Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.850/
Ședința publică din data de 30 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, in prezent deținut in Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat obiectul prezentei cauze.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat menține recursul formulat.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că va comunica, prin fax, împuternicirea avocațială deoarece nu o are asupra sa. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul cu privire la recursul formulat, arată că susține aceleași motive invocate și în scris aflate la dosar referitoare la următoarele aspecte:
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este întemeiată.
Motivele legale pentru care aceasta putea fi făcută sunt întrunite: pedeapsa este mai mică de 18 ani închisoare și nu există necesitatea de a se menține această măsură pentru a fi înlăturată posibilitatea săvârșirii faptelor prevăzute de către art.1602alin.2 Cod procedură penală. Dacă această necesitate ar exista, ar însemna ca și în dosar să existe probe certe din care să rezulte că intr-adevăr inculpatul săvârșește cu siguranță acele fapte menționate în lege.
Numai faptul că se presupune că le-ar săvârși sau că ar exista doar o astfel de posibilitate nu este de natură să înlăture dreptul sau posibilitatea inculpatului de a fi pus în libertate sub control judiciar.
Pe de altă parte, în incheierea recurată s-a motivat respingerea cererii formulate de inculpat pe faptul că pericolul social al faptelor pentru care inculpatul este arestat este unul mărit.
Consideră că acest pericol social nu trebuie interpretat numai în raport de faptă, ci și de persoana și circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, soția nu muncește, inculpatul s-a prezentat în fața organelor de poliție fără să încerce să fugă sau să se sustragă.
Dacă legea prevede existența necesității menținerii inculpatului în arest pentru a nu săvârși unele fapte, invocă că acestea nici nu sunt posibile: in cauză este un martor care nu a spus nimic și un martor pe care inculpatul nu il cunoaște, neputându-i astfel influența; celelalte părți sunt arestate impreună cu inculpatul, partea civilă este reprezentat de Ministerului d e Finanțe, care de asemenea nu poate fi influențat de inculpat. De asemenea, inculpatul nu are cum să distrugă sau să altereze mijloacele de probă.
Solicită să fie analizat recursul în raport de motivele invocate și să fie admis, să fie modificată incheierea recurată în sensul admiterii cererii de punere în libertate a inculpatului sub control judiciar, cu stabilirea de obligații în sarcina inculpatului, care le va respecta.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că incheierea de ședință recurată de inculpat este legală și temeinică iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.1602Cod procedură penală și de natura faptelor ce fac obiectul activității infracționale pentru care inculpatul este cercetat.
Apreciază că, în condițiile subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.1602Cod procedură penală nu poate conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală prin decizia nr.5822/2005.
Pentru aceste considerente solicită să fie respins recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate deoarece are doi copii minori în întreținere, soția sa nu are un loc de muncă și s-a împrumutat de mari sume de bani pentru a putea întreține familia, neputându-le restitui. Arată că a fost corect, s-a prezentat în fața organelor de poliție, unde a așteptat 3 ore, fiind apoi arestat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURT EA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.12.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal și de art 26 Cod penal în referire la art. 270 al. 1 și 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, prin încheierea de ședință din 12.12.2009, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-, definitivă la data de 21.12.2009 (prin încheierea pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI ).
În sarcina inculpatului s-a reținut că în luna 2009, împreună cu alte persoane (inculpatul și făptuitorul ) a constituit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno - ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
La dosarul de urmărire penală sunt probe și indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
În acest sens au fost menționate: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10.12.2009 și planșa fotografică aferentă în care sunt consemnate detalii referitoare la găsirea într-o autoutilitară a mai multor mii de pachete de țigări provenind din Ucraina și Republica M; dovezile de ridicare bunurilor din 11.12.2009; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice în care sunt prezentate discuții care pun în lumină activitatea de contrabandă cu țigări și existența grupului format în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă; declarațiile inculpatului, dar și a celorlalți inculpați, membrii ai grupului infracțional (, ) care recunosc practic implicarea fiecăruia dintre ei în activitatea de contrabandă cu țigări din Ucraina și Republica M, care a culminat cu constatarea flagrantului din 10.12.2009, rezultând din aceleași declarații și existența grupului format în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă.
Cu privire la cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul, instanța de fond a constatat că, deși formal aceasta întrunește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea ei (prevăzute de art. 1606și de art. 1602din Cod procedură penală), față de ansamblul actelor din dosarul de urmărire penală aceasta apare ca fiind neîntemeiată.
Astfel, liberarea provizorie este unul din mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive, care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei (art. 136 alin.1 și 2 din Cod procedură penală).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane trebuie întotdeauna să se ghideze după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele prevăzute ale art. 136 Cod procedură penală, care arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres, doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții se impune cu atât mai mult în cauză întrucât, motivul arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Faptul că sunt incompatibile aceste măsuri și că astfel condiția arătată mai sus trebuie să fie îndeplinită, o dovedește următorul raționament: dacă o persoană a fost arestată pentru că s-a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se subînțelege că atunci când o persoană este liberată provizoriu trebuie să nu mai prezinte pericol pentru ordinea publică, chiar dacă ar fi îndeplinite în mod formal celelalte condiții prevăzute de lege.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport și cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Astfel, deși din punct de vedere formal, în speță, sunt îndeplinite condițiile referitoare la cuantumul pedepsei, analizând pericolul concret pentru ordinea publică, prima instanță a apreciat că inculpatul este o persoană periculoasă, fapt ce rezultă din natura, gravitatea și modul de săvârșire al infracțiunilor.
Într-adevăr, în conformitate cu art. 136 Cod procedură penală, la alegerea unei măsuri, indiferent că se pune în discuție arestarea unei persoane sau punerea ei în libertate, trebuie să se țină cont de criteriile prevăzute de lege, criterii care se rezumă la scopul măsurii, la infracțiune și la infractor, mai bine zis la gradul de pericol social al faptei și la situația personală a inculpatului, criterii care trebuie analizate nu separat, ci împreună, în mod complementar, dându-se eficiență celor care precumpănesc, avându-se în vedere, pe de o parte, activitatea judiciară prin scopul ei, ca serviciu public al justiției, apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept, iar pe de altă parte, inculpatul și drepturile sale.
Este adevărat că în cauză, luate în mod singular, elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are și un copil minor (după cum a precizat la termenul de astăzi).
Însă toate aceste elemente nu pot să aibă un rol covârșitor față de gradul mare de pericol social al faptelor pentru care a fost arestat preventiv și este cercetat (constituirea unui grup infracțional și complicitate la contrabandă).
Ca atare, față de gravitatea ridicată a infracțiunilor, de numărul mare de persoane implicate, de caracterul premeditat și organizat al activităților, de amploarea acestor fapte, de împrejurările în care s-au desfășurat acțiunile din prezenta cauză, dar și față de starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate, instanța de fond a apreciat că admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpat ar duce la deturnarea scopului în care s-a dispus inițial măsura arestării preventive față de inculpat, cu îngreunarea desfășurării cercetărilor.
Față de cele expuse, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterii cererii privind liberarea sa provizorie sub control judiciar și susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acestei instituții.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în mod corect dispunându-se respingerea acesteia ca nefondată.
Astfel Curtea reține că într-adevăr cererea formulată nu este inadmisibilă, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, însă în mod justificat a apreciat instanța de fond că liberarea provizorie nu este oportună raportat la datele concrete ale speței.
Se are în vedere pericolul social concret ridicat al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, din modalitatea organizată de săvârșire și din valoarea ridicată a bunurilor ce au făcut obiectul contrabandei aspecte ce impun concluzia că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru buna desfășurare procesului penal și că liberarea provizorie pe control judiciar nu se impune la acest moment procesual.
De altfel inculpatul a fost arestat în urmă cu puțin timp (12.12.2009) tocmai pe considerentul că lăsarea sa în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică astfel că nu există deocamdată motive a se aprecia că în momentul de față acest pericol nu mai subzistă.
În plus, dată fiind complexitatea cauzei și activitățile specifice ce trebuie efectuate în asemenea cauze precum și probatoriul complex ce trebuie administrat, Curtea apreciază că la acest moment procesual ținerea inculpatului în stare de detenție preventivă este justificată și de necesitatea efectuării în bune condiții a urmăririi penale.
Față de cele mai sus arătate urmează ca recursul declarat de inculpatul să fie respins ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală precum și cele ale art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 07.08.1963 în sat., com., jud. T, domiciliat în sat, com., jud. T, in prezent deținut in Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
- -
Grefier,
Red. /07.01.2010
Tehnored. / 2 ex./08.01.2010
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Ion Avram, Daniela
