Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 713/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 713
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 25.11. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- -
*
GREFIER:
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂÎ.J--SERVICIUL TERITORIAL BACĂU - este reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-- SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, împotriva încheierii din 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat depune la dosar o caracterizare și un număr de 5 încheieri din dosarul denunțătorului.
Întrebat fiind intimatul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, susține motivele de recurs invocate în scris de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-- SERVICIUL TERITORIAL BACĂU.
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la competența instanței, arată că potrivit dispozițiilor art. 3o alin. 1 lit. d instanțaC.P.P. competentă este Tribunalul Neamț.
Dacă se va considera că nulitatea este relativă, solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond nu a analizat temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.Trebuia să se verifice situația de fapt și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că se impunea a privarea de libertate a inculpatului.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-- SERVICIUL TERITORIAL BACĂU, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța competentă, iar în subsidiar respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat atât pe excepție cât și pe fondul cauzei, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece a fost bine motivată.
În ceea ce privește exceptia invocată, arată că inculpatul a fost arestat de Curtea de APEL BACĂU, în recurs, iar pe parcursul urmăririi penale cererile s-au adresta Tribunalului Bacău, considerând că Tribunalul Bacăua fost corect sesizat cu cererea de liberare privizorie sub control judiciar. Dealtfel, parchetul a formulat cerere de strămutare a cauzei, deoarece la Tribunalul Neamț cauza nu se poate judeca pe motive de rudenie și activitate.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs al parchetului, solicită a se avea în vedere încheierile depuse astăzi la dosarul cauzei din dosarul denunțătorului din care
rezultă că nu solicitat recalcularea alcoolemiei.
Inculpatul nu i- propus denunțătorului recalcularea alcoolemiei, când însăși acesta din urmă nu a solicitat această probă.
Consideră că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică pentru faptul că acesta este ofițer de poliție și a soluționat numeroase dosare penale.
Din data de 2.11.2009 de când a fost arestat nu s-a mai efectuat nici un act în dosarul său, considerând că nu se impune privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul s- prezentat la poliție în fiecare zi, este o persoană credibilă, astfel că poate fi cercetat și în stare de libertate.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, obligându-se să respecte întocmai dispozițiile instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Penală în dosarul - a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului petent dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului decât în cazul înștiințării prealabile a instanței de judecată
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
S-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea prezentei măsuri, în condițiile art. 160/10 cod pr penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că:
Prin cererea înregistrată la numărul - inculpatul cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că sunt îndeplinite atât condițiile pozitive cat si cele negative prevăzute de art. 160 Cod procedură penală.infracțiunile pentru care este cercetat se încadrează in limitele de pedeapsa prevăzute de textele de lege ce incriminează infracțiunile pentru care este cercetat, nu exista nici un fel de date ca va savarsi alte infracțiuni sau ca va încerca in vreun fel sa zădărnicească aflarea adevărului așa incat in cauză nu mai subzista temeiurile de arestare preventivă iar durata arestării sale a încetat să mai fie rezonabilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reținut următoarele:
Din actele dosarului rezultă faptul că, Inculpatul este cercetat in stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 constând în aceea că, în seara zilei de 02.11.2009, în jurul orelor 20,50 - 21,00, inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce a primit de la denunțătorul suma de 400 euro, formată din 8 bancnote în copiură de 50 E, ce a fost pretinsă de la denunțător pentru a "interveni" pe lângă un specialist de la I în scopul de a-l ajuta să obțină un rezultat favorabil în calculul retroactiv al alcoolemiei.
Din analiza probelor administrate până în prezent la urmărirea penală si de asemenea de conținutul declarației data de inculpat in instanței de recurs precum si in tribunalului, instanța apreciat raportat la dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, care prevăd ca măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului ca în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că există temeiuri care să justifice măsura preventive a arestării.
În speță nu își găsesc incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece nu exista nici un fel de date ca lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică,si asta cu atât mai mult cu cat în puținul timp cat a fost cercetat in stare de libertate s-a prezentat in organelor de cercetare așa încât întreaga sa atitudine nu se pliază nici cum pe noțiunea de pericol concret pentru ordinea publica, condiție care trebuie sa fie îndeplinită cumulativ cu cea a pedepsei prevăzute de lege.
Rezultă deci că activitatea desfășurată de inculpatul nu se circumscrie unei activități care sa determine instanța să aprecieze că cererea formulata de acesta este una excesivă,instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar are obligația de a verifica dacă în cauză sunt incidente temeiuri de arestare mai vechi sau nou apărute și în cazul în care constata existența acestora, nu va putea dispune punerea în libertate. Or în cazul în care constatând incidența temeiurilor de arestare preventivă, instanța investită cu soluționarea cererii de liberare provizorie ar proceda la ignorarea acestora și nu ar dispune liberarea provizorie a inculpatului, o atare măsură ar contravenii însăși rațiunii pentru care legiuitorul a reglementat aceste instituții care să permită judecarea inculpatului în stare de libertate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă,în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
Mai mult decât atât potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO pentru ca detenția sa fie justificata,trebuie de asemenea sa fie îndeplinite următoarele trei condiții:
Sa existe o obligație legala neîndeplinita de persoana in cauza;
Arestarea persoanei în cauza sa urmărească asigurarea îndeplinirii obligației respective;
Sa fie asigurat un just echilibru intre, pe de o parte,importanta intr-o societate democratică a îndeplinirii imediate a obligației in cauza si, pe de alta parte,importanta dreptului la libertate respectiv "condiția proporționalității"
Analiza acestor condiții generează implicit anumite consecințe si anume cadetenția nu poate avea un caracter punitiv, nefiind admisibila pentru simplu fapt ca persoana in cauza nu a îndeplinit o obligație ci dimpotrivă detenția pentru acest motiv poate fi dispusa doar daca aceasta este necesara pentru a asigura îndeplinirea obligației respective,ori la acest moment procesual cererea inculpatului este pe deplin întemeiata.
În condițiile speței, solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate,este una legala deoarece starea de securitate a societății in general precum si interesul particular al vreunei persoane nu este amenințată in vreun mod și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități nu are în vreun mod de suferit prin judecarea acestuia în stare de libertate.
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică. În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile au fost depășite în speță și în acest context instanță poate dispune judecarea în libertate a inculpatului. Potrivit art.160^2* cod procedurăpenală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând aceste texte de lege si prin prisma dispozițiilor CEDO,tribunalul a apreciat ca si din acest punct de vedere cererea inculpatului este întemeiata. Astfel din datele existente in cauza nu rezulta nici unul dintre motivele prev. in alin. 2 al art. 160 indice 2 Cod procedură penală, nu rezultă din nici un act "pericolul fugii celui interesat"sau ca va săvârși alte infracțiuni ori va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului așa cum este reglementat prin convenție, pentru ca acest pericol nu trebuie interpretat doar pe baza gravitații mari a sancțiunilor penale ce ar putea fi aplicata inculpatului, ci trebuie avut in vedere si alte circumstanțe, respectiv:caracterul inculpatului, moralitatea sa domiciliul, profesia,resursele materiale, faptul ca are doi copii minori aspecte care pledează si susțin cererea inculpatului la acest moment procesual.
De asemenea nu exista nici o proba care sa dovedească un pericol public real si concret pentru ordinea publica;pentru ca atunci când starea de detenție a unei persoane nu se prelungește decât ca urmare a temerii de a vedea ca acuzatul se va sustrage prin fuga de la prezentarea sa ulterioara in autorităților se încearcă eliberarea celui interesat daca el poate furniza garanții adecvate de reprezentare.(Cazul Letellier contra unei detenții provizorii).
Prin gravitatea lor deosebita si prin reacția publicului la savarsirea lor anumite infracțiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detenție provizorie cel puțin o perioada de timp. In circumstanțele excepționale, acest element poate fi avut in vedere in lumina prevederilor convenției, insa așa cum insasi dispozițiile Convenției arata si practica CEDO, un asemenea element nu trebuie interpretat ca fiind pertinent si suficient decât daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica, aspect care raportat la speța de nu se confirma in nici un mod.
In afara de aceasta detenția nu rămâne legitima decât daca ordinea publica este efectiv amenințata,continuarea detenției nu ar putea sa servească pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate,ori in speța de aceste condiții nu sunt îndeplinite.(a se vedea cazul Toth contra Austriei).
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 constând în aceea că, în seara zilei de 02.11.2009, în jurul orelor 20,50 - 21,00, inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce a primit de la denunțătorul suma de 400 euro, formată din 8 bancnote în copiură de 50 E, ce a fost pretinsă de la denunțător pentru a "interveni" pe lângă un specialist de la I în scopul de a-l ajuta să obțină un rezultat favorabil în calculul retroactiv al alcoolemiei, iar actele dosarului releva faptul ca infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul permit si chiar recomanda in raport de toate actele normative arătate judecarea acestuia in stare de libertate. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu este actual așa încât, condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 cod procedură penală sunt îndeplinite cu prisosința. Nici pericolul comiterii unei noi infracțiuni nu se regăsește in nici unul din actele dosarului, de altfel reprezentantul parchetului a fost practic în imposibilitate sa nominalizeze si sa individualizeze pericolul pe care l-ar reprezenta judecarea inculpatului in stare de libertate.
Cât privește susținerea reprezentantului parchetului că instanța nu a fost corect sesizată cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât competența ar aparține Tribunalului Neamț, instanța a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată, de notorietate fiind faptul că toate cererile ulterioare soluționării unei propuneri de arestare preventivă sunt de competența instanței care a dispus arestarea preventivă, în speță Tribunalul Bacău, instanța fiind legal sesizată.
de toate aceste aspecte tribunalul a apreciat ca cererea formulată de inculpat este întemeiata,așa încât în baza art. 160/2 si urmat. Cod procedură penală;
S-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul cu date de stare civile cunoscute.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului petent dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului decât în cazul înștiințării prealabile a instanței de judecată
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
S-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea prezentei măsuri, în condițiile art. 160/10 cod pr penală.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor procesuale penale referitore la sesizarea instanței, care potrivit dispozițiilor art. 197 al. 2.C.P.P. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, că prima instanță a respins în mod nejustificat excepția procurorului de ședință care a invocat necompetența Tribunalului Bacău în soluționarea cererii față de prevederile art. 160 ind. 6 al. 6.C.P.P. în speța concretă dedusă judecății nu se constată incidența cazurilor de necompetență teritorială prevăzute de art. 30. p p. . iar motivarea instanței pe aspecte de notorietate nu ține loc de legalitate, aprecierile fiind făcute în mod neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât nu a fost invocată practică,judiciară în acest sens.
Încheierea recurată a fost criticată și pe motive de netemeinicie arătându-se că cercetarea inculpatului în stare de arest a fost generată de prezența temeiului juridic prevăzut în art. 148 lit. f p Cod Penal. iar în raport de imperativul constituțional al apărării ordinii publice se impune cercetarea inculpatului în stare privativă de libertate, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, gravitatea infracțiunii comise, perioada de timp mică scursă de la momentul comiterii infracțiunii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate precum și din oficiu instanța reține următoarele:
Potrivit art. 160 ind. 6 al. 4.C.P.P.rezolvarea cererii de liberare provizorie revine instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în speța de față această instanță este Tribunalul Neamț, competența fiind atrasă de toate cele patru cazuri prevăzute de art. 30.
C.P.P.În condițiile în care s-a solicitat în mod expres de către procuror declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul Neamț prima instanță, în mod nelegal, a respins această solicitare, pe motiv de "notorietate" fără a exista nici un temei legal în acest sens.
În consecință cererea de liberare provizorie a fost soluționată de o instanță necompetentă teritorial, iar pentru rațiuni ce țin de o bună înfăptuire a justiției, având în vedere și faptul că încheierea recurată este atacabilă doar cu recurs, Curtea nefiind limitată de motivele de casare limitativ prevăzute de art. 385 ind. 9.C.P.P. urmează a fi admis recursul, casată încheierea primei instanțe și trimisă cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă -DNA-Serviciul Teritorial Bacău împotriva încheierii din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- și în consecință:
Casează în totalitate încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul Neamț.
Constată că inculpatul-intimat a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu dispozițiile art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009 în prezența intimatului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. E/26.11.2009 / 4 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
