Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (116/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 93
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații inculpați și în stare de arest și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.1731/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al intimaților inculpați solicită admiterea probei cu acte în circumstanțiere cu care face dovada că o mare parte din prejudiciu a fost deja achitat.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând, admite proba cu acte în circumstanțiere și constată că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri reprezentând copii de pe ordine de plată din care rezultă acoperirea unei părți din prejudiciu.
Reprezentanta Ministerului Public șiapărătorul ales al intimaților inculpați, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, apreciind netemeinică încheierea pronunțată de instanța de fond la data de 12 ianuarie 2010, prin raportare la art.1608lit. a și C.P.P. art.148 lit. f din C.P.P. față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați și în raport de faptul că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Dispozițiile art.1602din instituie C.P.P. o vocație a inculpaților la liberarea lor provizorie sub control judiciar, însă având în vedere dispozițiile art.1602alin.2 C.P.P. consideră că în cauză există suficiente date și probe din care să rezulte că aceștia, lăsați în libertate, ar putea să împiedice buna desfășurare a procesului penal întrucât de la început au manifestat o atitudine nesinceră. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.24 din Legea 365/2002, inventând ca autor al acestor fapte un anume "", încercând să inducă în eroare organele de anchetă. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și persoana inculpaților: nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a fost condamnat în anul 2002 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În aceste condiții, apreciază că nu sunt întrunite dispozițiile art.1602alin.2
C.P.P.Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al intimaților inculpați, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București prin care cei doi inculpați au fost puși în libertate prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. După cum se poate observa din dosarul cauzei sunt la a treia pune în libertate consecutivă și de la acel termen până în acest moment consideră că temeiurile s-au schimbat, în sensul că ultimii martori au fost audiați și prejudiciul a fost acoperit în parte. Inculpatul a fost condamnat în anul 2002 însă pentru alt gen de infracțiune și s-a statuat că această recidivă nu există. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică invocat de parchet, consideră că acesta nu există și nu este dovedit la acest moment. Cei doi inculpati, așa cum reiese din întregul material probator, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, mai puțin cea prevăzută de art. 24 din Legea 365/2002, articol care prevede falsificarea mijloacelor de plată electronică.
Consideră că punerea în libertate a inculpaților nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, aceștia făcând dovada că anterior au avut locuri de muncă și nu au avut probleme cu legea penală.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 12.01.2010, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-au dispus următoarele:
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații și, de revocare a măsurii arestării preventive.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea parchetului de menținere a stării de arest preventiv dispusă față de inculpați.
Au fost admise cererile formulate de inculpații și, de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.1601raportat la art.1602alin.1 și 2 și art.1608aalin.2 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților.
În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală au fost obligați inculpații, ca pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului B decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială în care domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici categorie de arme.
În baza art.1602alin.31Cod procedură penală au fost obligați inculpații să nu comunice între ei și nici cu inculpatul, direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. 1, 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal (cu reținerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul ), reținându-se în esență că, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, inculpatul a deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, a falsificat instrumentele de plată electronică și a efectuat mai multe operațiuni cu carduri la fără consimțământul titularilor acestora.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a reținut că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, deținut dispozitive de copiere a informațiilor de pe cardurile bancare, pe care coinculpații și le-au instalat la mai multe -uri aparținând Băncii Transilvania și că, în aceeași perioadă, a falsificat instrumente de plată electronică prin imprimarea informațiilor sustrase la trei date diferite în luna noiembrie 2008, efectuând retrageri frauduloase de numerar.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2.C.P.P. pentru admiterea acestora, astfel cum rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege și din modul de desfășurare a cercetării judecătorești, fază în care inculpații au avut o atitudine cooperantă, martorii au fost audiați, iar pentru expertiza dispusă în cauză au fost ridicate mijloacele de probă necesare, astfel încât nu mai există pericolul ca inculpații să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, instanța a avut în vedere că inculpații au achitat în mare parte prejudiciul cauzat părților civile, ceea ce denotă înțelegerea consecințelor faptelor lor.
Reținând și împrejurarea că liberarea provizorie nu trebuie condiționată de gravitatea infracțiunilor, ci ea trebuie subordonată garantării prezentării inculpaților la audieri și evitării unei stări de pericol ori a obstrucționării justiției, instanța de fond a apreciat că prelungirea perioadei de 10 luni în care inculpații s-au aflat în stare de arest preventiv ar fi de natură să depășească un termen rezonabil, având în vedere datele cauzei, exigențele prezumției de nevinovăție și posibilitatea prelungirii în timp a judecății.
Totodată, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, însă s-au modificat, având în vedere conduita procesuală a inculpaților, perioada scursă de la data arestării preventive și diminuarea rezonanței sociale a faptelor, împrejurări ce evidențiază lipsa de proporționalitate între o eventuală menținere a arestării preventive și scopurile urmărite.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat, în esență, că îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie, reglementate de aliniatele 1 și 2 ale art. 1602.C.P.P. nu determină în mod automat și admiterea pe fond a cererii. Aceasta deoarece temeinicia acesteia trebuie apreciată prin raportare la toate condițiile prevăzute de art. 148 lit. a-f C.P.P. împrejurări care, în cauza de față, evidențiază netemeinicia liberării provizorii sub control judiciar a celor doi inculpați.
Astfel, Ministerul Publica susținut că împrejurările concrete în care au fost comise faptele, actele materiale repetate comise de inculpați, aria geografică extinsă în care aceștia au acționat și implicarea mai multor persoane care, în activitatea infracțională, și-au acordat reciproc sprijin moral și material, constituie date ce trebuie avute în vedere la examinarea necesității menținerii stării de arest preventiv, alături de frecvența acestui gen de fapte, ce generează o insecuritate socială accentuată.
Totodată, invocându-se și atitudinea parțial nesinceră a inculpaților pe parcursul cercetării judecătorești, dar și antecedentele penale ale inculpatului, s-a solicitat casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este fondat în considerarea următoarelor argumente:
Instanța de fond a apreciat în mod nejustificat că datele cauzei evidențiază lipsa de proporționalitate între menținerea, în prezent, a stării de arest preventiv și scopul urmărit prin luarea acestei măsuri, dispunând neîntemeiat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților și.
Sub un prim aspect, Curtea constată că argumentele fundamentale ale instanței de fond în dispunerea liberării provizorii au vizat o modificare a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, modificare evidențiată, în opinia instanței, de atitudinea cooperantă a inculpaților pe parcursul cercetării judecătorești, de conduita lor pozitivă concretizată în achitarea prejudiciului cauzat părților civile, de stadiul actual al cercetării judecătorești (în care inculpații și martorii au fost audiați, urmând a se efectua o expertiză a cărei complexitate va determina prelungirea judecății) și de intervalul de 10 luni scurs de la data luării măsurii arestării preventive, interval în care s-a diminuat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate.
Toate aceste argumente, deși pertinente în eventualitatea unei înlocuiri a măsurii arestării preventive, sunt lipsite de relevanță în evaluarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Aceasta deoarece liberarea provizorie, ca alternativă la măsurile preventive ce pot asigura scopul prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. implică o menținere a temeiurilor ce au stat la baza arestării preventive, însă o inaptitudine a acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, privarea de libertate a unei persoane.
Pe cale de consecință, în măsura în care instanța constată o schimbare a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, ea trebuie să dispunăînlocuireaacestei măsuri cu o alta mai puțin restrictivă, iar nu liberarea provizorie.
Pe de altă parte,dincolo de aceste inadvertențe de ordin juridic și teoretic existente în încheierea recurată, Curtea apreciază că toate elementele de fapt avute în vedere de către tribunal la dispunerea liberării provizorii nu fundamentează solid aprecierea că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea inculpaților și nu justifică pertinent acordarea acesteia în actualul stadiu procesual.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite, neîndoielnic, condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare, prevăzute de art. 1602alin. 1, 2.Cod Penal, atât sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii (ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 și art. 25 din Legea nr. 365/2002), cât și sub aspectul inexistenței unor date concrete din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 1602alin. 2.
C.P.P.Îndeplinirea acestor condiții nu conferă însă intimaților - inculpați un drept la liberare provizorie, ci doar o vocație, instanța fiind ținută a verifica și dacă cererea este întemeiată conform art. 1608aC.P.P. respectiv dacă circumstanțele cauzei evidențiază aptitudinea liberării provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului măsurilor preventive.
În aprecierea acestei aptitudini, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cât și eventuala evoluție ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru buna desfășurare a procesului penal.
În cauza de față, inculpații și sunt cercetați pentru infracțiuni ce presupun atât specializare și consecvență în pregătirea săvârșirii lor, cât și riscul repetabilității unor acte materiale similare, în condițiile în care informațiile bancare obținute în mod fraudulos pot fi folosite în mod repetat pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare cu astfel de instrumente.
infracțiunilor deduse judecații evidențiază, în consecință, necesitatea unei pregătiri mai minuțioase a activității infracționale și, implicit, o periculozitate socială mai mare a autorilor unor astfel de fapte, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie îl va avea asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Or, indiferent de măsura în care sunt sau nu îndeplinite condițiile recidivei, este cert că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, iar caracterul repetat al faptelor în prezenta cauză evidențiază un comportament infracțional repetitiv, orientat în mod cert spre aceeași valoare socială ocrotită de lege, respectiv încrederea publică în autenticitatea instrumentelor de plată electronică și în securitatea tranzacțiilor ce implică astfel de instrumente.
Totodată, aceleași elemente sunt relevate de actele cauzei și în privința inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a orientat în prezenta cauză spre săvârșirea unor fapte grave, ce presupun specializare și consecvență infracțională
Așa cum rezultă din actele dosarului, deși nu aveau o ocupație stabilă, ambii inculpați își câștigau totuși existența prin prestarea unor activități comerciale în piețe, context în care săvârșirea faptelor deduse judecății apare ca determinată de dorința de suplimentare în mod ilicit a veniturilor deja realizate.
Toate aceste împrejurări de fapt relevă o periculozitate socială ridicată nu doar a faptelor, ci și a autorilor lor, care alături de riscul repetabilității în orice moment al unor fapte similare evidențiază încă pertinent proporționalitatea dintre menținerea stării de arest preventiv și interesul public ce a legitimat luarea acestei măsuri.
Conduita procesuală a inculpaților ori împrejurarea că aceștia au făcut demersuri pentru achitarea prejudiciului reprezintă factori pozitivi ce vor fi avuți în vedere la stabilirea tratamentului sancționator, însă sunt nerelevanți asupra oportunității liberării provizorii date fiind celelalte date analizate anterior.
Nici stadiul actual al cercetării judecătorești și probele ce au mai rămas de administrat nu constituie temei al liberării provizorii, cât timp netemeinicia acestei măsuri rezultă din alte elemente de fapt, astfel cum au fost expuse, iar nu din riscul eventual ca inculpații să influențeze aflarea adevărului prin alterarea mijloacelor de probă.
În ceea ce privește perioada de timp în care inculpații s-au aflat în stare de arest preventiv, respectiv aproximativ 11 luni în cazul inculpatului și 10 luni în cazul coinculpatului, Curtea apreciază că ea nu este de natură a aduce atingere rezonabilității ce trebuie să o caracterizeze în cursul procesului, date fiind toate circumstanțele cauzei subliniate inclusiv în practica Curții Europene, și anume: complexitatea cauzei și a împrejurărilor de fapt ce se impun a fi lămurite, conduita inculpaților și comportamentul autorităților, cărora nu li se pot imputa întârzieri nejustificate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că nu se justifică în mod pertinent și suficient concluzia că liberarea provizorie sub control judiciar ar fi măsura cea mai adecvată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar încheierea primei instanțe este netemeinică sub acest aspect.
În schimb, ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei evidențiază necesitatea menținerii stării de arest preventiv în actualul moment procesual, aceasta fiind singura măsură de natură să garanteze atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P.
Alături de persistența unor indicii temeinice de săvârșire a unor fapte penale, datele cauzei relevă în continuare un pericol social concret pe care lăsarea inculpaților în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din împrejurările reținute anterior în cuprinsul prezentei decizii, cât și din amploarea acestui gen de infracțiuni, consecințele lor asupra securității operațiunilor cu instrumente de plată electronică și rezonanța lor socială negativă.
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
- casa, în parte, încheierea recurată și rejudecând, în fond:
În baza art. 1608aalin. 6.C.P.P. va respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 1, 3.C.P.P. va menține starea de arest preventiv a inculpaților și.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștiîmpotriva încheierii din data de 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând, în fond:
În baza art. 1608aalin. 6.C.P.P. respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și .
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 1, 3.C.P.P. menține starea de arest preventiv a inculpaților și .
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.CS
Th.red.CS/09.02.2010
2 ex.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
