Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 759/R/2009
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secție Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpata fiind trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prev.și ped.de art.254 penal coroborat cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000 și art.257 penal coroborat cu art.7 alin.3 din Legea 78/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Reprezentantul Parchetului depune la dosar memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită în baza art. 385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență. Arestarea preventivă a inculpatei a fost dispusă în 15.08.2009 întemeiată pe disp.art.148 lit.f pr.pen. Ulterior, în faza de judecată, legalitatea și temeinicia măsurii a fost verificată, ea fiind menținută. Prin încheierea recurată, Tribunalul Sălaja admis cererea inculpatei reținând în considerentele soluției, în esență, că față de momentul procesual în care cauza se află, de probele care mai sunt de administrat, de declarațiile martorilor, instanța a apreciat că nu sunt date din care să rezulte că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ori distrugerea unor mijloace de probă. De asemenea, denunțătorii și toți martorii din rechizitoriu au fost audiați, în cauză urmând a mai di audiați doi martori, a fi efectuată o expertiză medicală și a fi audiate CD-urile privind înregistrarea convorbirilor telefonice și înregistrările ambientale, inculpata nemaiputând influența aflarea adevărului. S-a mai reținut că scopul pentru care a fost luată măsura s-a înfăptuit, că deși fapta are un grad de pericol social sporit, acesta va fi avut în vedere la individualizarea și aplicarea pedepsei, că starea de sănătate a inculpatei este precară și s-a înrăutățit pe perioada detenției. Consideră că hotărârea recurată este susceptibilă de critici, ea fiind rezultatul unei aprecieri eronate în ceea ce privește temeincia cererii. Simpla îndeplinire formală a condițiilor prev.de art.160/2 pr.pen. nu determină admiterea cererii, aprecierea temeiniciei trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpata este judecată. Apreciază că activitatea infracțională a inculpatei prezintă un ridicat pericol social. Împrejurarea că inculpata se află la prima confruntare cu legea penală, că nu are antecedente penale, că nu poate influența în nici un mod buna desfășurare a procesuluipenal, nu constituie argumente suficiente care să justifice punerea în libertate a inculpatei sub control judiciar. Pe de altă parte, este de reținut și poziția procesuală a inculpatei de negare totală a vinovăției și împrejurarea că nici starea precară de sănătate invocată nu justifică punerea în libertate a acesteia, pentru clarificarea acestei situații instanța fondului dispunând efectuarea unei expertize medico legale care se află în curs de rezolvare.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în integralitatea ei a hotărârii pronunțate de prima instanță. Apreciază că în mod corect instanța de fond a avut în vedere admisibilitatea în
principiu a cererii. În ceea ce privește temeinicia cererii solicită a se observa că motivarea instanței de fond se referă în esență la faptul că scopul măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal a fost atins, inculpata putând fi cercetată în stare de libertate. De asemenea s-a apreciat că starea de libertate este cea firească, Codul d e Procedură Penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină punerea în libertate provizorie. Semnificativă este cauza Tase contra României în care s-a constatat o încălcare a art.5 din CEDO. Relevant în decizia instanței de fond este faptul că s-a avut în vedere situația de fapt care a rezultat în urma administrării probelor. Se reține în privința infracțiunii de trafic de influență că a fost săvârșită în luna august 2009 însă din declarațiile martorilor a rezultat că inculpata cu mult timp înainte a scos mașina la vânzare, existând serioase dubii cu privire la reținerea acestei infracțiuni. Martorul a afirmat că înainte cu două zile de flagrant, inculpata a fost la mecanic pentru reparații la mașină. Chiar și prin rechizitoriu se reține că s-au sesizat din oficiu pentru mărturie mincinoasă. Cu privire la faptele de luare de mită, probațiunea efectuată a constat în declarațiile celor doi denunțători care de fapt au dat declarații contradictorii. Raportat la constatările stăriid e fapt și starea de sănătate a inculpatei care s-a degradat în arest, consideră că soluția Tribunalului Sălaja fost perfect legală și temeinică. Cercetarea judecătorească este aproape la final iar raportat la starea de sănătate a inculpatei consideră că nu există pericolul ca aceasta lăsată în libertate să mai prezinte pericol pentru ordinea publică. Jurisprudența CEDO a statuat că nu se poate stabili o durată anume a măsurii arestării preventive ci trebuie individualizată în parte pentru fiecare inculpat. Apreciază că durata rezonabilă a arestării preventive s-a împlinit prin aceea că cercetarea judecătorească este aproape la final. Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin control judiciar avându-se în vedere disp.art.136 alin.8 pr.pen.Solicită a se avea în vedere că inculpata nu are antecedente penale, face parte dintr-o familie onorabilă iar starea de sănătate a acesteia se degradează pe fiecare zi ce trece.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate întrucât este foarte grav bolnavă și nu m ai rezistă să fie transportată de la arest la instanță. De asemenea, arată că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea de liberare sub control judiciar a inculpatei (fiica lui și, născută la data de 02 02 1968 în com. Marca, județul S,. în Z, bd. - -, nr.5, -.A,.5, județul S, CNP -) și în baza art.1608alin.2 Cod procedură penală și s-a dispus punerea în libertate provizorie a acesteia.
În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații:
a). să nu depășească limita teritorială a localității Z, Jud.
b). să se prezinte la Poliția Municipiului Z, conform programului de supraveghere pe care organul de poliție îl va stabili.
c). să se prezinte la instanța de judecată.
d). să nu își schimbe locuința, fără încunoștiințarea instanței.
e). să nu dețină sau să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.1602alin.3 ind.1 lit.c Cod procedură penală s-a impus inculpatei să nu i-a legătura cu denunțătorii și cu martorii din dosar și să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a constatat că menținerea măsurii arestării preventive pusă în discuție conform art.3002Cod procedură penală a rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ședința publică din 25.11.2009 inculpata prin apărătorul său ales a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii formulate s-au arătat următoarele:
În fapt prin încheierea penală nr.63/C/2009 a Tribunalului Cluj - Secția Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentul Național Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, dosarul având ca obiect infracțiunea de luare de mită și trafic de influiență. S-a arătat că în consens cu principiul inviolabilității libertății individuale a persoanei consacrat în art.23 din Constituție și art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în dreptul intern au fost prevăzute garanții procesual penale ale libertății persoanei, una din aceste garanții constituind-o și liberarea provizorie sub control judiciar.
Cu privire la admisibilitatea cererii s-a arătat că ambele condiții sunt îndeplinite, arătându-se de asemenea că nu există nici un fel de date că va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin nici unul din modurile arătate în art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Cu privire la temeinicia cererii formulate s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, care conform art.1602alin.2 Cod procedură penală poate fi acordată dacă nu rezultă datele referitoare la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a mai susținut că ulterior luării măsurii arestării preventive a mai formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar și una pe cauțiune, fiindu-i respinse, argumentându-se că pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii subzistă, având în vedere ecourile în rândul opiniei publice nu s-au stins. Însă, odată cu trecerea timpului, reacția opiniei publice s-a estompat, depunând în acest sens o serie de articole din cotidienele sălăjene.
Față de această cerere instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de DNA - Serviciul Teritorial Cluj la data de 7.09.2009 a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 Cod penal rap.la art.7 alin.2 din Legea 78/2000 și trafic de influiență prev.de art.257 Cod penal rap.la art.7 alin.3 din Legea 78/2000, totul cu aplicarea art.32 lit.a Cod penal, reținându-se în cursul lunii octombrie 2007, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de inspector la ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Direcția de Control Fiscal, cu ocazia unui control efectuat la SC SRL a pretins și primit suma de 17.000 lei pentru încheierea unui act de control favorabil, respectiv 4.000 lei, pentru a-i remite unui contabil în scopul întocmirii de devize de lucrări lipsă, iar în perioada iulie - 14.08.2009 a lăsat să se creadă că are influiență pe lângă inspectorul care împreună cu un alt inspector au efectuat un control la aceeași societate și îi poate determina să încheie un act de control favorabil, contra sumei de 2.000 euro.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de 8-09-2009 sub nr-.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea penală nr.63/C/2009 a Tribunalului Sălajs -a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și s-a luat față de inculpata măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, temeiul prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv infracțiunile pentru care a fost cercetată inculpata erau pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosar la acea dată s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport cu calitatea avută în momentul comiterii faptei, aceea de inspector fiscal, că faptele cu fost comise în legătură cu atribuțiile ei de serviciu, și că cercetarea în libertate ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de revoltă și neîncredere în actul de justiție.
Această măsură a fost menținută de instanța de judecată în data de 10.09.2009 în condițiile art.3001Cod procedură penală și ulterior în data de 29.10.2009 în conformitate cu dispozițiile art.3002Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.5 din Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Dispozițiile art.1602Cod procedură penală reglementează premisele liberării provizorii sub control judiciar, dar și condițiile referitoare la comportamentul inculpatei pe durata luării acestor măsuri procesuale, care se constituie în obligații de respectarea cărora depinde menținerea sau revocarea liberării sub control judicar.
Astfel, alin.1 prevede o condiție pozitivă cu privire la fapta penală, în sensul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunii din culpă sau în cazul infracțiunii intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 18 ani, în timp ce alin.2 prevede condiții negative, liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată atunci când, există date că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului - prin influiențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau va săvârși alte infracțiuni.
În speță, faptele pentru care este cercetată și judecată inculpata, luare de mită și trafic de influiență sunt pedepsite de lege cu închisoare până la 18 ani, față de momentul procesual în care ne aflăm, de probele care mai sunt de administrat în cauză, de declarațiile martorilor, care au declarat că autoturismul inculpatei este de vânzare, de mai mult timp, având afiș cu această mențiune pe el, instanța apreciază că nu există date din care să rezulte că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influiențarea unor părți, martori sau experți, ori distrugerea mijloacelor de probă. Deasemenea, denunțătorii și toți martorii propuși prin rechizitoriu au fost audiați, în cauză urmând a mai fi audiați 2 martori, a căror necesitate a rezultat în urma cercetării judecătorești, a fi efectuată o expertiză medicală și a fi audiate CD privind înregistrarea convorbirilor telefonice și înregistrările ambientale, inculpata nemaiputând influineța aflarea adevărului.
S-a apreciat că scopul măsurilor preventive prev.de art.136 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal a fost atins, instanța putând proceda conform art.7 și de a dispune liberarea provizorie a inculpatei.
Instanța soluționând o cerere de liberare provizorie nu dispune asupra temeiurilor de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, din contră ea presupune menținerea împrejurărilor legale care au permis arestarea, dar se apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile sunt întrunite, punerea în libertate provizorie.
Astfel, în Decizia nr.1487 din 22.04.2008, în cauza Calmanovici c/a României, Curtea a constatat o încălcare a art.53din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit acestui articol, "orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev.de paragraful 1 lit.c are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".
În motivarea deciziei amintite se arată că instanțele interne nu au analizat motivele invocate de partea interesată imediat după punerea sa în detenție referitor la profilul său personal și la situația sa familială, în timp ce art.136 Cod procedură penală prevedea că astfel de motive trebuiesc luate în considerare, printre altele, la alegerea celei mai potrivite măsuri provizorii.
În această privință curtea reamintește că potrivit art.5 ind.3, autoritățile trebuie să ia în consideraremăsuri alternativearestării preventive, în măsura în care acuzațiile oferă garanții în ce privește prezentarea la proces (cauza Patsourice c/a ).
Întrucât această prevedere se regăsește în dispozițiile art.1602Cod procedură penală, având în vedere și criteriile prev.de art.136 alin.ultim Cod procedură penală, instanța, a apreciat că scopul pentru care a fost luată măsura s-a înfăptuit, că deși fapta are un grad de pericol social sporit, acesta va fi avut în vedere la individualizarea și aplicarea pedepsei, că starea de sănătate a inculpatei este precară și s-a înrăutățit considerabil pe durata detenției, că este o persoană integrată în societate, a avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei, nu s-a mai confruntat cu legea penală, că nu a încercat prin nici un mod să influiențeze desfășurarea procesului penal, liberarea provizorie constituind astfel o măsură alternativă stării de arest și putând fi acordată acesteia.
De asemenea, obligațiile care i-au fost stabilite vor asigura controlul judiciar asupra comportamentului acestuia, sub sancțiunea revocării măsurii conform art.1602alin.32Cod procedură penală.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă - DNA - Serviciul Teritorial Cluj.
S-a motivat că admiterea cererii inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar este netemeinică, deoarece aceasta în calitate de inspector a Direcției control fiscal S, a pretins și a primit de la administratorii SC" "SRL suma de 17.000 lei, pentru încheierea unui act de control favorabil și suma de 4.000 lei pentru aor emite unui contabil în scopul întocmirii unor devise de lucrări ce nu au fost efectuate; uIterior, în perioada 29 iulie - 14 august 2009, inculpata a lăsat să se înțeleagă că are influență pe lângă inspectorul ce efectua un control la societatea menționată și îl poate determina să efectueze un control favorabil, contra sumei de 3.000 euro, din care aceasta a primit 2.000 euro în 14 august 2009.
Față de aceste fapte, recurentul a apreciat că simpla îndeplinire formală a condițiilor prev.de art.160/2 pr.pen. nu determină admiterea cererii datorită naturii și gravității faptelor.
S-a mai invederat că activitatea infrațională a inculpatei prezintă un pericol social ridicat pentru că încurajează fenomenul infracțional și induce ideea de vulnerabilitate la corupție a persoanelor din cadrul organelor fiscale.
În același timp, s-a apreciat că admiterea cererii este netemeinică și pentru că inculpata nu a recunoscut faptele iar starea sa de sănătate precară nu justifică punerea în libertate.
Examinând recursul declarat, din perspectiva motivelor invocate precum și - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că la data de 7 septembrie 2009, inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea de luare de mită, prev.de art.254 pen. rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 și trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000 reținându-se că în luna octombrie 2007, în calitate de inspector ANAF DGFP S, cu ocazia unui control efectuat la SC" "SRL a pretins și a primit 17.000 lei pentru a încheia un act de control favorabil, 4.000 lei pentru a-i remite unui contabil care să întocmească devizele de lucrări fixe, iar în perioada iulie - 14.08.2009, a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra inspectorului, - colegul său - și-l poate determina să încheie un act de control favorabil în schimbul sumei de 2.000 euro.
Justificat s-a reținut că inculpata a fost arestată la data de 15.08.2009, în baza cazului de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen.
Justificat prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile prev.de art.160/2 pr.pen. privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile menționate este închisoarea mai mică de 18 ani, iar din actele de la dosar nu rezultă necesitatea de a împiedica inculpata să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Într-adevăr aceste aspecte nu au fost criticate de către recurent.
Critica din recurs vizează temeinicia încheierii atacate însă este de observat că natura și gravitatea faptelor de corupție de care este acuzată inculpata nu reprezintă singurele criterii ce au stat la baza admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei.
Astfel, în mod temeinic prima instanță a apreciat că admiterea cererii se impune datorită profilului inculpatei, situației sale familiale la care se adaugă starea de sănătate precară a acesteia.
Într-adevăr, inculpata nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate, și nu a încercat să infuențeze desfășurarea procesului penal.
Faptul că nu a recunoscut comiterea faptei, nu justifică respingerea cererii de liberare provizorie astfel cum pretinde recurentul, deoarece modalitatea de apărare a inculpatei față de o acuzație penală se încadrează în dreptul de apărare al inculpatului și nu poate fi interpretată ca fiind o modalitate de zădărnicire a aflării adevărului.
În același timp, critica referitoare la pericolul social pentru ordinea publică a punerii în libertate a inculpatei nu poate fi primită, în primul rând datorită faptului că liberarea provizorie presupune subzistența motivelor ce au determinat arestarea preventivă a inculpatei, deci, a pericolului social concret pentru ordinea publică, - în lispa acestuia impunându-se revocarea arestării preventive - iar, în al doilea rând admiterea cererii de liberare provizorie nu presupune punerea în libertate necondiționată a inculpatei ci reprezintă o stare de libertate condiționată, supusă controlului judiciar care a fost temeinic stabilit de către prima instanță, în cazul nerespectării măsurilor și obligațiilor stabilite, intervenind arestarea inculpatei.
Celelalte motive de recurs invocate referitoare la declarațiile martorilor privind vânzarea autoturismului inculpatei - ceea ce ar presupune că suma de 2.000 euro a fost dată avans pentru prețul autoturismului și nu pentru traficarea influenței, reprezintă apărări de fond ale inculpatei, ce vizează temeinicia sau netemenicia acuzațiilor care sunt aduse și nu vizează neapărat alegerea măsurii preventive față de inculpat.
Sub acest aspect, se constată că dosarul se află în cursul cercetării judecătorești, în cadrul căruia au fost audiați mai mulți martori, cauza fiind amânată pentru efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul de Medicină Legală A, care să stabilească afecțiunile de care suferă inculpata, precum și pentru audierea înregistrărilor telefoncie și ambientale efectuate în cursul urmăririi penale și prezentarea a doi martori.
Ca atare, în această fază procesuală este justificată admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei, care în mod temeinic a fost obligată în baza art.160/2 al.3 pr.pen. să nu depășească limita teritorială a loc.Z, să se prezinte la poliție conform programului de supraveghere întocmit, precum și la instanța de judecată și căreia i-a fost impusă măsura de a nu lua legătura cu martorii din dosar și să nu exercite profesia sa în cursul căreia a fost acuzată că a comis faptele.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 50 lei onorar parțial al apărătorului din oficiu care a studiat dosarul și s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DNA - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale fără număr din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
14.12.09/3 EX.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
