Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 780
Ședința publică din data de 04.11.2009
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 18 aprilie 1983 și, fiul lui G si, născut la data de 23 iulie 1970, ambii aflați în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 27.10.2009, prin care în baza art. 160/8a al.6,p. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art. 139 al.1 s C.P.P.-a respins cererea formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 34/29.10.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor aleși să ia legătura recurenții inculpați aflați în stare de arest preventiv.
Avocații și pentru recurenții inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate.
O primă critică vizează modalitatea de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta deoarece instanța de fond nu a motivat soluția adoptată prin prisma apărărilor formulate de inculpat.
S-au invocat în cauză dispozițiile art. 160/1 C.P.P. care prevăd următoarele" În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
În speța de față, aceste condiții prevăzute de art. 160/1 sunt C.P.P. îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de judecare, iar inculpatul este arestat preventiv.
Potrivit art. 160/2 al.1 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauza de față și această condiție cerută de lege este îndeplinită, dat fiind faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina clientului său nu depășește 18 ani.
Aceste condiții arătate mai sus au fost reținute și de instanța de fond ca fiind îndeplinite, însă tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. situație care, din punctul său de vedere nu poate fi primită de instanța de recurs pentru următoarele considerente:
Atâta timp cât instanțele rețin că nu mai subzistă în prezent motivele pentru care inițial s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. b C.P.P. nu înțelege care a fost rațiunea instanței de fond atunci când a apreciat că dispozițiile art. 160/2 al.2 nu C.P.P. sunt îndeplinite.
Aceste dispoziții prevăd următoarele: Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cu privire la prima situație, respectiv aceea că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, solicită a se observa că, la momentul de față, această situație nu mai există, întrucât inculpatul nu mai are calitatea pe care o avea la momentul săvârșirii faptei, aceea de polițist, astfel încât nu mai poate săvârși fapte de același gen.
Mai mult, inculpatul nu poate să zădărnicească nici aflarea adevărului, atâta timp cât a recunoscut faptele comise, a făcut o serie de denunțuri, iar la acest moment nu dorește decât să se stabilească adevărul și în plus de aceasta, nu poate să distrugă mijloacele de probă, întrucât dosarul se află în curs de judecată, având atașate toate mijloacele de probă pentru stabilirea adevărului.
Solicită de asemenea, instanței de recurs să aibă în vedere faptul că legiuitorul în dispozițiile art. 160/2 al.3 a C.P.P. prevăzut unele obligații ce pot fi luate împotriva inculpatului, în situația în care se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, obligații ce pot fi luate și împotriva inculpatului, întrucât așa cum a mai arătat, la acest moment inculpatul nu mai poate să schimbe cu nimic situația dosarului, urmând ca după condamnarea sa la o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre definitivă, acesta să-și execute pedeapsa.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Curtea pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul.
Avocat pentru inculpatul, susține că are cunoștință de dispozițiile art. 141 al.1 C.P.P. însă la solicitarea clientului său dorește să pună concluzii și pe fondul recursului.
Precizează că a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, întrucât la momentul de față temeiurile pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat.
Susține astfel, având în vedere că cercetarea judecătoreasă a început, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel încât nu mai are cum să zădărnicească aflarea adevărului.
In plus de aceasta, dorește să se aibă în vedere faptul că inculpatul nu a încercat în cursul urmăririi penale să ia legătura cu denunțătorul și mai mult decât atât, soția sa a achitat suma de 750 euro, sumă primită drept mită.
Din punctul său de vedere, nu există nici pericolul sustragerii de la cercetarea judecătorească a inculpatului, față de poziția pe care a avut-o acesta înainte de săvârșirea faptei, respectiv aceea că a fost polițist o perioadă de 19 ani, iar în ultimii 5 ani acesta a avut calificativ FB, având o conduită corespunzătoare la locul de muncă. Arată de asemenea, că este căsătorit, are doi copii in întreținere, iar veniturile soției sale care este asistentă nu sunt suficiente pentru întreținerea copiilor și achitarea împrumuturilor pe care acesta le are la bancă.
Solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. C.P.P. și art. 139 C.P.P. precum și art. 145/1 C.P.P. admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 al.1 combinat cu art. 7 al.1 din Lg. 78/2000, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.1 C.P.P. privitor la cuantumul pedepsei, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al.2 C.P.P. întrucât inculpatul poate să zădărnicească aflarea adevărului în situația în care cercetarea judecătorească este abia la început.
Mai mult, instituția liberării provizorii prevede că se poate acorda, astfel încât această instituție este una facultativă și nu una obligatorie.
Cu privire la recursul inculpatului pune concluzii de respingerea acestuia ca inadmisibil.
Recurentul inculpat invocă dispozițiile art. 136 al.2 C.P.P. art. 23 pct.10 din Constituția României, precum și prevederile art. 5 pct.3 din CEDO.
Arată că nu înțelege motivul pentru care nu i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar în situația în care i se pot impune obligațiile stabilite de art. 160/2 al.3 C.P.P. precum și în situația in care a fost audiat, a recunoscut fapta si a depus și suma de bani. Este adevărat că a greșit, însă are șanse de îndreptare, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2009 Tribunalul Prahova n baza art.1608aalin.6 Cod proc.penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.04.1983 in prezent aflat în ARESTUL IJP
In baza art.139 alin.1 a C.P.P. respins cererea formulată de inculpatul, fiul lui G si, ns.la 23.07.1970 in prezent aflat in Arestul P, privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.09.2008, numiții, G și s-au adresat Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Teritorial Anticorupție P - Biroul Anticorupție pentru județul P cu denunțuri, în care făceau cunoscut că, în cursul lunii iunie 2008, numitul -, agent de poliție în cadrul Poliției Rutiere P, ar fi pretins și primit de la denunțătorul suma de 400 USD pentru a interveni pe lângă colegul său, agentul de poliție -, în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr.6004/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice de către numitul, denunțător în prezenta cauză.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că suma de bani ce constituie obiectul mitei, a fost pusă la dispoziție de tatăl lui, denunțătorul G, iar banii au fost dați inculpatului -, prin intermediul denunțătorului la data de 25.06.2008, cu ocazia unei întâlniri ce a avut loc între cei doi în fața Tribunalului Prahova.
S-a arătat de asemenea că, în noaptea de 08/09.11.2008, cu ocazia efectuării serviciului de îndrumare și control a traficului pe drumurile publice din municipiul P, inculpații și au oprit pentru control pe strada -, autoturismul marca Linea cu numărul de înmatriculare -, condus de învinuitul.
Cu ocazia verificării documentelor acestuia cei doi inculpați au constatat că învinuitul nu poseda permis de conducere și, mai mult, că se află sub influența băuturilor alcoolice; testarea acestuia cu etilotestul a confirmat împrejurarea că acesta avea o concentrație de 0,38 mg/l alcool pur în aerul expirat.
în situația de a face obiectul cercetărilor în dosarul penal ce urma să fie întocmit ca urmare a întocmirii procesului-verbal de constatare a faptei, învinuitul l-a contactat telefonic pe inculpatul, la postul telefonic cu nr.0726.017.417, comunicându-i situația delicată în care se afla. Pe considerentul că inculpatul era un cunoscut de-al său, inculpatul l-a contactat telefonic, la data de 09.11.2008, ora 01,35, solicitându-i să nu-i întocmească procesul-verbal de constatare învinuitului.
După mai multe convorbiri telefonice purtate în aceeași noapte și după ce inculpatul s-a prezentat personal la locul în care inculpații și îl opriseră pentru control pe învinuitul, pentru a nu-i întocmi acestuia proces-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art.85 al.1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu complicitatea inculpaților și -, inculpatul a întocmit în fals procesul-verbal de sancționare contravențională seria - nr.- din 09.11.2008 în care a consemnat necorespunzător realității că inculpatul ar fi condus pe drumurile publice din municipiul P autoturismul marca Linea cu numărul de înmatriculare -, fiind sub influența băuturilor alcoolice, când în realitate, autoturismul respectiv a fost condus de învinuitul.
După cum rezultă din actele de urmărire penală, înscrisul oficial respectiv a fost falsificat de inculpatul cu ocazia întocmirii, în baza înțelegerii pe care a avut-o cu inculpatul, că învinuitul le va preda suma de 1500 Euro, prin intermediul inculpatului.
La data de 09.11.2008 martorul, care de altfel a fost prezent în noaptea de 08/09.11.2008 la toate evenimentele ulterioare depistării în trafic de către inculpații și, cunoscând direct despre faptul că procesul-verbal de sancționare contravențională amintit anterior a fost întocmit în fals, a extras din contul bancar deschis la BANCA P suma de 7000 lei pe care i-a dat o prietenului său, învinuitul pentru a-i da mai departe inculpatului, prin acesta banii urmând să ajungă la inculpații și.
Din cauza faptului că, inculpatul este un împătimit al jocurilor de noroc o mare parte din suma respectivă a fost pierdută de acesta chiar la data de 09.11.2008.
În consecință, pentru a face rost de banii care trebuia să-i dea inculpaților și, inculpatul a mai cerut de la învinuitul alți bani, acesta împrumutându-se din nou de la martorul, care la datele de 11.11.2008, 14.11.2008 și 19.11.2008 a extras din nou bani din contul deschis la BRD P, banii ajungând finalmente la inculpații, și.
După întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională, inculpatul a întocmit un raport, înregistrat la P - Serviciul Poliției Rutiere sub nr.3468/11.11.2008, consecințele juridice produse fiind acelea de suspendare a dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice de către inculpatul, pentru o perioadă de 90 de zile, de la data de 09.11.2008 până la data de 06.02.2009, precum și evitarea răspunderii penale ce-i incumba învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.85 al.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
Prin încheierea nr.17/30.06.2009 a Tribunalului Prahova, definitiva prin încheierea din 3.07.2009 data de Curtea de APEL PLOIEȘTI in dosar nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru o perioada de 29 de zile cu începere de la 30 iunie 2009, pana la 28 iulie 2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.P.P. art 148 Cpp, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.b si f în C.P.P. cazul inculpaților și, în sensul că din probele administrate in cauza rezulta indicii temeinice in sensul ca inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, aceștia încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin faptul că au luat legătura cu persoanele implicate în prezenta cauză sfătuindu-le sa împiedice descoperirea adevărului, faptele pentru care sunt cercetați sunt sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și exista probe certe ca lăsarea acestora in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
S-a apreciat ca lăsarea in libertate a inculpaților, prezintă pericol concret pentru ordinea publica condiție apreciata ca fiind îndeplinita in cauza si fata de elementele de jurisprudența oferite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cărora necesitatea arestării preventive presupune existenta unui interes public ce se impune a fi protejat in cazul privării de libertate, interes care ar putea fi atât buna desfășurare si administrare a justiției( riscul sustragerii de la proces) cat si protejarea publicului de riscul repetării faptelor.
Ulterior, prin încheierea din data de 24.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, iar în temeiul art.155 și urm.pr.pen. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, - și - pe o perioadă de 30 de zile pentru fiecare,cu începere de la 29.07.2009 și pănă la 27.08.2009 inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 25.08.2009 Tribunalul Prahova, în baza art.3001alin.1 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și și a dispus menținerea acestei măsuri.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, instanța a constatat că aceasta sunt neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.1602alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. In alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, tribunalul a constatat că față de inculpat sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
În ceea ce privește cerințele prev. de art. 1602alin.2 p tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate întrucât din probele administrate până la acest moment, respectiv denunțuri formulate de, G și, procesul verbal nr.612/P/2008 din 2.09.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate în mediu ambiental efectuate de inculpați, nota privind supravegherea operativa a inculpatului, declarațiile numiților, G si, declarațiile martorilor, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, probe ce se coroborează cu declarațiile date de inculpați in faza finala a cercetărilor, că în cauza sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 in C.P.P. sensul ca exista indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.139 alin.1 Cod proc.penala, măsura preventiva luata se înlocuiește cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Este adevărat ca au fost luate declarații inculpaților, iar inculpatul în faza finală a urmăririi penale și ulterior în faza cercetării judecătorești a recunoscut fapta comisă, dar la acest moment nu au fost administrate probe, nu au fost luate declarații tuturor martorilor, motiv pentru care s-a apreciat că la acest moment nu este oportuna lăsarea în libertate a acestuia, neexistând indicii ca s-au schimbat temeiurile avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive.
Prin urmare, la stabilirea pericolului social, instanța de fond a apreciat că nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapta, nu de puține ori, acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate.
Așadar, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta măsura neprivativa de libertate, în condițiile prev.de art.139 alin.1 Cod proc.penala, ar trebui sa se constate ca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării.
Ori, din actele aflate la dosar, s-a observat că, nu s-a schimbat nici unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, că aceste temeiuri subzista și că impun în continuare menținerea acestei masuri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au criticat-o pentru nelegalitate.
Astfel, inculpatul, a criticat încheierea, prin intermediul apărătorului ales în principal sub două aspecte. În primul rând a arătat acesta că încheierea nu este motivată în privința cererii pe care a formulat-o, instanța de fond neexpunând raționamentul juridic care a condus-o la adoptarea soluției de respingere. În al doilea rând inculpatul a criticat soluția instanței de fond deoarece aceasta, în condițiile în care reține corect că sunt îndeplinite condițiile formale prev. de art. 1602alin. 1 în C.P.P. persoana inculpatului, nu reține și îndeplinirea condițiilor prev. de alin. 2 al aceluiași articol. Arată acesta că în cauză prevederile ultimului text legal menționat sunt pe deplin îndeplinite în condițiile în care nu mai poate fi în măsură să comită infracțiuni de natura celei pentru care este cercetat deoarece a pierdut calitatea pe care o avea, iar zădărnicirea aflării adevărului nu mai este posibilă în condițiile în care probele sunt atașate la dosarul cauzei. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Inculpatul critică încheierea instanței de fond deoarece apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat întrucât cercetarea judecătoreasă a început, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel încât nu mai are cum să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult inculpatul nu a încercat în cursul urmăririi penale să ia legătura cu denunțătorul și mai mult decât atât, soția sa a achitat suma de 750 euro, sumă primită drept mită. În consecința nu se poate considera că există pericolul sustragerii de la cercetarea judecătorească a inculpatului.
Examinând încheierea recurată, in raport de actele și lucrările dosarului de fond, de dispozițiile legale incidente in materie, respectiv art. 1602și următoarele, art. 1603art.C.P.P. 141 C.P.P. precum si dispozițiile art. 3856al. ultim C.P.P. curtea consideră că recursul inculpatului este fondat, iar recursul inculpatului este inadmisibil.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, curtea reține că, potrivit art. 5 alin. (5) proc. pen. și art. 1601proc. pen. în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Același drept este prevăzut de art. 23 alin. (10) din Constituția României.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât condiția pozitivă prevăzută de art. 1602alin. (1) pen. infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 pen. combinat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, fiind o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, cât și cerințele negative prevăzute de art. 1602alin. (2) proc. pen.
Potrivit textului de lege menționat "liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu există niciun fel de date, care să justifice temerea, că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, dacă s-ar afla în libertate. Acesta nu are antecedente penale, a îndeplinit funcția de agent de poliție în cadrul Poliției Rutiere P, iar infracțiunea pentru care este trimis în judecată a comis-o în exercitarea acestei funcții. În condițiile în care împotriva sa este pusă în mișcare acțiunea penală exercitarea funcției menționate nu mai este posibilă astfel încât nu mai există nici premisele pentru comiterea unor infracțiuni similare.
Așa cum a statuat și instanța supremă, liberarea provizorie sub control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive.
Sub acest aspect, este de observat faptul, că dispozițiile legale, care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, nu cuprind nicio referire explicită la un astfel de impediment, care să facă inaplicabilă această instituție.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea consideră că aceasta trebuie să se raporteze, atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei, este adevărat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în care se va dovedi că există și a fost săvârșită cu vinovăție de acesta, este gravă, afectând imaginea și credibilitatea poliției, dar natura și gravitatea faptei nu pot constitui criterii, care să îl excludăde planope inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii.
A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
De asemenea, Curtea apreciază că poziția procesuală a inculpatului, care recunoaște și detaliază în declarația dată în fața instanței fondului condițiile în care a fost comisă infracțiunea, constituie un argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Așadar, în opinia Curții, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens s-a pronunțat, care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
În concluzie, Curtea constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie, dar apreciază că raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei), putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți, prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea-credință a acestor obligații va fi din nou arestat.
Pentru aceste considerente recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul - va fi admis, va fi casată în parte încheierea și, rejudecând cauza, Curtea va dispune n baza art. 1602al.1, 2 admiterea C.P.P. cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată, urmând ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații stabilite conform art. 1602al.3 și 31C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului P;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată, după caz, ori de câte ori este chemat;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați și cu martorii din cauză;
- să nu exercite profesia de care s-a folosit la săvârșirea faptei;
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 16010privind C.P.P. revocarea liberării provizorii.
Va dispune Curtea punerea in libertate, de îndată, a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 100/U/30.06.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, respectiv Poliția Municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
În privința recursului declarat de către inculpatul, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil și va fi respins ca atare. deoarece, așa cum a stabilit și ICCJ prin Decizia nr. 12/2005 pronunțată în interesul legii, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 4142alin. 2 din Codul d e procedură penală, încheierea dată în primă instanță, prin care se dispune respingerea cererii de revocare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs. Art. 141 pr.pen. nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile acestui text legal.
Vor fi menținute restul dispozițiilor încheierii.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat recurentul - inculpat, la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul P P, împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, casează în parte încheierea și în consecință:
In baza art. 1602al.1, 2 admite C.P.P. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații stabilite conform art. 1602al.3 și 31C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului P;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată, după caz, ori de câte ori este chemat;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați și cu martorii din cauză;
- să nu exercite profesia de care s-a folosit la săvârșirea faptei;
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 16010privind C.P.P. revocarea liberării provizorii.
Dispune punerea in libertate, de îndată, a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 100/U/30.06.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, respectiv Poliția Municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către inculpatul, fiul lui G si, născut la 23.07.1970, în prezent aflat in Arestul J P, împotriva aceleiași încheieri.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă recurentul - inculpat, la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
5ex/05.11.2009
-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
