Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 22808/3/2009
1333/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 859
Ședința publică de la 05 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva încheierii de ședință din data de 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 6, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pe care o consideră nelegală potrivit art. 1606alin. 1 Cod procedură penală, deoarece cererea a fost formulată de către apărătorul inculpatului și 1607alin. 3 Cod procedură penală, având în vedere că instanța de fond nu l-a întrebat pe inculpat dacă își însușește cererea și netemeinică, având în vedere că, se mențin în continuare temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului, urmărirea penală fiind la început, iar în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, de pericolul pentru ordinea publică și vârsta părții vătămate, solicită respingerea cererii formulată de inculpat, considerând-o inadmisibilă.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Menționează că, inculpatul cunoaște dispozițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a prezentat singur la poliție și nu s-a sustras de la cercetări.
Intimatul - inculpat având cuvântul, solicită să fie pus în libertate considerându-se nevinovat.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a dispus:
În baza disp. art. 160/8 alin. 1 din rap C.P.P. la art. 160/2 alin. 1 din C.P.P. a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inc..
În temeiul disp. art.l608aC.P.P. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cătreinc.,fiul lui și, născut la 29.10.1986 în B, domiciliat în B, șos.-, sector 1, CNP - și dispune liberarea acestuia sub control judiciar de sub puterea nr. 11/UP din data de 21.05.2009 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a Penală.
În baza disp. art. 160/2 alin. 3 și 3/1 din C.P.P. pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a), să nu depășească limita mun. B decât cu încuviințarea instanței sau organului de urmărire penală
b). să se prezinte la instanța de judecată sau la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat
c). să se prezinte la secția de poliție de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
d). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
e). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
f). să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, ceilalți inculpați, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
g). să nu se afle în locuința părții vătămate.
În baza disp. art. 160/2 alin. 3/2 din C.P.P. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Conform art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 28.05.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 1602și urm. Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii,s-a arătat, în esență, că nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă anterior reținerii sale și cunoaște și se obligă să respecte prevederile art. 160/2
C.P.P.Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 160/2 din C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Potrivit art. 160/8 din C.P.P. instanța examinează de urgență cererea verificând dacă sunt întrunite condițiile legii pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
În ce priveșteadmisibilitatea în principiua cererii, instanța a reținut că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru săv. infr. prev. de art. 13 alin. 1 în ref. la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001 este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, limita maximă prevăzută de legiuitor încadrându-se în limita prevăzută de art. 160/2 alin. 1 din sus C.P.P. citat.
În ce privește împrejurarea dacă acest inculpat ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, situație în care legea arată în mod expres că liberarea provizorie nu se acordă apreciată în mod diferit de către instanțe ca fiind o cerință ce ține de temeinicie sau de admisibilitate în principiu, instanța a apreciat că nu rezultă că, în cauză, inculpatul ar fi încercat să influențeze partea vătămată.
Astfel, din chiar declarația tatălui părții vătămate, din data de 14.05.2009, rezultă că la locuința sa ar fi venit tatăl inculpatului care i-ar fi spus că băiatul său este nevinovat și să facă înțelegere pentru a se înțelege ca între părinți și ca partea vătămată să își retragă plângerea penală. Din aceeași declarație, rezultă că tatăl părții vătămate a arătat că fata sa nu își va retrage plângerea penală și că au ales calea justiției, atitudine la care tatăl inculpatului a plecat. Totodată, martorul a declarat că nu s-a oferit nicio sumă de bani pentru ca fata sa să își retragă plângerea, aspecte confirmate și de martora, bunica părții vătămate.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că nu a rezultat în cauză că inculpatul ar fi fost cel care l-ar fi rugat pe tatăl său să meargă la părinții părții vătămate sau că acesta din urmă ar fi acționat cu știrea inculpatului.
În ce privește argumentele apărătorului ales al inculpatului în sensul că nu ar exista probe și indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta pentru care este cercetat, instanța a subliniat că natura procedurii aleasă de inculpat limitează posibilitatea instanței de a analiza legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că asemenea apărări nu au a fi analizate în cadrul unei atare cereri ce presupune existența unei măsuri preventive legale și temeinice. în situația în care, se considera că această măsură nu ai* fi fost dispusă cu îndeplinirea cerințelor legale sau că nu s-ar mai fi impus, calea de urmat era o alta, respectiv revocarea sau înlocuirea.
Conform disp. art. 136 din C.P.P. scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aceluiași articol acest scop se poate realiza prin una din cele patru măsuri preventive prevăzute la alin. 1 cu îndeplinirea condițiilor legale pentru fiecare dintre acestea.
Măsura arestării preventive este o stare excepțională, regula fiind starea de libertate. Se mai arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deci tot prin înlăturarea restrângerii libertății persoanei, ceea ce confirmă concluzia că măsura arestării preventive este una excepțională.
Totodată, instanța a mai reținut că legiuitorul a prevăzut suficiente obligații în cadrul controlului judiciar ce ar urma să fie instituit, precum și sancțiunea nerespectării acestora care constă în luarea din nou a măsurii arestării preventive.
Instanța a mai reținut că, în cauză, nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul va mai comite alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, având un loc de muncă cu contract pe durată nedeterminată, fiind în vârstă de 22 de ani, este cunoscut în societate și la locul de muncă ca o persoană respectuoasă, liniștită, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, având în vedere contribuția concretă a acestui inculpat la comiterea pretinsei fapte pentru care este cercetat astfel cum aceasta rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, gradul său de implicare, că nu este cunoscut cu antecedente penale, durata arestului preventiv efectuat de 10 zile care, prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului și la modalitatea concretă de comitere a faptei astfel cum aceasta este conturată în cauză, a constituit un avertisment pentru inculpat, împrejurarea că pretinsa faptă s-ar fi comis față de o minoră de 17 ani de către un inculpat de 22 de ani, instanța consideră că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată.
Prin urmare, în baza disp. art. 160/8 alin. 1 din rap C.P.P. la art. 160/2 alin. 1 din C.P.P. a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inc..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică motivând că prima instanță nu l-a întrebat pe inculpat dacă își însușește cererea formulată de avocatul său, având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia, în raport de natura și gravitatea faptei săvârșite, de pericolul pentru ordinea publică și vârsta părții vătămate se impunea menținerea în stare de arest a inculpatului.
Curtea analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în mod legal prima instanță a admis în principiu cererea de liberare sub control judiciar formulată de apărătorul ales al acesteia și însușită de el care a învederat instanței de fond că nu dorește să dea o anumită declarație în cauză, urmând ca temeiurile și argumentele în susținerea cererii să fie arătate de apărătorul său ales.
Din materialul probator administrat în cauză până în acest moment de organul de urmărire penală nu rezultă date că inculpatul va încerca să împiedice aflarea adevărului în cauză prin influențarea unei părți sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, iar din conduita sa în familie și societate nu rezultă că acesta ar fi predispus și la comiterea altor fapte cu caracter penal.
În cauză, fiind îndeplinite cumulativ toate cerințele legale prevăzute de art. 1602(1) și (2) Cod procedură penală se constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - împotriva încheierii de ședință din 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-24.06.2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Andreea Cioată, Florică Duță
