Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 783/R/MF
Ședința publică din 23 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, recursurile penale declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați și, personal în stare de arest, asistați de avocat ales care substituie pe avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu inculpații.
Avocat și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii din 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru amiterea cererii, inculpații sunt arestați de mai mult de doi ani, a trecut un timp nepermis de mare, fără ca inculpații să fie condamnați de prima instanță, în opinia sa scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, adică scopul procesului penal nu este împietat cu nimic dacă inculpații sunt puși în libertate sub control judiciar.
De asemenea arată instanța poate să admită cererea și să instituie în sarcina inculpaților obligațiiole prev. de art.160/2 alin.3 și de asemenea și cele de la alin.3/1.C.P.P.
Reprezentanta parchetului având cuvântulpune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii din 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura infracțiunilor săvârșite de către inculpați, numărul mare de părți vătămate.
Solicită ca instanța să aibe în vedere că recurentul inculpat aeste condamnat prin sentința penală nr.123/5.09.2001 a Judecătoriei pentru proxenetism, beneficind de clemența instanței iar ca modalaitatea de individaulizare i-a fost stabilită suspendarea executării pederpsei, solicită a se observa persisnța sa în infracțiuni de același gen iar inculpatul a avut mai multe condamnări dintre care și pentru proxenetism.
Recurenții inculpați și având pe rând ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin.ultim Cod procedură penală arată că lasă la apreecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 22 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n baza art. 160/8a alin. 6 Cod pr.penală, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, și, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, județul A, deținuți în Penitenciarul Colibași, și au fost obligați la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.79D/P/din 7 septembrie 2007, întocmit de Ministerul Public - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM-BIROUL TERITORIAL ARGEȘ, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților, escu și, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore și proxenetism, constituirea unui grup infracțional și spălare de bani prev. și ped. de art.12, alin.1,2 lit.a, art.13, alin.1, 3 din Legea nr.678/2001, art.329, alin. 1 Cod penal, rap. la art.41 alin. 2 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea nr.77 CC din 14 august 2007, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în baza art.148 lit.f) Cod pr.penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007 până la data de 12 septembrie 2007, inclusiv, măsură ce a fost menținută în continuare de către instanță, până în prezent.
Potrivit art.160/2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți,alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Instanța de fond a apreciat că, deși în mod formal, legea prevede în mod expres doar anumite condiții ce trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu reprezinte un pericol pentru ordinea publică. Analiza acestui aspect reprezintă un examen al temeiniciei cererii, cu atât mai mult cu cât temeiul arestării l-au constituit dispozițiile art.148 lit."f" Cod pr.penală.
În acest context, îndeplinirea formală a condițiilor cerute de art.160/2 Cod pr.penală, nu conduce automat la admiterea cererii, acest fapt rezultând din chiar formularea conținută în alin.1 al textului, respectiv că "liberarea se poate acorda". Această formulare definește instituția ca fiind o vocație, iar nu un drept al inculpatului.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că temeinicia cererilor trebuie să fie examinată în raport cu perioada scursă de la momentul privării de libertate.
În legătură cu acest aspect, tribunalul a constatat că și CEDO a statuat (în cauza Lotellier Franței) că în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială de natură să justifice detenția. Or, infracțiunile comise de către inculpați sunt, prin natura lor, astfel de infracțiuni.
De asemenea, CEDO a mai statuat, în aceeași speță, că tulburarea ordinii publice prin comiterea unei fapte antisociale poate fi apreciază ca motiv pertinent și suficient pentru a menține starea de detenție, doar dacă libertatea celui în cauză, ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice.
Tribunalul a considerat că, în raport de circumstanțele cauzei, detenția inculpaților este legitimă, întrucât ordinea publică este realmente amenințată, tulburarea socială determinată de reacția publicului la o eventuală punere în libertate continuând să fie însemnată, motiv pentru care, în baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, a respins cererile formulate de inculpați.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii din 22 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, inculpații sunt arestați de mai mult de doi ani, a trecut un timp nepermis de mare, fără ca inculpații să fie condamnați de prima instanță, în opinia lor, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, adică scopul procesului penal nu este împietat cu nimic dacă aceștia vor fi puși în libertate sub control judiciar.
De asemenea, au mai arătat că instanța poate să admită cererea și să instituie în sarcina inculpaților obligațiile prevăzute de art.160/2 alin.3 și, de asemenea, și cele de la alin.3/1 Cod pr.penală.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursurilor.
Situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală.
Analizând situația juridică a inculpaților, curtea reține că, sub aspectul formal, aceștia au vocație la liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu faptul că îndeplinesc condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererilor.
In acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod pr.penală, care prevăd posibilitatea respingerii, ca netemeinice, a cererilor, curtea consideră că se impune respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu mai multe elemente care reliefează amploarea participării infracționale a inculpaților, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
Trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea cerințelor instituției liberării provizorii sub control judiciar trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
In altă ordine de idei, curtea apreciază că este exclusă liberarea provizorie, în condițiile în care temeiurile arestării justifică în continuare privarea inculpaților de libertate, pentru că aceste două măsuri nu pot fi aplicate simultan, aceleiași persoane.
In concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpați.
In ce privește durata rezonabilă a detenției, așa cum a explicat și prima instanță, curtea reține că dosarul are o complexitate apreciabilă, a necesitat eforturi pentru a se asigura administrarea probelor, de asemenea, prelungirea procesului s-a datorat și amânărilor generate de lipsa apărătorului ales al inculpaților și, în ultimul rând, a nenumăratelor recursuri formulate de inculpați, perioadă în care dosarul cauzei a fost transferat de la instanța de fond la cea de control judiciar și înapoi.
Curtea relevă, din practica CEDO, că, atunci când anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului pentru că atunci când legea procesual penală națională oferă dreptul la recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă, astfel încât, până la un punct, el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute. (Comisia, rap. 11 1980, cauza Schertehnlei DR.nr.23).
Această împrejurare, nu atrage nici culpa organelor judiciare, neputând fi avută în vedere în calculul duratei rezonabile.
Așadar, nu se poate susține, că legalitatea detenției nu mai este actuală, în condițiile declarării, în nenumărate rânduri, a recursului.
Prin urmare, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 11.12.1979 și, fiul lui și, născut la data de 29 iunie 1975, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 300 lei cheltuieli judiciare către statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr.- - - -
Grefier,
Red.- -
Tehnored.
Ex.2/11 ianuarie 2010
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca