Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 14/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 14/A/2009
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTOR 2: Monica Șortan
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 102/30 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. 1.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, punându-i-se în vedere că are dreptul de a nu declara nimic, inculpatul arată că este de acord cu audierea sa în cauză.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea juridică a apelului.
Apărătorul inculpatului, raportat și la considerentele invocate în notele de ședință de la termenul de judecată din data de 5 martie 2008 de la fond, consideră că sentința penală pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Astfel, arată că la data de 27 februarie 2008 solicitat instanței să pună la dispoziția apărării procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate, cererea fiind respinsă, apreciindu-se că raportat la dispozițiile art. 91 alin. 3.pr.pen. suporturile pe care s-au înregistrat convorbirile telefonice și redarea acestora sunt păstrate la grefa instanței, aflându-se la dispoziția exclusivă a judecătorului și că legea interzice accesul inculpatului la acestea la instanța de fond. Cu aceeași ocazie a învederat faptul că la urmărirea penală inculpatului nu i s-a pus în vedere și nu i s-a adus la cunoștință că i s-au înregistrat convorbirile telefonice, că acestea ar exista și că există și redarea acestora. Conform art. 91/3 alin. 4.pr.pen. procurorul are obligația ca la prezentarea materialului de urmărire penală să prezinte inculpatului procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice și să le semneze. Apreciază că nu rezultă din dosar că întreg materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului, deși există aceste prevederi speciale referitoare la înregistrările convorbirilor telefonice, care trebuie prezentate expres la prezentarea materialului de urmărire penală. Consideră că procurorul ar fi trebuit să facă mențiunea expresă cu privire la prezentarea acestora la momentul prezentării materialului de urmărire penală. În cauză, la prezentarea materialului de urmărire penală a fost întocmit un proces verbal de prezentare a învinuirilor și nu i s-a adus la cunoștința inculpatului că există interceptări ale convorbirilor telefonice sau transcrieri ale acestora, pentru că altfel ar fi cerut să-i fie prezentate și audiate, pentru a se lămuri asupra conținutului acestora. Din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu rezultă că aceste interceptări ale convorbirilor telefonice sau transcrieri au fost prezentate și puse la dispoziția inculpatului, aspect care rezultă și din împrejurarea că aceeași cerere s-a formulat și la instanța de fond. După ce instanța a fost sesizată cu rechizitoriu cauza s-a înregistrat la Tribunalul Sălaj, s-a fixat primul termen de judecată, iar ulterior la dosar au apărut adrese ale DNA S, respectiv copii de pe autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice și s-a comunicat că există suporturi pe CD-uri, atașate proceselor verbale de redare a acelor convorbiri telefonice. Deși apărarea a solicitat a fi puse la dispoziție, pentru a se proceda la audierea acestora, cererea s-a respins, motivându-se că raportat la dispozițiile art. 91/3 pr.pen. acest lucru nu este posibil, pentru că se păstrează în locuri speciale ale instanței și sunt doar la dispoziția judecătorului. Solicită a se avea în vedere că nu există nicio dispoziție din care să rezulte că probele administrate în faza de urmărire penală nu pot fi cercetate de inculpat, pentru că în caz contrar ar însemna o gravă încălcare a dreptului la apărare. Consideră că dispozițiile la care s-a referit judecătorul de la fond sunt cel puțin interesante, deoarece conform legii aceste probe sunt la dispoziția exclusivă a judecătorului investit cu soluționarea cauzei, dar nu și că nu pot fi puse și la dispoziția inculpatului pentru formularea apărării, neexistând dispoziții de interzicere a accesului părților la actele dosarului de urmărire penală. Învederează faptul că cererea în apărare a fost reiterată și la ultimul termen de judecată de la fond, iar judecătorul și-a menținut dispoziția, încălcându-se astfel dreptul la apărare al inculpatului, sentința penală fiind astfel lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 1.pr.pen.
Analizând procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele 29-45, 45-61 constatat că din conținutul acestora rezultă că au avut loc două convorbiri telefonice înregistrate. Solicită a se avea în vedere dispozițiile referitoare la modul de întocmire a proceselor verbale, care trebuie să cuprindă ordonanța procurorului DNA de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, iar în cauza de față se face referire și la autorizația dată de un magistrat, în care se face referire la autorizația dată de un magistrat, reținându-se că a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice ale martorului către inculpatul. Învederează faptul că nici la filele 29 sau la filele 45 persoana care a procedat la întocmirea proceselor verbale de redare a interceptărilor telefonice nu se face referire la numărul de telefon de pe care s-a apelat și numărul de telefon apelat. Consideră că este vorba de o omisiune esențială, ce atrage apariția unor îndoieli cu privire la existența convorbirilor telefonice între cele două părți.
Din conținutul procesului verbal de la filele 24-45 rezultă că inițial între martorul și inculpatul s-au purtat discuții între două telefoane mobile, probabil cele indicate în autorizații, iar la un moment dat se încheie discuțiile pe mobil pentru a fi continuate pe telefoanele fixe. Apoi sunt redate convorbirile telefonice purtate de pe telefoanele fixe, fără ca persoana care le-a redat să facă mențiunea numărului de telefon apelant și numărul de telefon apelat. Nici data sau ora la care a început sau s-a terminat convorbirea telefonică nu este menționată. Consideră că acestea sunt alte motive de nelegalitate, conform art. 91/3 alin. 4. Referitor la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și la fapta reținută în sarcina inculpatului, solicită a se avea în vedere că din acestea rezultă că inculpatul îi explica martorului cât de greu se obțin autorizațiile de care martorul avea nevoie, care sunt obligațiile persoanei cu o astfel de funcție și că va încerca să-l ajute să le obțină, fără a se consemna vreo cerere expresă de a i se da o sumă de bani. Există doar afirmații tendențioase ale martorului că o să-i dea inculpatului 2.000 lei și că-i va mai trimit, în finalul cercetărilor solicitând de la inculpat restituirea sumei de 5.000 lei.
Referitor la declarația martorului constată că acesta a susținut că are o soră la B și că a fost rugat de martorul să depună o cerere la Ministerul Finanțelor. De asemenea, martorul a arătat că l-a văzut pe inculpat, pe care l-a strigat, l-a rugat să-l ajute și să-i vizeze ordinul de deplasare, pe care inculpatul i l-a vizat, iar martorul i-a mulțumit, dându-i doi cârnați și o sticlă de palincă. În fața judecătorului martorul a declarat că nu a primit nimic de la martorul pentru inculpatul și că el a obținut autorizația pentru firma lui în fiecare an. De asemenea, a mai fost audiat și martorul, care însă a declarat că nu-l cunoaște pe inculpat.
Pentru aceste motive solicită a se constata nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru administrarea probatoriului și privarea inculpatului de dreptul de apărare prin interdicția de a lua la cunoștință de convorbirile telefonice înregistrate și de procesele verbale de redare a acestora. Inculpatul nefiind vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, solicită achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d pr.pen. Chiar dacă conținutul acestor convorbiri telefonice reprezintă pionul principal în dosar, raportat la art. 91.pr.pen. și în temeiul art. 91.pr.pen și art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. cu aplicarea art. 18/1 pen. chiar dacă fapta s-a comis în maniera redată în hotărârea atacată, având în vedere comportamentul martorului, ce din presupusă victimă s-a transformat în profitor, solicită admiterea apelului.
Reprezentanta Parchetului constată că din cuprinsul materialului probator rezultă fără dubii că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat în cauză.
Referitor la susținerile apărării cu privire la neprezentarea înregistrărilor convorbirilor telefonice cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, solicită a se avea în vedere că din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală rezultă că s-a prezentat întreg materialul probator, considerând că nu este necesar a se specifica fiecare probă în parte pentru că astfel ar necesita un timp foarte îndelungat.
Raportat la moralitatea îndoielnică a martorului, din relatările inculpatului rezultă că cele două părți se cunosc de 25 de ani, fiind jenat în opinia sa a discuta moralitatea unei persoane după o perioadă atât de îndelungată.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că în Codul d e procedură penală se face referire la prezentarea materialului de urmărire penală, iar art. 91/4 alin. 3.pr.pen. prevăd mențiunea expresă că procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice trebuie prezentate obligatoriu cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Apreciază că onoarea sa personală nu poate fi pusă la îndoială, astfel că dacă susține că inculpatului nu i-au fost prezentate înregistrările convorbirilor telefonice este real.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că locuiește în B din 1974 și este din S, iar pe martorul l-a cunoscut când a construit la Sof abrică. De asemenea, este arbitru sportiv și l-a reîntâlnit pe martorul în aceste împrejurări. Dacă se va constata că este vinovat solicită audierea tuturor colegilor săi de la Direcția de Autorizare a Jocurilor de și Alcool, pentru a se verifica dacă a comis fapta de trafic de influență. Arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând a se reține că este doar consilier, iar autorizațiile se semnează de către miniștrii secretari de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.102 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la data de 04 decembrie 1949 în loc., județul S,. în B,-,.17,.A,.19, sector 3,CNP -) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.257 al.1 Cod penal, la 2(doi) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind în baza art.82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate și s-a făcut aplicarea art.71 alin.1 și 5 Cod penal.
În baza art.257 al.2 raportat la art.256 al.2 Cod penal și art.118 Cod penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 3500 lei (din care 3000 lei și 500 lei c/v produse).
Totodată a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în data de 13 februarie 2006 fost înregistrat denunțul penal formulat de partea vătămată împotriva inculpatului, cu privire la săvârșirea în decembrie 2005 infracțiunii de trafic de influență prin pretinderea și primirea de la denunțător a unor sume de bani și produse pentru a interveni pe lângă membri Comisiei de din cadrul Ministerului Finanțelor în vederea obținerii în folosul societății patronate de denunțată a licenței anuale de funcționare respectiv pentru emiterea de licențe anuale de funcționare respectiv pentru emiterea de licențe pentru jocuri de noroc.
Împrejurările relatate de denunțată privitor la pretinderea sumelor de bani de către, au fost confirmate prin mandatele poștale on-line, prin care aceste sume au fost expediate la destinatar precum și prin conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi în cursul lunii februarie 2006, interceptări efectuate cu autorizația instanței de judecată potrivit art.91/1 Cod procedură penală.
Din conținutul convorbirilor telefonice înregistrate și din declarația denunțătorului rezultă că în luna decembrie 2005 după ce a trimis dosarul cu toate avizele necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii licențelor pentru 30 de jocuri mecanice ( pe care le avea în cadrul firmei pe care o patrona SC SRL Z) luând legătura telefonic cu învinuitul acesta i-a cerut să-i trimită suma de 10 milioane lei la Oficiul poștal nr.77 B pentru că folosind această sumă să poată influența membri comisiei de avizare (un anume director, coleg cu învinuitul care face parte din comisie).
Deoarece după ce a obținut suma de 10 milioane lei, denunțătorul nu a obținut aprobarea decât pentru 21 de aparate din cele 30, acesta a luat din nou legătura cu inculpatul care a cerut să-i mai trimită încă 20 milioane lei pentru a-i determina pe toți membri comisiei și pe șeful gărzii financiare să-i dea aprobările necesare.
Într-una din convorbirile telefonice inculpatul îl avertizează pe că l-ar fi costat cel puțin 100.000 de dolari pentru a obține aceste aprobări și pentru a nu fi acuzat de evaziune fiscală dacă nu ar fi intervenit el ( procesul verbal de redare a convorbirilor).
Într-o altă convorbire telefonică inculpatul i-a solicitat insistent lui să-i trimită prin martorul - " pălincă, cârnați și " pentru că "oamenii sunt înebuniți după așa ceva" ( proces verbal de redare a convorbirilor).
Martorul - declară că în toamna anului 2005 i-a dus în două rânduri inculpatului câte un pachet cu produse alimentare din partea lui, fiind așteptat de inculpat în parcarea din spatele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Din conținutul convorbirilor telefonice rezultă clar faptul că inculpatul a promis denunțătorului că va vorbi cu directorul Direcției de Autorizații din Ministerul Economiei și Finanțelor cu care a fost coleg în cadrul aceleași direcții și cu care este prieten - pentru a obține licențele pentru jocurile de noroc.
În cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor funcționează Comisia de care are competența de a elibera aceste licențe anuale de funcționare a societăților, respectiv a licențelor pentru jocurile de noroc iar inculpatul a promis să intervină pe lângă directorul acestei comisii și pe lângă ceilalți membri ai comisiei pentru obținerea aprobărilor solicitate de denunțător, pretinzând bani și alte foloase.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de trafic de influență susținând că l-a ajutat pe din prietenie deoarece îl cunoaște de peste 20 de ani, în sensul că atunci când acesta depunea dosarul pentru aprobare la Ministerul Economiei și Finanțelor, urmarea evoluției acestuia, comunicându-i dacă mai erau necesare anumite completări ale dosarului cu acte sau a eventualelor deficiențe. Totodată inculpatul pretinde ca banii care i-au fost trimiși prin poștă de către, i-au fost dați cu titlu de împrumut, iar produsele alimentare (palincă, cârnați, ) le-a primit din partea martorului cu care era vechi prieten.
În ședința publică din 27 februarie 2008 apărătorul inculpatului av. a ridicat excepția de neconstituționalitate cu privire la disp. art.91/2 Cod procedură penală. Teza finală a alin.1 a art.91/1 Cod procedură penală care permite "unor persoane" să dea concurs tehnic la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice este o dispoziție neconstituțională. Această dispoziție a Codului d e procedură penală permite unor persoane sau instituții care nu intră în categoria organelor judiciare stabilite de constituție să participe sau chiar să administreze mijloacele de probă reglementate de disp. art.62-135 Cod procedură penală.
Prin decizia nr.709/2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de.
Apărătorul inculpatului susține că înregistrările convorbirilor telefonice și transcrierea acestora nu au fost niciodată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și că din această cauză nu aveau ce să ceară procurorului în sensul art.91/3 alin.4 Cod procedură penală. Atât CD-urile cât și procesele verbale în care sunt consemnate convorbirile telefonice înregistrate nu fac parte din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Susțineri sunt total neadevărate și acest lucru se poate vedea chiar din adresa de înaintare a dosarului nr.659/P/2007 când au fost înaintate pentru grefa instanței CD ce conține înregistrări din convorbirile telefonice, procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice înregistrate, Ordonanța din 13.02.2006, Încheierea penală nr.4/2006 și autorizația nr.4/2006.
Toate aceste acte se află la dosarul cauzei 10-18 iar cele 2 CD și procesele verbale se găsesc la grefa instanței.
Din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice înregistrate precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.257 al.1 Cod penal pentru care instanța urmează să-l condamne la 2(doi) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condițiile în vederea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilind în baza art.83 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
I s- atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate și face aplicarea art.71 al.1 și 5 Cod penal privind suspendarea pedepselor accesorii.
În baza art.257 al.2 raportat la art.256 al.2 Cod penal și art.118 Cod penal s-a confiscat în favoarea statului suma de 3500 lei ( din care 3000 lei produse și 500 lei c/v produse) având în vedere mandatele On-line din data de 16.12.2005 și 14.02.2006 și declarația numitului în care susține că i-a trimis inculpatului produse în valoare de 500 lei (5 milioane lei).
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel în termenul legal inculpatul invocând nelegalitatea hotărârii atacate pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare respectiv nu i-au fost puse la dispoziție procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate și în consecință solicită achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d
C.P.P.Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a prevederilor art.371 și urm. p Cod Penal, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești că inculpatul în calitatea sa de consilier în cadrul Ministerului economiei și Finanțelor în perioada decembrie 2005 - februarie 2006 pretins diferite sume de bani și alte foloase materiale de la denunțătorul lăsându-l pe acesta din urmă să creadă că are o oarecare influență asupra membrilor comisiei de monopol și că i-ar putea obține astfel licența anuală de funcționare și licență pentru jocuri de noroc.
Vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile denunțătorului, declarații care au rămas neschimbate pe parcursul întregului proces penal, ale martorilor și, precum și din dovezile de înaintare a diverse sume de bani prin mandat on-line, expeditor fiind denunțătorul și destinatar inculpatul.
Cu privire la susținerile apărătorului inculpatului cu privire la încălcarea dreptului la apărare deoarece nu iaf ost prezentat în întregime materialul de urmărire penală, Curtea apreciază că sunt lipsite de fundament legal. Analizând dispozițiile art.911și următoarele Cpp se constată căinterceptarea și înregistrarea convorbirilor efectuate prin telefon se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanțilornu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
În cauza dedusă judecății, prin ordonanța din 13.02.2006 din dos.13/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție- Departamentul Național Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj,s-a dispus autorizarea interceptării și înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor efectuate de, de la posturile telefonice - și -, respectiv de la numărul -, urmând ca autorizarea să fie supusă confirmării Tribunalului Săla jîn interval de 24 de ore.
Prin încheierea din 14.02.2006 în dos.429/2006 a Tribunalului Sălaja fost admisă cererea transmisă instanței de Ministerul Public D.-Serviciul Teritorial Cluj și s-a autorizat interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suporta convorbirilor ce se vor efectua de la posturile telefonice solicitate, precum și înregistrarea convorbirilor prin alte mijloace de telecomunicații și înregistrarea audio și video ambietală a făptuitorului.
Urmare a acestei autorizații au rezultat 2 CD cu seriile -/1 respectiv -/2 în copii precum și procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice înregistrate în copie.
Aceste mijloace de probă au fost prezentate și aduse la cunoștința inculpatului apelant, dacă nu cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aspecte ce nu pot fi verificate de către instanță,cel târziu cu ocazia punerii lor la dispoziție de către instanța investită cu soluționarea apelului.
Procesele verbale de redare rezumată a conținutului convorbirilor telefonice interceptate întrunesc condițiile de legalitate impuse de prevederile art.913alin.1 respectiv,evidențiază ordonanața în baza căreia au fost interceptate, numele persoanelor între care au avut loc discuțiile telefonice, data și ora la care acestea au avut loc, precum și numărul de ordine al suportului pe care s-a realizat imprimarea.
Ca atare, nu există nici un motiv legal pentru ca acestea să fie considerate ca fiind obținute contrar dispozițiilor legale în vigoare și, alături de celelate probe anterior menționate conturează convingerea instanței de apel că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este legală și temeinică, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 alin. 1 Cp.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, raportat la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, la modalitatea de săvârșire a acesteia și la sumele de bani obținute de către inculpat ca urmare a activității sale ilicite, la persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală, dar a avut o atititudine nesinceră pe parcursul de până acum al procesului penal.
Și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect aleasă având în vedre cele mai sus expuse.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sua netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea, în baza art.379 pct.1 lit. b Cpp a respins ca nefondat apelul declarat conform dispozitivului.
Văzând și disp. art.189 și art.192 alin.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, domiciliat în B, sector 3,-.17.A, 1p.19, împotriva sentinței penale nr. 102 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./16.02.2009
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Monica Șortan
