravegheat activitatea desfășurată de martoră în club și a ridicat de la aceasta diferite sume de bani pe care le-a transferat ori le-a predat direct sau indirect sau prin interpuși inculpatului și înv. -.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul au apreciat relevante sub aspectul săvârșirii faptelor și vinovăției acestuia, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, următoarele probe: declarațiile părții vătămate 171-179 vol. I, declarațiile martorei (identitate atribuită de procuror) aflate la dosar la 202-208 vol. I, declarația martorei (identitate atribuită de procuror) 245-251 vol. I, declarația martorei (identitate atribuită de procuror) aflată în vol. IV (nenumerotat), declarația martorei (aflată în vol. IV-nenumerotat), declarațiile martorilor a (identitate atribuită de procuror) 228-241 vol. I, ( 287-295, identitate atribuită de procuror).
Aceste probe s-au coroborat cu cele administrate în acuzarea coinculpaților; și, care sunt menționate în cuprinsul Încheierii penale nr. 24/CC/11 iulie 2009 a Tribunalului Bistrița N prin care s-a luat măsura arestării preventive (238-250 vol.V), și împotriva acestora.
Raportat la probele existente la dosar, instanța a apreciat că susținerile de nevinovăție invocate de inculpatul în cadrul cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate.
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive s-a constat îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât referitor la inculpatul cât și în cazul celorlalți coinculpați. Acest aspect fost verificat în numeroase rânduri în căile de atac exercitate de fiecare dintre inculpații arestați în cauză(dos.nr. 46D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N ).
Pericolul concret pentru ordinea publică el cercetării inculpatului în stare de libertate a fost analizat pe de o parte, din perspectiva rezonanței negative pe care o au în rândul opiniei publice faptele de trafic de persoane și proxenetism, în cazul în care persoanele acuzate de astfel de infracțiuni sunt judecate în stare de libertate, iar, pe de altă parte, în raport de necesitatea protejării părților vătămate și martorilor audiați în cauză cu alte identități (atribuite de procuror) la solicitarea acestora.
În fine, pe lângă protecția ce se impune a fi asigurată anumitor persoane, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, s- avut în vedere și necesitatea administrării unui material probator complex, care să evidențieze cu claritate implicarea inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați. În acest context este relevant de amintit, că la data luării măsurii arestării preventive, inculpații cercetați în cauză nu recunoșteau faptele și refuzau să dea declarații, situație în care s-a apreciat justificat că lăsați în libertate ar putea influența administrarea probelor.
Examinând în cadrul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 148 lit. f Cod procedură penală instanța a constatat că acestea subzistă și în momentul de față ( pentru considerentele relevate anterior) astfel că susținerile inculpatului, referitor la inexistența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul punerii sale în libertate, au fost înlăturate ca neîntemeiate.
Măsura arestării preventive luată față de inculpatul a fost prelungită succesiv de instanță, ultima dată prin Încheierea Penală nr. 48/CC/2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N la data de 30 septembrie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 127/R/2009 a Curții de APEL CLUJ din data de 5 octombrie 2009.
Ulterior acestei ultime prelungiri a măsurii arestării preventive, în perioada 8-9 octombrie 2009 inculpatul arestat în aceiași cauză fratele inculpatului ) în prezența apărătorului său ales și apărătorilor altor inculpați cercetați în dosarul cu nr. 46D/P/2006, revenit asupra poziției inițiale, declarând în sensul recunoașterii faptelor de care este acuzat, pe care, în opinia sa, le-a considerat infracțiuni de proxenetism și nu trafic de persoane(declarațiile aflate la dosar vol. VIII, nenumerotat, ultimele file).
În ce privește pe inculpatul, este de observat că acesta în continuare săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și refuză să facă declarații, arătând că înțelege să-și exercite dreptul prevăzut de art. 70 Cod procedură penală.
În acest context s-a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar înaintată de inculpatul, care face obiectul prezentului dosar, referitor la care instanța constată că îndeplinește formal condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina sa sunt mai mici de 18 ani închisoare.
Însă, în privința inculpatului reținut nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, existând temerea că lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Sub acest aspect sunt relevante acuzațiile aduse de procuror și probate prin depunerea la dosar a transcrierii convorbirilor interceptate telefonic din care rezultă încercarea de influențare a numitului "", a numitei ""( care s-a dovedit a fi ) și învinuitei ( 350- 359,. 341-342,. 367- 380, vol. III). Aceste probe, precum și faptul că inculpatul săvârșirea infracțiunilor justifică temerea că lăsat în libertate ar putea zădărnicii aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru înlocui arestarea preventivă cu constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea comiterii de noi fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituire se poate justifica în cazul unor infracțiuni grave, de natura celor care fac obiectul dosarului cu nr. 46D/P/2006 al DIICOT _Biroul Teritorial Bistrița N, doar luându-se în considerare încrederea pe care poate oferii inculpatul, că lăsat în libertate, nu va zădărnici aflarea adevărului și își va îndeplini obligațiile care i se impun.
Ori, în cauza de față, inculpatul nu oferă nici o garanție în sensul respectării dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, rezumându-se până în momentul de față, la exercitarea dreptului prevăzut de art. 70 Cod procedură penală.
Raportat la pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale prin activitatea infracțională comisă împreună cu ceilalți coinculpați, de faptul că numărul infracțiunilor de criminalitate organizată fiind în creștere opinia publică așteaptă o reacție mai eficientă din partea organelor judiciare, instanța a apreciat că punerea acestuia în libertate nu este justificată.
În acest context este de amintit că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acceptat în cazul Letellier vs. Franța, în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, care pot constitui cauza unor dezordini sociale, sunt în măsură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Așadar, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu este oportună ar crea o tulburare a ordinii publice în comunitatea locală.
În fine, este de menționat că prin Încheierile penale nr. 82/F/7 august 2009 și nr. 85/F/ 7 august 2009 au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar și pe cauțiune depuse de inculpatul.
De asemenea, prin Încheierea penală nr. 94/28.08.2009 a Tribunalului Bistrița N, definitivă prin decizia penală nr. 535/R/30.09.2009 a Curții de APEL CLUJ și respectiv Încheierea penală nr. 107/25.09.2009 a Tribunalului Bistrița N, definitivă prin Decizia penală nr. 578/R/02.10.2009 au fost respinse alte două cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul.
Instanța a reținut că ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 578/R/02 octombrie 2009 Curții de Apel Cluj, nu au intervenit elemente noi care să justifice adoptarea unei alte soluții referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul. Pe de altă parte, împrejurarea că recent inculpatului i-a fost admisă o cerere similară, nu constituie un temei de admitere a celei formulate de inculpatul, având în vedere că cei doi inculpați se află în situații diferite, astfel cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului în consecință admiterea cererii de liberare sub control judiciar pe care a formulat-o și în scris.
În motivarea recursului se arată că în acest moment în dosar doar inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, toți ceilalți inculpați, și, fiind cercetați în libertate, ca urmare a admiterii unor astfel de cereri. Mai sunt în afară de ceilalți inculpați și alte persoane cercetate și față de care nu s-a luat măsura arestului preventiv. Față de soția inculpatului s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, iar principalul argument în respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a fost faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic de persoane și două infracțiuni de proxenetism. Starea de detenție nu poate constitui un mijloc de presiune asupra persoanelor cercetate. Art. 70 alin. 2.proc.pen. îngăduie inculpatului să aibă o anumită atitudine pentru eventuala susținere a vinovăției. Dacă inculpatului i se dă acest drept la tăcere, sarcina organului judiciar este de a strânge probe împotriva inculpatului Inculpatul nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa. a avut o conduită corespunzătoare și nu există niciun element care să reflecte faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.
Potrivit art. 160 indice 2 alin.1 C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar alin. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru ca inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării sub control judiciar, art 160 indice 2 p Cod Penal prevede în alin 1 o condiție pozitivă, iar în alin. 2 o condiție negativă.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1.C.P.P. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 nu C.P.P. conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai vocație, instanța având posibilitatea de refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiene garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Adică,îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p. nu conduce automat la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, în speță, fiind lăsată la latitudinea instanței soluționarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta și nu o obligație.
La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul este cercetat penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal.
Prin Încheierea penală nr. 24/CC/11.07.2009, prin Încheierea penală nr. 24/CC/11.07.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, în baza disp. art. 148 lit." f" Cod procedură penală
Art, 148 lit. f) implică C.P.P. existența cumulativă a două condiții, și anume, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa inchisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive s- procedat la o analiză obiectivă acestor condiții motiv pentru care s-a și dispus arestarea în baza acestui temei legal.
Nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal.
De asemenea prezumția de nevinovăție nu constituie un element determinant pentru punerea în libertate a inculpatului care beneficiază de această prezumție până la pronunțarea unei hotărâri definitive în virtutea art.5 indice 2 Cp.p.
Este superfluă și susținerea apărătorului inculpatului în sensul că ceilalți inculpați, și, sunt cercetați în libertate, ca urmare a admiterii unor astfel de cereri de liberare sub control judiciar deoarece la analizarea unor astfel de cereri se are în vedere situația juridică a fiecăruia dintre petenți, iar admiterea unei cereri nu implică automat admiterea cererii și pentru alți inculpați cercetați în același dosar.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.385 indice 15 pct.2 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 28 februarie 1973) arestat în Arestul IPJ B-N, împotriva încheierii penale nr. 113 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Bistriț aț
În baza art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 28 februarie 1973) arestat în Arestul IPJ B-N, împotriva încheierii penale nr. 113 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Bistriț aț
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
