Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 91/R/2009

Ședința publică din data de 12 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător

JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 9 din data de 9 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător, av., cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie formulată în cauză. Arată că nu discută temeinicia cererii, pentru că aceasta a fost constatată de către prima instanță, Tribunalul Sălaj, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin 1.pr.pen. în ceea ce privește limitele de pedeapsă. De asemenea, analizând temeinicia cererii instanța de fond a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 160/2 alin. 2.pr.pen. respectiv că ar exista date că în stare de libertate inculpatul ar împiedica aflarea adevărului sau ar influența părțile din dosar. Instanța de fond a apreciat totodată, că sunt incidente ambele teze ale art. 160/2 alin. 2.pr.pen. Astfel, se reține că nu se poate aprecia că inculpatul nu va mai încerca săvârșirea de noi infracțiuni, date fiind faptele imputate acestuia, însă consideră netemeinică și nebazată pe niciun text legal această susținere. Având în vedere că instanța de fond se axează în afara textului legal,solicită a se constata că hotărârea pronunțată de aceasta este nelegală. Referitor la teza a doua a art. 160/2 alin. 2.pr.pen. respectiv, dacă există date sau indicii din care să rezulte că inculpatul ar încerca să influențeze aflarea adevărului, constată că Tribunalul Sălaj reține o altă argumentație decât cea legală, în sensul că în stare de libertate inculpatul ar putea avea interesul să ia legătura cu alți membrii ai grupului ce nu au fost descoperiți până în prezent. Consideră că și pentru teza a doua instanța de fond nu se încadrează în textul legal pentru că nu spune de unde ar rezulta aspectele reținute, ci doar că ar putea avea interes. Este evidentă nelegalitatea acestui argument, iar ceea ce s-a reținut nu se fundamentează pe niciun text legal.

Referitor la cererea inculpatului, apreciază că aceasta trebuie analizată dacă este fundamentată, dar instanța de fond nu a făcut referire la aceasta, ci s-a axat în afara textului legal.

Solicită a se avea în vedere că urmărirea penală și punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc la mai bine de 1 an de lucru în dosar, dosar în care erau cercetate alte persoane, însă consideră că nu trebuie analizate probele avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, ci că cel puțin pentru 1 an inculpatul a fost liber și nu a încercat să contacteze pe inculpații descoperiți sau pe alte persoane și este evident că nu a săvârșit infracțiuni în acea perioadă. Dacă așa stau lucrurile, apreciază că nici în continuare cercetarea cu inculpatul în stare de libertate nu ar conduce la apariția unor riscuri. În același sens, solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prezentat de bună voie la Parchet la audieri, în momentul a aflat că este învinuit.

Prin prisma argumentelor aduse de inculpat prin cererea sa, consideră că aceasta este fundamentată, iar hotărârea atacată este neîntemeiată, deoarece este respinsă pentru argumente din afara textului legal, astfel că solicită admiterea recursului.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea încheierii atacate, apreciind că instanța de fond în mod legal a constatat că sunt întrunite formal condițiile de admisibilitate ale cererii, respectiv cele prev. de art. 160/6 și art. 160/2 alin. 1.pr.pen. dar că există situația reglementată de art. 160/2 alin. 2.pr.pen. iar acest beneficiu al liberării provizorie nu poate fi acordat inculpatului, pentru că din dosar rezultă că există date de împiedicare a inculpatului de a săvârși noi infracțiunii, raportat la gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și la persoana inculpatului. Pentru aceste motive solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere cererea formulată în cauză, precum și că este administrator la firma mamei sale, care a fost pusă într-o situație grea, deoarece calculatoarele firmei au fost sechestrate pentru o lună, perioadă în care firma nu și-a mai putut derula activitatea în proporție de 80%. Arată că firma mamei sale este întemeiată pe credite bancare cu ipotecă și că bunurile firmei mamei sale au fost sechestrate în mod abuziv.

CURTEA

Prin încheierea penală nr.9 din 9 februarie 2009 Tribunalului Sălaj, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 31 03 1978 în B, județul B, cetățenie română, studii Școala profesională, ocupația administrator, domiciliat în B,-,.B,.11, județul B, CNP -)

În baza art.192(2) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea depusă de inculpatul -, acesta solicită liberarea sa provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii se arată următoarele:

Începând cu data de 22.01.2009 față de acesta s-a luat măsura arestării preventive, fiind în acest moment în Arestul IPJ Consideră că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală și nu există niciun impediment în vederea liberării sale provizorii sub control judiciar.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art.160/2 al.1 Cod procedură penală, consideră că în speța de față este în prezența unei presupuse infracțiuni cu intenție a cărei pedeapsă nu depășește 18 ani. În acest sens arată că împotriva sa s-a pus în mișcare acțiunea penală în legătură cu comiterea următoarelor infracțiuni:

- infracțiunea prev. de art.42 al.1 din 161/2003, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 3 ani;

- infracțiunea prev. de art.42 al.2 din 161/2003, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 5 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.24 al.1 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.24 al.2 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.25 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 5 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.27 al.1 din 365/2002 pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prev. de art.26 raportat la art.27 al.2 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

În aceste condiții consideră că îndeplinește prevederile art.160/2 Cod procedură penală, al.1, Cod procedură penală, în sensul că în speța de față pedeapsa este maxim 12 ani și chiar dacă s-ar aplica regulile de la concursul de infracțiuni, tot nu s-ar atinge pragul de 18 ani, impus de textul de lege, iar în ceea ce privește condiția impusă de alin.2 al articolului mai susmenționat, dorește că arate că nu există la dosarul cauzei niciun fel de date din care să rezulte intenția acestuia de a săvârși noi infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului, ceea ce să determine necesitatea menținerii sale în stare de arest preventiv.

Asupra cererii de față s-au reținut următoarele:

Inculpatul - este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 40/D/P/2008 pentru săvârșirea infracțiunile prevăzute de: prev.și ped. de art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.25 din legea nr. 365/2002; art.26 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.27 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.

S-a reținut în sarcina inculpaților că au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronică sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronică cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei și Germaniei.

Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind în compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale.

Inculpatul - a fost unul dintre liderii grupului, acesta având rolul de a coordona activitățile celorlalți membri și de a le furniza aparatură electronică artizanală (skimmer) de citire a benzii magnetice a cardurilor, perceptând cel mai M procent din sumele de bani obținute.În desfășurarea activității infracționale inculpatul a confecționat mai multe echipamente de skimming (fețe de -uri, minicamere video, "ciocuri" de - uri) pe care le-a pus la dispoziția membrilor grupului infracțional organizat, respectiv învinuiților, în schimbul unor sume de bani sau a unui procent din datele de identificare ale instrumentelor de plată obținute prin activitățile de skimming. Cu aceste date de identificare inclupatul clona cardurile pe care mai apoi le furniza celorlalți inculpați și învinuiți pentru ca aceștia să efectueze operațiuni financiare frauduloase constând în ridicarea de diverse sume de bani de la -uri din municipiile B, Z, O, C, S-M și

Inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, susținând că îndeplinește condițiile impuse de art. 160 indice 2 Cod procedură penală.

Verificându-se cererea formulată de inculpat, semnată în fața instanței, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate prev. de art. 160/6 al.2 Cod procedură penală, însă analizând cererea prin prisma condițiilor liberării prevăzute de art. 160/2 Cod procedură penală, cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.160/2 alin 1 și 2 din Codul d e procedură penală, condițiile de fond ale liberării provizorii sub control judiciar sunt următoarele:

a). infracțiunea să fie săvârșită din culpă, iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai M de 18 ani închisoare.

b). liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de al împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influiențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Analizând distinct aceste condiții, tribunalul a constatat în raport de infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul că acestea sunt intenționate, iar potrivit calificărilor legale și anume:

- infracțiunea prev. de art.42 al.1 din 161/2003, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 3 ani;

- infracțiunea prev. de art.42 al.2 din 161/2003, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 5 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.24 al.1 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.24 al.2 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.25 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 5 ani;

- infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.27 al.1 din 365/2002 pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prev. de art.26 raportat la art.27 al.2 din 365/2002, pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de până la 12 ani;

- infracțiunea prev. de art.7 din 39/2003, pentru care limita maximă a pedepsei nu poate depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, adică tot închisoarea de până la 12 ani, pedepsele prevăzute de lege sunt sub limita de 18 ani închisoare.Așa fiind, sub această condiție cererea de liberare provizorie este admisibilă.

Referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, actele și lucrările de urmărire penală relevă că inculpatul nu are antecedente penale, însă în raport de faptele ce i se impută: constituirea de grup infracțional organizat având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, instanța nu are certitudinea că inculpatul nu va încerca săvârșirea de noi fapte penale de acest gen.

De asemenea, referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța a reținut că lăsat în libertate inculpatul ar putea avea interes să ia legătura cu alți membrii ai grupării infracționale, deoarece până la această dată nu se cunosc cu exactitate toți membri grupării.

Organele de urmărire penală continuă cercetările și cu privire la locația unde se presupune că inculpatul a confecționat aparatura electronică artizanală () de citire a benzii magnetice a cardurilor.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul a concluzionat că ipoteza prev. de art.160 ind.2 alin.2, teza a II-a Cod procedură penală, are aplicațiune în această cauză, liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată.

Potrivit art.136 alin.1, lit.b din Codul d e procedură penală, scopul procesului penal și buna lui desfășurare se poate atinge și prin luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat reprezentantul legal al inculpatului, însă în cauza de față o astfel de măsură nu se justifică datorită impactului negativ asupra ordinii publice interne și internaționale ca urmare a faptului că infracțiunile ce se presupune că ar fi comise de inculpat sunt de o gravitate sporită.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie formulată în cauză. Având în vedere că instanța de fond se axează în afara textului legal,solicită a se constata că hotărârea pronunțată de aceasta este nelegală. Referitor la art. 160/2 alin. 2.pr.pen. respectiv, dacă există date sau indicii din care să rezulte că inculpatul ar încerca să influențeze aflarea adevărului, Tribunalul Sălaj reține o altă argumentație decât cea legală, în sensul că în stare de libertate inculpatul ar putea avea interesul să ia legătura cu alți membrii ai grupului ce nu au fost descoperiți până în prezent. Consideră că și pentru teza a doua instanța de fond nu se încadrează în textul legal pentru că nu spune de unde ar rezulta aspectele reținute, ci doar că ar putea avea interes. Este evidentă nelegalitatea acestui argument, iar ceea ce s-a reținut nu se fundamentează pe niciun text legal.

Solicită a se avea în vedere că urmărirea penală și punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc la mai bine de 1 an de lucru în dosar, dosar în care erau cercetate alte persoane, însă consideră că nu trebuie analizate probele avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, ci că cel puțin pentru 1 an inculpatul a fost liber și nu a încercat să contacteze pe inculpații descoperiți sau pe alte persoane și este evident că nu a săvârșit infracțiuni în acea perioadă. Dacă așa stau lucrurile, apreciază că nici în continuare cercetarea în stare de libertate nu ar conduce la apariția unor riscuri. În același sens, solicită a se avea în vedere că s-a prezentat de bună voie la Parchet la audieri, în momentul a aflat că este învinuit.

Solicită a se avea în vedere și că este administrator la firma mamei sale, care a fost pusă într-o situație grea, deoarece calculatoarele firmei au fost sechestrate pentru o lună, perioadă în care firma nu și-a mai putut derula activitatea în proporție de 80%. Arată că firma mamei sale este întemeiată pe credite bancare cu ipotecă și că bunurile firmei mamei sale au fost sechestrate în mod abuziv.

Instanța de recurs reține următoarele:

Trecându-se peste aspectele formale, s-a constatat corect că,referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, actele și lucrările de urmărire penală relevă că inculpatul nu are antecedente penale, însă în raport de faptele ce i se impută: constituirea de grup infracțional organizat având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, nu există certitudinea că inculpatul nu va încerca săvârșirea de noi fapte penale de acest gen.

De asemenea, referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța de fond a reținut temeinic că lăsat în libertate inculpatul ar putea avea interes să ia legătura cu alți membrii ai grupării infracționale. Organele de urmărire penală continuă cercetările și cu privire la locația unde se presupune că inculpatul a confecționat aparatura electronică artizanală () de citire a benzii magnetice a cardurilor.

În cauza de față o astfel de măsură nu se justifică datorită impactului negativ asupra ordinii publice interne și internaționale ca urmare a faptului că infracțiunile ce se presupune că ar fi comise de inculpat sunt de o gravitate sporită iar aportul inculpatului se pare că a fost substanțial, după cum s-a arătat.

Alte împrejurări, ce țin de așa-zise efecte negative produse de starea de arest asupra mersului activității firmei mamei sale, se află în afara cadrului de instrumentare a unei astfel de pricini, nefiind de acceptat.

Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat - (fiul lui și, aflat in Arestul IPJ S, împotriva încheierii penale nr.9 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

23.02.09/3 EX.

Președinte:Chitidean Valentin
Judecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

#Judecator Chitidean Valentin

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Cluj