Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 1828/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2747/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1828/
Ședința publică de la 15 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.941/06.07.2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu și a deciziei penale nr.57/A/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 2009 când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.941 din 06.07.2009 Judecătoria Giurgiu, în baza art. 189 alin. 1 și 2.pen. a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 08.05.1986 în comuna, jud. G, domiciliat în comuna, jud. G, fără forme legale în comuna 1, str.- nr. 36, cu antecedente penale, necăsătorit, CNP--, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.192 alin.1 pen. a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art.208 alin.1.pen. rap. la art.209 alin.1 lit. g, i pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a pen. art. 34 lit. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare în condițiile art. 71.pen. și art. 64 alin. 1 lit a teza a -II-a și lit. b pen.
A dedus din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive de la data de 24.02.2009 la zi.
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului
În baza art. 26 pen. rap. la art.189 alin. 1 și 2.pen. cu aplic. art. 74 lit. a și c pen. și art. 76 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul - - fiul lui G și, născut la data de 15.12.1968 în comuna 1, jud. I, cu același domiciliu, str. -, -.1,. 1,. 5, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82.pen.
A atras atenția asupra dispozițiilor art. 83.pen.
În baza art.71 alin.5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 346.pr.pen. rap. la art. 998, 999.civil, a admis acțiunea civilă a părții civile și a obligat inculpatul să plătească către aceasta suma de 8000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
A obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei și inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 21/22 ianuarie 2009, inculpatul a sustras din magazia ce aparținea SRL, aflată în extravilanul comunei și în care a pătruns prin efracție, mai multe bunuri, respectiv: o betonieră, un flex electric, un generator de curent, un aparat de sudură, 40 de bidoane din material plastic de câte 20 litri cu motorină și două bidoane de aceeași capacitate cu ulei de motor, bunuri pe care le-a transportat la domiciliul său din comuna 1, județul
Potrivit raportului de expertiză criminalistică dactiloscopică din 11 februarie 1009 al J G - Serviciul Criminalistic, urma papilară identificată cu ocazia cercetării la fața locului în cauza privind furtul comis în dauna SRL și ridicată de pe mânerul unui recipient din plastic, a fost creată de degetul inelar de la mâna inculpatului, inculpat care în faza cercetării judecătorești, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 Cod procedură penală a învederat că nu dorește să dea declarație.
La data de 20 februarie 2009 fost efectuată percheziție la locuința inculpatului din comuna 1, ocazie cu care au fost descoperite mai multe bunuri, printre care și un flex marca și un bidon din plastic de 20. ce conținea aprox.10 litri ulei motor recunoscute de ca aparținând societății sale.
Administratorul s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 8.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor care nu au fost recuperate.
De asemenea, s- mai reținut că la data de 11 februarie 2009, aproximativ orele 17,00, lucrători de poliție ai Postului de Poliție din comuna, au fost sesizați telefonic de către partea vătămată cu privire la faptul că este reținută împotriva voinței sale de către inculpatul, în locuința acestuia din comuna 1.
Aceeași sesizare telefonică a fost făcută și de numitul din comuna, care a asistat la ridicarea cu forța numitei din locuința sa de către inculpat.
Conform procesului verbal din data de 11 februarie 2009 orele 17,30, lucrătorii de poliție au identificat-o pe partea vătămată în locuința inculpatului din comuna 1, fiind preluată de agenții autorității, în timp ce inculpatul fugit. Întrucât, partea vătămată prezenta urme vizibile de violență, aceasta a fost prezentată medicului legist pentru efectuarea constatărilor medico-legale.
Urmarea constatărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul și partea vătămată au întreținut anterior relații de concubinaj, despărțindu-se.
La data de 11 februarie 2009, susnumitul inculpat, însoțit de martorul și de inculpatul, cu autoturismul acestuia din urmă, a mers din comuna 1 în comuna la domiciliul părții vătămate.
Stabilind cu inculpatul să oprească în așteptare autoturismul la circa 100. distanță față de imobilul părții vătămate, inculpatul a mers la locuința părții vătămate în care a pătruns fără drept și contrar voinței acesteia și prin acte de violență constând în loviri, a luat- în brațe și a dus-o la autoturism, cu care a transportat- la domiciliul său din comuna 1.
de ajutor ale părții vătămate și actele de violență au fost auzite și văzute de martorii, și.
Deși era evidentă constrângerea părții vătămate de a fi dusă la domiciliul inculpatului, inclusiv în timpul transportului cu autoturismul, când cerut repetat oprirea autoturismului pentru a coborî, inculpatul nu a oprit, oferindu-și astfel în cunoștință de cauză ajutorul la săvârșirea acestei fapte.
Partea vătămată, folosindu-se de telefonul numitei, verișoara inculpatului, a încunoștințat organele de poliție care au reușit eliberarea sa după câteva ore.
Potrivit Raportului medico-legal nr.56/E din 12 februarie 2009 al G, partea vătămată a prezentat mai multe excoriații, echimoze suborbitar dreapta, regiunea cervicală și antebraț, produse prin lovire cu corpuri dure și apucare cu mâna, care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apărarea formulată de inculpatul, în sensul că nu a cunoscut că partea vătămată este constrânsă să facă deplasarea la domiciliul inculpatului, a fost găsită ca neîntemeiată, împrejurările de fapt având o cu totul altă evidență și care demonstrează cooperarea acestuia la comiterea faptei.
În cursul judecății, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, susținând că nu a fost răpită, ci l-a însoțit de bunăvoie pe inculpat la domiciliul acestuia, explicând mai departe că în prezent locuiește la domiciliul inculpatului.
Această revenire a fost apreciată de prima instanță ca fiind de circumstanță, putând avea orice altă motivație decât modalitatea faptică, aspect ce rezultă fără echivoc din materialul probator ce relevă existența faptei așa cum a fost reținută.
Pe de altă parte, declarația părții vătămate din cursul judecății s-a apreciat că nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Pe latura civilă a cauzei, prima instanță constatând că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei în cursul urmăririi penale, a apreciat cererea acestuia ca întemeiată și în consecință a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume ce reprezintă contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, apel ce nu a fost motivat în scris.
Oral, inculpatul a criticat sentința prin intermediul apărătorului său ales ca nelegală și netemeinică, solicitând achitarea în baza art.10 lit.a Cod procedură penală pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de libertate, întrucât aceste fapte nu există, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare, prejudiciul comunicat de partea civilă fiind exagerat avându-se în vedere că bunurile sustrase nu puteau fi transportate de inculpat cu o căruță dat fiind volumul mare al acestora, iar din bunurile sustrase o parte au fost restituite în cursul urmăririi penale părții civile.
În apel a fost audiat inculpatul, care prin declarația dată precizat că s-a deplasat la domiciliul părții vătămate pentru aol ua acasă, însă aceasta mers de bunăvoie, el neforțând-o în vreun fel.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu sentința și recursul declarat, tribunalul a constatat că este nefondat, prima instanță făcând analiză corectă și cuprinzătoare a probelor administrate în cursul procesului penal, probe pe baza cărora a reținut vinovăția apelantului inculpat sub aspectul comiterii celor trei fapte pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedepsele aplicate acestuia fiind de asemenea, corect individualizate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
Primul motiv de apel este neîntemeiat.
Potrivit art.62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Potrivit art.63 alin.1 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În speță, în cursul procesului penal a fost audiată atât intimata parte vătămată, cât și martorii, și, din declarațiile intimatei părți vătămate și ale martorilor audiați în cauză rezultând fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, probe ce înlătură prezumția de nevinovăție instituită de art. 52Cod procedură penală.
Intimata parte vătămată a arătat prin declarațiile date în cursul urmăririi penale că pe data de 11.02.2009, în timp ce se afla în locuința sa, s-a trezit cu inculpatul în casă, acesta solicitându-i să-l însoțească, și întrucât l-a refuzat, inculpatul i-a aplicat câteva lovituri cu palmele peste față, pe corp, după care a luat-o în brațe și a dus-o la un autoturism.
Până să o pună în mașină, partea vătămată a arătat că a strigat cerând ajutor, pe stradă ieșind mai mulți vecini și că după ce a ajuns la locuința inculpatului, acesta a băgat-o în casă contrar voinței sale, unde a continuat violențele, dându-i câteva palme peste tot corpul, după care a scos-o din locuință, a dus-o în mașină și s-au deplasat pe un câmp după care a adus-o din nou la el acasă, solicitându-i iar să o lase să plece, însă inculpatul a refuzat și fiind chemat la poartă de un băiat, a profitat de absența acestuia și a sunat de pe telefonul mobil al verișoarei inculpatului la poliție.
Este adevărat că ulterior, în faza cercetării judecătorești intimata parte vătămată a revenit asupra declarațiilor anterioare, respectiv asupra celor date în faza de urmărire penală, spunând că a mințit când a dat aceste declarații deoarece a fost obligată de șeful de post, însă aceste reveniri ale intimatei părți vătămate nu pot fi luate în considerare deoarece pe de o parte, partea vătămată nu a făcut dovada susținerilor sale referitoare la exercitarea de amenințări asupra sa de către șeful de post pentru a declara într-un anumit sens, mai exact nu a făcut dovada că a depus plângere împotriva acestuia la organele competente, iar pe de altă parte este de reținut că aceasta și în fața reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiua relatat aceleași aspecte ca în cuprinsul declarațiilor date la poliție.
Nu în ultimul rând trebuie observat că noua declarație a intimatei părți vătămate nici nu se coroborează așa cum cer prevederile art.75 Cod procedură penală cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor, și raportul medico - legal nr.56/E/12.02.2009 eliberat de G, raport ce concluzionează că intimata parte vătămată prezenta la data examinării sale medicale mai multe leziuni, produse prin apucare cu mâna ( presare - sugrumare) în regiunea cervicală, leziuni prezentând și în zona antebrațului stâng, regiunea molaro - zigometrică dreaptă, suborbitar dreapta, leziuni ce confirmă susținerile intimatei părți vătămate făcute în cursul urmăririi penale privitoare la exercitarea de violențe fizice de către apelantul inculpat asupra sa, aceste violențe fiind observate și de o parte din martorii audiați în cauză.
Așa fiind, revenirile intimatei părți vătămate asupra declarațiilor anterioare nu pot fi luate în considerare, cum de altfel în mod corect a apreciat și prima instanță de judecată.
Martorul, prin declarațiile date în tot cursul procesului penal a arătat că este vecin cu intimata parte vătămată și că, pe data de 11.02.2009 a auzit țipete dinspre șosea, motiv pentru care s-a dus să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a observat că apelantul inculpat ieșea din curtea locuinței părții vătămate pe care o ținea în brațe, partea vătămată țipând și solicitându-i inculpatului să o lase în și să-i dea drumul, martorul precizând totodată că apelantul inculpat se chinuia să nu-i scape din brațe, acesta îndreptându-se spre un autoturism ce era parcat la circa 30 de locuința părții vătămate, autoturism a cărui ușă a fost deschisă de o persoană, alta decât șoferul, iar inculpatul a băgat partea vătămată în mașină.
Prin declarațiile date, martorul a precizat și faptul că partea vătămată a strigat la el să anunțe poliția, însă i-a spus că nu se bagă deoarece îi este frică, țipând tot timpul la inculpat să o lase în și să-i dea drumul.
La rândul său martora, prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată a precizat că este vecină cu partea vătămată și că pe data de 11.02.2009, a auzit țipete puternice în curtea locuinței părții vătămate, aceasta cerând ajutor, motiv pentru care s-a deplasat repede în curtea locuinței părții vătămate, ocazie cu care a observat că aceasta era bătută de inculpat, fostul concubin al părții vătămate, mai exact acesta o lovea cu pumnii, o trăgea cu forța, după care a luat-o în brațe încercând să iasă din curtea locuinței. Martora a mai relatat că i-a solicitat inculpatului să înceteze, însă acesta a refuzat, ea neintervenind deoarece știa că inculpatul este violent și îi era frică de acesta, după care a observat cum inculpatul a ridicat partea vătămată ca pe un sac și transportat-o la o mașină staționată pe drum, în curtea locuinței părții vătămate observând papucii acesteia și telefonul mobil ce îi căzuseră probabil atunci când inculpatul a luat-o cu forța.
Martora prin declarațiile date a arătat că pe data de 11.02.2009, în timp ce se întorcea de la serviciu, locuind la câteva case de partea vătămată, a auzit-o pe aceasta țipând și plângând și pe vecina lor ce țipa la rândul său și spunea ", -o mă", observând și un autoturism de culoare roșie oprit în apropierea locuinței părții vătămate, ce a plecat în viteză mare, de la martorii prezenți aflând că inculpatul a răpit-o pe.
Martorul a arătat la rândul său prin declarațiile date, că nu a văzut ce s-a întâmplat în curtea locuinței părții vătămate, dar a observat că după aproximativ 10 minute inculpatul a ieșit din curte și o ținea pe partea vătămată de umăr, aceasta țipa și se zbătea, lovindu-l cu palmele.
Martorul a mai precizat că vecinii părții vătămate ieșiseră pe stradă și a observat când inculpatul a făcut semn să se apropie mașina ce era staționată în apropiere, după care s-a suit pe bancheta din spate împreună cu partea vătămată care plângea pe drumul spre mașină și îi spunea inculpatului să o lase în.
Și martorul a revenit asupra declarației din 20.02.2009, însă nici în cazul acestuia revenirile asupra declarațiilor anterioare nu pot fi luate în considerare deoarece afirmația acestuia că a dat declarația sub presiunea organelor de poliție nu a fost dovedită, nu s-a depus o plângere imediat după exercitarea presupuselor presiuni la organele competente împotriva polițistului.
Mai mult decât atât, martorul prin declarația dată în faza cercetării judecătorești precizează că inculpatul a venit la autoturism cu partea vătămată în brațe și aceasta plângea, probabil deoarece nu vroia să vină cu acesta, revenirile sale fiind lipsite astfel de relevanță juridică.
Coroborând toate probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că apelantul inculpat se face vinovat nu numai de comiterea infracțiunii de furt calificat, ci și de comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, relațiile existente între cele două părți din proces anterior evenimentelor din data de 20.02.2009, când inculpatul a intrat fără drept în curtea părții vătămate și utilizând forța a luat-o pe aceasta din locuință și a transportat-o cu un autoturism ce îl aștepta la domiciliul său, pe care a împiedicat-o apoi să-l părăsească, utilizând din nou forța, cei doi fiind concubini sunt irelevante sub aspect juridic, semnificativ din punct de vedere juridic fiind doar comportamentul acestuia în data de 20.02.2009.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, tribunalul a reținut că deși apelantul inculpat a contestat bunurile sustrase de la partea civilă, apărarea acestuia nu poate fi primită având în vedere declarațiile numitei prin care aceasta prezintă în mod detaliat bunurile aduse acasă de inculpat, bunuri printre care se regăsesc și cele cu privire la care partea civilă a făcut plângere că i-au fost sustrase, în acest sens fiind și declarațiile martorilor și, declarațiile acestora coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză criminalistică dactiloscopică din 11 februarie 1009 al J G - Serviciul Criminalistic, ce stabilesc că urma papilară identificată cu ocazia cercetării la fața locului în cauza privind furtul comis în dauna SRL și ridicată de pe mânerul unui recipient din plastic, a fost creată de degetul inelar de la mâna inculpatului.
Motivul doi de apel este de asemenea neîntemeiat.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, criterii ce au fost avute în vedere de prima instanță cu ocazia individualizării pedepselor aplicate apelantului inculpat.
În ceea ce privește pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare aplicată apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, de altfel singura pedeapsă contestată sub aspectul cuantumului, tribunalul a reținut că aceasta a fost orientată la minimul special prevăzut de lege, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond având în vedere atât împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv pe timp de noapte, apelantul inculpat știind că odată cu lăsarea întunericului vigilența comunității scade, iar șansele de a duce la bun sfârșit activitatea infracțională cresc considerabil, dar și atitudinea apelantului ulterior comiterii faptei, care nu a făcut nici un demers în vederea luării legăturii cu partea civilă pentru acoperirea prejudiciului cauzat acesteia.
Este adevărat că pe parcursul procesului penal, părții civile i-au fost restituite două dintre bunurile sustrase de apelantul inculpat în noaptea de 21/22.01.2009, respectiv un flex marca și un bidon de plastic de 20 litri, însă aceste bunuri nu au fost restituite la inițiativa apelantului inculpat, ci fiind găsite la domiciliul acestuia cu ocazia percheziției domiciliare efectuate (proces-verbal de percheziție domiciliară din 20.02.2009), i-au fost predate părții civile de organele de poliție încheindu-se și un proces verbal în acest sens.
În ceea ce privește susținerea apelantului inculpat potrivit căreia nu ar fi putut sustrage toate bunurile menționate de partea vătămată în plângerea formulată și declarațiile date deoarece erau foarte multe iar unele voluminoase, tribunalul a apreciat că este nefondată atâta vreme cât acesta, potrivit actelor aflate la dosar, dispune de un atelaj hipo, situație în care bunurile puteau fi transportate cu mare ușurință, apelantul inculpat putând de altfel efectua mai multe transporturi pentru a deplasa bunurile sustrase la domiciliul său, intimata parte civilă depunând la dosar acte din cuprinsul cărora rezultă că bunurile la care face referire se aflau în proprietatea sa, atașând și facturi fiscale cu valoarea acestora.
Pentru considerentele mai sus arătate, prin decizia penală nr.57/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat, a fost menținută starea lui de arest și s-a dedus prevenția la zi iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs, în termenul și condițiile legii, inculpatul solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de furt calificat pe care nu a săvârșit-o, după cum și pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de libertate a părții vătămate întrucât aceasta îi este concubină, a mers de bună voie la domiciliul său, nu au pătruns fără drept în locuința acesteia și nu a recurs la violențe pentru aod etermina să-l urmeze.
În drept, se invocă dispozițiile art.385/9 pct.10 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în urma coroborării materialului probator de la dosar, că în noaptea de 21/22.01.2009 a pătruns, prin efracție, în magazia SC SRL situată în extravilanul comunei, jud.G, de unde a sustras mai multe bunuri: o betonieră, un flex electric marca, un generator de curent electric, 40 bidoane din material plastic pline cu motorină, 2 bidoane cu ulei de motor, pe care le-a transportat la locuința sa din comuna 1.
În cauză s-a efectuat o expertiză criminalistică dactiloscopică de către IPJ G - Serviciul criminalistic precum și o percheziție la domiciliul inculpatului de unde au fost ridicate bunuri ce aparțineau părții vătămate constituit parte civilă cu suma de 8000 lei pentru bunurile nerecuperate.
Expertiza dactiloscopică efectuată în cauză a concluzionat că - urma papilară ridicată de pe mânerul unui recipient din plastic a fost creată de degetul inelar de la mâna a inculpatului.
În fața acuzațiilor aduse, inculpatul a refuzat să facă declarații la urmărirea penală și la instanța de fond însă în apelul promovat la Tribunalul Giurgiua arătat că bunurile sustrase de la partea vătămată sunt în număr mai mic și au o valoare mult redusă față de cea solicitată de aceasta apelând la clemența instanței pentru aplicarea unei pedepse reduse spre minim.
În această situație, corect s-a reținut pe baza mijloacelor de probă aflate la dosar, respectiv plângerea părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, percheziția domiciliară și descoperirea unor bunuri sustrase, expertiza dactiloscopică, declarația martorului în cursul urmăririi penale, coroborate de atitudinea de recunoaștere a inculpatului în apel, că el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
Adoptarea unei alte poziții în prezentul recurs prin pledoaria avocatului ales - - același care în faza de judecată a apelului clama poziția sinceră a inculpatului și cerea o pedeapsă redusă, nu face decât ca ea să apară inconsecventă inculpatul să-și nege faptele fără să le infirme prin prezentarea unor probe pertinente și concludente care să convingă instanța că nu ar fi el autorul și să pronunțe achitarea așa cum s-a solicitat.
În procesul penal, inculpatul care adoptă o poziție sinceră, își recunoaște faptele și le regretă, dă dovadă că ar putea să se îndrepte iar instanțele pot aprecia favorabil o atare circumstanță.
Și pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lipsire de libertate pentru care s-a solicitat achitarea pe motiv că faptele nu există, corect au reținut instanțele că în data de 11.02.2009, însoțit de inculpatul, s-a deplasat la locuința numitei, în Comuna, a pătruns cu forța în locuința acesteia și, împotriva voinței ei, recurgând la violențe, a transportat-o la autoturismul coinculpatului care- aștepta în stradă și a condus-o astfel la domiciliul său din Comuna 1.
Faptele sale au fost percepute direct de martorii,; audiați nemijlocit de instanță iar coroborate declarațiile lor cu ale părții vătămate, au condus, fără echivoc, la stabilirea vinovăției inculpatului.
Partea vătămată a apelat organele de Poliție în timp ce era lipsită de libertate în locuința inculpatului, s-a constatat că prezintă leziuni (escoriații, echimoze suborbitar dreapta, regiunea cervicală și antebraț produse prin lovire cu corpuri dure) care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel că retractarea ulterioară a declarațiilor sale nu a putut conduce la o altă situație, existând probe de necontestat a faptelor comise.
Prin urmare, temeiul de drept al recursului inculpatului, întemeiat pe dispozițiile art.385/9 pct.10 Cod procedură penală privind nepronunțarea asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului sau asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să le garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, nu poate fi primit.
S-a dat eficiență deplină dispozițiilor art.62 și 63 Cod procedură penală pentru aflarea adevărului, în care sens atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată au lămurit cauza sub toate aspectele, administrând și analizând întreg probatoriul de la dosar fără a face o ierarhizare a probelor sau le da importanță deosebită după cum au fost administrate într-o fază sau alta a procesului penal, conducând, în final, la soluția de condamnare pentru fiecare faptă pe inculpat.
El a beneficiat de prezumția de nevinovăție și a avut dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acuzelor ce i-au fost aduse însă în afară de a adopta o poziție de nerecunoaștere în prezentul recurs nu a prezentat nici probă concludentă care să le combată.
Pe latură civilă, inculpatul a contestat valoarea bunurile sustrase astfel cum a fost pretinsă de partea civilă arătând că ea ar fi mult mai mică, ceea ce denotă, în final, că își recunoaște fapta de furt calificat în dauna acestuia, însă cuantificarea prejudiciului aparține părții al cărui patrimoniu a fost diminuat prin fapta ilicită a inculpatului și care dă dreptul la despăgubiri civile (dispozițiile art.998-999 Cod civil) soluționate în procesul penal conform art.14 Cod procedură penală.
Curtea constată că hotărârile instanțelor anterioare apar legale și temeinice iar recursul inculpatului, vădit nefondat, va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se va deduce prevenția de la 24.02.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.941/06.07.2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu și a deciziei penale nr.57/A/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Penală.
Deduce prevenția inculpatului de la 24.02.2009 la zi.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EU-11.01.2010/Dact.EA-14.01.2010/2ex
- jud.Gh.
- -
Grefier,
-
14 Ianuarie 2010
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
