Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 782/
Ședința publică din 23 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror-
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul -A, împotriva încheierii de ședință nr. 395 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul inculpat G asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat G având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr. 395 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind cîă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea ei.
În motivare arată că nu există date din care să rezulte că odată lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință nr. 395 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură pernală solicită punerea în libertate, solicită instanței că nu are antecedente penale.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea de ședință nr.395 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1980, în prezent aflat în Arestul IPJ A, ca neîntemeiată, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 10 dec. 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus arestarea preventivă, între alții, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 dec. 2009, până la 7 ian. 2010, inclusiv.
În motivarea încheierii, s-a arătat că prin ordonanța nr.117/D/P/2009 din 10.12.2009, s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților -, G și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.8 din Legea 39/2003 rap.la art.323 Cod penal și art.25 din Legea nr.365/2002.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în cursul lunii 2009, cei patru inculpați împreună cu învinuiții și, au constituit un grup infracțional, în sensul că s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv falsificarea de cărți de credit și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în acest sens procurând, falsificând și deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, fiind surprinși în flagrant de organele de urmărire penală pe raza localităților Râmnicu V și Sibiu.
Din declarațiile inculpaților și învinuiților, procesele verbale de surprindere în flagrant din data de 10.12.2009, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor audiați, rezultă că în cauză există indicii temeinice că cei patru inculpați au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În sensul disp.art.136 cod pr.penală, instanța de fond a apreciat, că în cauză se impune luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală.
Pentru cei patru inculpați sunt îndeplinite cumulativ cele 2 cerințe ale art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, respectiv aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt urmăriți penal, din aspectul că aceștia acționau în mod organizat constituindu-se în grup infracțional precum și din scopul acțiunilor acestora de a se deplasa în Ungaria pentru a falsifica instrumente de plată electronică și a efectua operațiuni financiare în mod fraudulos cu acestea.
De asemenea, instanța de fond a reținut, că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din frecvența săvârșirii unor astfel de fapte în ultima perioadă, precum și din posibila reacție a comunității la săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
S-a constatat, astfel, că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp.art.143, art.136 și art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, pentru toți inculpații. S-a constatat că inculpații au fost reținuți preventiv pe o perioadă de 24 ore.
În cauza de față, potrivit art. 1602alin 2 cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea mijloace.
Din dispozițiile legale mai sus prezentate, s-a apreciat de către instanța de fond, că liberarea provizorie este o măsură facultativă, iar beneficiul acesteia nu este un drept pentru inculpat ci doar o vocație a acestuia, chiar dacă condițiile negative enumerate de art.160/2 cod pr.penală nu ar fi îndeplinite. Dispozițiile art.160/1 cod pr. penală sunt destul de clare atunci când lasă beneficiul acordării liberării la suverana apreciere a instanței de judecată, din moment ce legiuitorul uzitează formularea "se poate acorda", ceea ce în niciun caz nu seamănă cu o obligație.
În virtutea celor mai sus prezentate, s-a reținut de instanța de fond, că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment nu este oportună, întrucât urmărirea penală nu s-a finalizat, iar menținerea stării de arest preventiv contribuie la buna desfășurare a acestei etape a procesului penal. În plus, temeiurile ce au condus la luarea măsurii se mențin în continuare, iar acestea pot fi privite prin prisma gravității faptelor imputate, dar și a circumstanțelor comiterii acestora, unde putem detecta o participație deosebită a inculpatului, precum și a urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce dacă o asemenea rețea nu era descoperită la timp. S-a mai avut în vedere, la oportunitatea menținerii măsurii, și trecerea unui interval de timp foarte scurt ce s-a scurs de la data arestării inculpatului.
Față de cele de mai sus, în baza disp. art. 160/8 a alin.6 Cod pr.penală, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul G, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr.395 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea ei.
In motivare, a arătat că nu există date din care să rezulte că odată lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului.
Astfel, situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda, sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală.
Analizând situația judiciară a inculpatului, curtea reține că, sub aspectul formal, acesta are vocație la liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu faptul că îndeplinește condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar, pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
In acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod pr.penală, care prevăd posibilitatea respingerii, ca neîntemeiată a cererii, curtea consideră că se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu mai multe elemente care reflectă amploarea participării infracționale a inculpatului, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
Trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea cerințelor instituției liberării provizorii sub control judiciar, trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
In altă ordine de idei, curtea apreciază că este exclusă liberarea provizorie în condițiile în care temeiurile arestării justifică, în continuare privarea inculpatului de libertate, pentru că aceste două măsuri nu pot fi aplicabile simultan, aceleiași persoane.
In concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpat.
S-a susținut că nu există date din care să rezulte zădărnicirea aflării adevărului, în cazul unei eventuale puneri în libertate a inculpatului.
Curtea reamintește că termenul de "date" de către legiuitor a fost interpretat nu în sensul de probe, ci ca informații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana inculpatului, modul de operare, faptele propriu-zise care să îndreptățească temerea, să o justifice.
In baza argumentației ce precede, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
- fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu art.192 alin.2 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 27 iunie 1980, împotriva încheierii nr.395 din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.- - - -
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.2/11 ianuarie 2010
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca
