Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 1826/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2849/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.1826/
Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru- -
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - reprezentat prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 156/2008 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr.217/A din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată Tribunalul Călărași -Secția Penală în dosarul nr- ( 344/P/2008).
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns pentru recurentul inculpat avocat G, avocat din oficiu R împuternicire avocațială nr.-/28.09.2009, parte civilă în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.36730/26.11.2009,lipsind intimatul parte civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, învederează că deși a constat că s-au făcut verificări telefonice la.P, Arest IPJ C și A, învederează instanței că inculpatul pe care îl asistă este arestat, s-a aflat la Penitenciarul Rahova, aspecte pe care el cunoaște de la familia acestuia.
Curtea, face cunoscut apărătorului recurentului inculpat că s-a pronunțat pe aspectele invocate de apărare
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului părții civile.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că recursul formulat de partea civilă a fost declarat cu nerespectarea termenului de 10 zile, partea civilă fiind prezentă la pronunțarea deciziei 27.11.2008, recursul fiind declarata la data 12.12.2008, astfel că îl consideră ca fiind tardiv.
Recurentul parte civilă, întrebat fiind, arată că nu a formulat nici un recurs.
Apărătorul recurentului parte civilă, arată că lasă aspectele invocate din oficiu de instanță la aprecierea Curții.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea excepției din oficiu de instanță.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea excepției din oficiu de instanță.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 156/2008 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr.217/A din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată Tribunalul Călărași -Secția Penală în dosarul nr-, pe care le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice.
Arată că a invocat excepția nulității absolute a actului de sesizare din 28.10.2008 da fiind că în cazul acestui inculpat nu s-a respectat procedura prev. de art.250 Cod procedură penală, privind procedura prezentării materialului de urmărire penală.
Menționează că la dosar există niște procese verbale de căutare a inculpatului din 28.05.2007,29.05.2007 și 13.06.2007, verificări la Biroul pașapoarte, Serviciul Public Comunitar de Evidență a Populației;; Centru Militar Județean C, Penitenciarul Slobozia.
Solicită a se avea în vedere că pe nici unul din aceste documente nu se face mențiunea ca recurentul - inculpat a fost citat pentru a i se prezenta materialul de cercetare penala.
Considerente pentru care solicită a se admite excepția si a se restitui cauza instanței de fond pentru a proceda conform art. 332 alin. 2. proc. penala, respectiv sa trimită cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale, astfel încât recurentului - inculpat sa i se respecte drepturile prevăzute de lege, respectiv dreptul de a-si susține nevinovăția in cauza, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare.
Motive pentru care solicită a se, constata nulitatea absoluta a actului de sesizare al instanței de judecata.
Un alt motiv de recurs vizează neregularitatea actului de sesizare al instanței de judecata astfel cum prevede art. 300 alin. 2 din Cod. procedură. penala, pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 264 alin. 3 Cod. procedură. penala.
Arată că rechizitoriul trebuie sa conțină mențiunea verificat sub aspectul legalității si temeiniciei - lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare in condițiile art. 300 alin. 2 din proc. penala, in sensul ca ea poate fi înlăturata după caz fie deîndată, fie prin acordarea unui termen in acest sens.
Solicită a se constatata ca in conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. 2 teza II Cod procedură penala, dispozițiile relative la sesizarea instanței, sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Totodată apreciază, potrivit art. 197 alin. 3 Cod procedură penala, nulitatea prevăzuta la alin. 2, nu poate fi înlăturata in nici un mod, ea putând a fi invocata in orice stadiu al procesului si a se lua in considerare chiar din oficiu.
de cele expuse mai sus, solicită ca in baza art. 197 alin. 2 Cod procedură penala, raportat la art. 300 alin. 2 Cod procedură penala si art. 332 alin. 2 Cod procedură penala, a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de fond si rejudecând, a se dispune trimiterea cauza aceleiași instanțe, cu mențiunea de a se desesizeze si a se restituie cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, in vedere refacerii urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile ce trebuiesc îndeplinite de actul de sesizare.
Pe fondul cauzei,solicită a se constata ca la stabilirea pedepselor de cate 2 ani si 6 luni închisoare aplicate recurentului - inculpat, instanța de fond a făcut o greșita aplicare si delimitare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, apreciind in mod subiectiv împrejurările in care s-a comis fapta.
Din probele administrate rezultă că au fost audiate în calitate de martor numitele si - cumnatele pârtii vătămate, persoane care nu s-au aflat in autoturism in momentul când a avut loc scandalul, declarații pe care le consideră ca fiind nesincere și solicită a fi îndepărtate din pronunțare.
Solicită a se avea în vedere că în hotărârile pronunțate, nu s-a făcut o judicioasa analiza a condițiilor in care a început scandalul, relațiile dintre participanții la acesta si cauza producerii lui, precum și atitudinea provocatoare a părții civile, care efectiv s-a rugat de cei doi a se lua la bătaie. Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de cine a fost persoana care a aplicat loviturile ce au produs victimei leziunile traumatice ce au necesitat 22 - 25 zile îngrijiri medicale.
Apreciază că din materialul probator al cauzei, rezulta cu certitudine ca intre si, a avut loc o altercație in cursul căruia s-au lovit reciproc cu pumnii si picioarele, la un moment dat partea vătămata ajungând deasupra inculpatului - recurent, insa lovitura ce a declanșat extirparea splinei si care i-a pus viata in pericol, a primit-o de la.
Totodată consideră că se aplica o pedeapsa mult mai inculpatului de cea aplicata inculpatului, in conformitate cu dispozițiile art. 72 din Codul penal.
Menționează că se poate face aplicarea circumstanțelor atenuante in cazul recurentului - inculpat, in conformitate cu prevederile art. 74 din Codul penal, iar in conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. "d" din Codul penal, solicită a se coborâ pedeapsa sub minimul general de 2 ani, prevăzut de art. 180 alin. 1 si 2 din Codul penal, pana spre minimul general prevăzut de lege.
Solicită a se in vedere ca recurentul - inculpat nu a negat săvârșirea faptei așa cum greșit a reținut instanța de fond si menținut instanța de apel, iar din declarațiile date in data de 07.04.2008 si 02.10.2008, rezultă cu certitudine existența scandalului dintre el si.
Concluzionând solicită in baza art. 385l5alin. 1 punctul 2 lit. "c" admiterea recursul casarea hotărârii atacata cu recurs si rejudecând, a se dispune in sensul celor solicitate de apărare.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că achiesează la punctele 1 și 2 susținute de apărătorul inculpatului și solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași pentru refacerea urmării penale, consideră că actul de sesizare nu respectat regularitatea, apreciază că nu s-au făcut suficiente demersuri pentru a găsi pe inculpat.
Pe fondul recursului solicită în temeiulart.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, casarea deciziei penale și a sentinței penale dat fiind că instanțele nu au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Solicită a se avea în vedere participarea inculpatului la comiterea infracțiunii, în sensul că acesta a încercat aplanarea conflictului ivit între partea civilă și inculpatul.
Totodată pe fond solicită a se dispune redozarea pedepsei stabilindu-se un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de legea penală, cu aplicarea art.81 Cod penal.
Apărătorul recurentului parte civilă, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și. În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă arată că lasă la aprecierea Curții.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea ca tardiv a recursului formulat de partea civilă și ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați.
Apreciază ca nefiind întemeiate criticile formulate de apărătorul inculpatului, în cauză fiind respectate dispozițiile legale care garantează dreptul la apărare al inculpatului.
Menționează că s-a dispus trimiterea în judecată în lipsă prezentarea materialului de urmărire penală ne fiind posibilă întrucât inculpatul s-a sustras chemării înaintea organului de urmărire penală. Arată că s-a procedat în conformitate cu prev.art.254 Cod procedură penală dovezile de citare și verificare dacă inculpatul se află arestat în altă cauză sunt la dosar.
Totodată arată că este pentru prima dată când este invocat acest aspect, inculpatul prezent fiind pe parcursul procesului a avut posibilitatea de a-și pregătii apărarea, a fost audiat, propus probe în apărare, apreciază că în cauză nu poate fi vorba decât de o nulitate relativă, consideră că nu a fost dovedită nici o vătămare produsă prin trimiterea inculpatului, în judecată, în lipsă.
Consideră că au fost respectate prevederile legale privind citarea inculpatului pentru a se asigura prezența acestuia la prezentarea materialului de urmărire penală.
În ceea ce privește rechizitoriul arată că din adresa de înaintare rezultă că acesta a fost verificat potrivit art.264 alin.3 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei arată că vinovăția inculpaților a fost corect stabilită, s-a reținut că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, astfel cum reiese și din declarațiile martorilor, și.
Menționează că inculpatul a coborât din căruță s-a îndreptat spre partea civilă aplicându-i lovituri în condițiile în care aceasta nu a adresat nici o insultă și nici nu l-a lovit.
Mai arată că părții vătămate i-au fost provocate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viața.
Apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, au fost corect individualizate în raport de circumstanțele producerii infracțiunilor, atitudinea procesuală a inculpatului și antecedentele penale ale acestuia.
Referitor la inculpatul consideră că la stabilirea cuantumului pedepselor au fost respectate prev.art.72 Cod penal, avându-se în vedere contribuția concretă a acestuia la săvârșirea faptelor și faptul că a fost antrenat în conflict urmare a acțiunii inițiatoare a inculpatului.
Arată că atitudinea procesuală a condus la concluzia că pedeapsa își poate atinge scopul fără executare efectivă, considerente pentru care solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul pe care-l asistă nu a fost legal citat.
Recurentul parte civilă, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.156 din 21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 182 al. 1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a, a condamnat pe inculpatul, la 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
A menținut libertatea condiționată pentru restul de 1141 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 232/20.12.2001 a TM.
Conform art. 71 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 182 al. 1și 2 a fost condamnat inculpatul, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81-82 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat pe o durată de 4 ani și 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 71 al. 1 și 2.Cod Penal a interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b iar Cod Penal în baza art. 71 al. 5.a Cod Penal dispus suspendarea pedepsei accesorii pe o durată suspendării condiționate a executării pedepsei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A respins cererea de achitare formulată de inculpatul în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c, și C.P.P. de inculpatul în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e, coroborat C.P.P. cu art. 44.
Cod PenalA admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată în cauza de partea civilă.
A obligat inculpații în solidar, la câte 4 000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la câte 4000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 1190 lei cheltuieli judiciare.
A obligat inculpații în solidar, la plata sumei de 2.284,90 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
A obligat inculpații la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 25 mai 2007, în jurul orelor 18, inculpații și împreună cu martorul s-au deplasat la stâna de oi proprietate personală, situată pe malul brațului.
Ajunși în aceea zonă, s-au întâlnit cu partea vătămată care purta o discuție cu numitul acesta fiind cu oile la.
În timp ce stăteau de vorbă a venit un atelaj hipo în care se aflau inculpații, și minorul.
Inculpatul a coborât din atelaj și i-a spus părții vătămate să se aproprie. Când partea vătămată a ajuns în dreptul său i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona ochiului stând, reușind să o dezechilibreze.
Inculpatul a lovit în continuare pe partea vătămată cu pumnii în față astfel încât pentru a se apăra, l-a lovit și el pe inculpatul; au căzut împreună la pământ unde au continuat să se lovească. La un moment dat a intervenit și inculpatul, care a început să o lovească pe partea vătămată în zona feței cu pumnii și picioarele.
În acest timp, inculpatul o ținea cu brațele pe partea vătămată pentru a nu se putea apăra.
Înainte de a intervenit inculpatul, partea vătămată i-a spus acestuia să nu se amestece în conflict, dar inculpatul nu a ținut cont începând să o lovească pe partea vătămată împreună cu fratele său, până când nu a mai ripostat. După plecarea inculpaților partea vătămată s-a ridicat s-a spălat de sânge și a mers la autoturismul în care se afla cumnata sa . Împreună au mers la organele de poliție unde au sesizat cele întâmplate.
Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată, a necesitat pentru leziunile suferite 35 - 40 zile îngrijiri medicale.
Leziunile au pus în primejdie viața victimei, intervenția chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital.
Partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire cu un corp dur care pot data din 26.05.2007.
Din biletul de ieșire din Spitalul județean Car ezultat că partea vătămată a fost internată în perioada 26.05.2007 - 13.06.2007 cu diagnosticul "ruptură de splină, hemiperitoneu. Plagă arcadă.. "A prezentat mai multe plăgi pe arcada sprâncenoasă, pe flancul stâng și pe fosa dreaptă.
Situația de fapt astfel reținută a fost stabilit pe baza declarațiilor părții vătămate, a interogatoriului inculpaților, a depozițiilor martorilor, și, precum și cu datele cuprinse în certificatul medico - legal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, starea de recidivă a inculpatului, poziția acestora pe parcursul procesului penal, reținând că unul dintre inculpați a recunoscut săvârșirea faptei, în timp ce inculpatul, având în vedere și calitatea sa de recidivist a negat săvârșirea faptei, contrar celorlalte probe care îi demonstrează vinovăția.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații si și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitae si netemeinicie.
În apelul inculpatului, se critică soluția dată laturii penale a cauzei, motivat de faptul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, situație ce impunea pronunțarea unei soluții de achitare în baza art.10 lit.e
C.P.P.S-a arătat că probele relevă faptul că cei doi inculpați, însoțiți de martorul s-au deplasat pe malul lacului unde s-au întâlnit cu partea vătămată.
S-a susținut că, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, partea vătămată a venit la atelajul inculpaților si a început să-l lovească pe inculpatul, doborându-l la pământ, moment în care a intervenit si celălalt inculpat, deoarece partea vătămată îl domina pe fratele său.
Pentru aceste motive, s-a arătat că inculpatul a acționat pentru înlăturarea unui atac material imediat împotriva fratelui său, situația echivalând cu legitima apărare.
În ceea ce privește apelul inculpatului, critica vizând soluția dată laturii penale a cauzei se referă la greșita condamnare, față de faptul că fapta nu a fost comisă de acesta, motiv pentru care se solicită achitarea în baza art.10 lit.c
C.P.P.În subsidiar, ambii inculpați solicită redozarea pedepselor aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare vizând persoana acestora.
Un alt motiv comun de apel se referă la soluția dată laturii civile, în raport de motivele formulate anterior, solicitându-se respingerea cererii de despăgubiri formulată de partea civilă.
In subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului prejudiciului la suma rezultând din probele administrate.
În apelul părții civile, se solicită acordarea de despăgubiri în limita solicitării de la instanta de fond.
În apel inculpatul a fost audiat, în conformitate cu disp.art.378 al.1 C.P.P. inculpatul nedorind să fie ascultat de tribunal în această fază procesuală.
S-a admis în parte cererea de probatorii solicitată de inculpat, dispunându-se avizarea actelor medico legale cu concluzii contradictorii în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri medicale si consecințele asupra integrității părții vătămate, avizul E- al Comisiei de Avizare si Control din cadrul INML " Minovici" aprobând raportul de expertiza medico legală nr.505/29.05.2007 al SML C, cu precizarea că leziunile descrise necesită 22-25 zile îngrijiri medicale, au pus în pericol viața victimei si constituie infirmitate fizică posttraumatică prin pierderea unui organ (splina).
Analizând actele si lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză si în raport de motivele de apel formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penala apelată, instanța de fond a condamnat pe inculpatul la 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.1 si 2 cu aplic.art.37 lit.c p, cu executare în regim de detenție.
La aceeași pedeapsă a fost condamnat si inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.1 si 2, pentru aceasta instanța de fond dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța de fond a analizat si respins cererile de achitare, reiterate ca motive de apel.
Analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit o situație de fapt concordantă cu probele (respectiv declarațiile martorilor ă, si - acesta schimbându-și nemotivat declarațiile în fața instanței de fond).
Conflictul izbucnit între partea vătămată si inculpatul se datorează unei stări tensionate mai vechi si nu poate fi pus în sarcina părții vătămate, inculpatul fiind cel care a coborât din atelajul hipo, facilitând apropierea si agresiunile reciproce.
Chiar dacă s-ar reține că partea vătămată a lovit primul (aspect nedovedit) se constată că nu există un act medico legal care să confirme leziunile produse în acest mod.
Cert este că în bătaie a intervenit și, leziunile părții vătămate (interesând fața și zona toracică) confirmând fără putință de tăgadă că partea vătămată a fost agresată în modul în care aceasta a descris pe parcursul procesului si cum a reținut judecătorul fondului.
Toți martorii oculari au declarat că si inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate, motiv pentru care, fiind dovedită această situație, se va respinge prima critică formulată în apelul inculpatului si, implicit si cererea de achitare formulată în baza art.10 lit.c
C.P.P.În ceea ce privește critica formulată în apelul inculpatului, a constatat tribunalul că din dosarul cauzei nu rezultă o situație de fapt de natura celei definite în art.44 drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, motiv pentru care și această critică va fi respinsă.
În ceea ce privește motivele vizând latura penală, formulate în subsidiar de inculpați cu privire la individualizarea pedepsei, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, aplicând judicios criteriile generale prev. de art.72, astfel încât pedepsele stabilite reflectă gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale în care aceasta a fost comisă, dar si circumstanțele personale ale inculpaților.
A mai constatat tribunalul că din atitudinea acestora în timpul procesului, fața de repararea prejudiciului, nu rezultă vreuna dintre împrejurările enumerate în art.74 Cod penal.
Nu se poate reține, ca motiv de reducere a pedepsei, buna conduită anterioară, deoarece inculpatul este recidivist postcondamnatoriu (a săvîrșit fapta în perioada în care beneficia de liberare condiționată, pentru restul de 1141 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 232/10.12.2001a B) iar celălalt inculpat deși nu este recidivist, este cunoscut cu antecedente penale.
Criticile formulate referitor la latura civilă a cauzei de către inculpați vor fi respinse, în condițiile reținerii vinovăției, ei fiind răspunzători conform art.998 civ. de repararea prejudiciului produs prin faptă.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7000 lei daune materiale si 5000 lei daune morale.
Instanța a cenzurat pretențiile civile, acordând părții civile 4000 lei daune materiale si 4000 lei daune morale, în raport de probatoriul administrat în cauză (respectiv martora ).
Suma acordată cu titlu de daune materiale este o reparație echitabilă a prejudiciului, având în vedere faptul că partea vătămată a fost spitalizată, în altă localitate, cheltuielile de transport, pentru alimentația specifică stării de sănătate reprezentând un prejudiciul în patrimoniul acestei părți.
Și daunele morale se justifică, față de urmările infracțiunii (pierderea unui organ), de natura si gravitatea leziunilor, de faptul că partea vătămată a suferit o intervenție chirurgicală pentru înlăturarea posibilului pericol vital.
Aprecierea făcută de instanța de fond corespunde probatoriului administrat dar si spiritului normei prev. de art.998 civ. motiv pentru care se vor respinge criteriile formulate sub acest aspect în cele trei apeluri.
Prin decizia penală nr.217/A din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost respinse apelurile declarate de inculpații și și de partea civilă împotriva sentinței penale nr.156/2008 a Judecătoriei Călărași, cu obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații, și partea civilă.
În motivele scrise, inculpatul a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Nulitatea absolută a actului de sesizare al instanței - rechizitoriul din 28.01.2008, deoarece în cazul acestui inculpat nu s-au respectat prevederile art.250 și urm. Cod procedură penală, privind procedura prezentării materialului de urmărire penală.
Din actele dosarului a rezultat că urmărirea penală s-a efectuat fără acțiunea penală pusă în mișcare, aceasta realizându-se la data de 28.01.2008, odată cu întocmirea rechizitoriului; au fost întocmite trei procese-verbale de căutare de către organele de poliție la datele de 28.05.2007, 29.05.2007 și 13.06.2007, din conținutul lor rezultând că acestea s-au efectuat aflându-se în continuarea cercetărilor în dosarul penal, că la dosarul cauzei există procese-verbale de verificare la diverse instituții ale statului întocmite în perioada iunie-august 2007, în legătură cu recurentul inculpat, două citații emise de C la data de 20.08.2007 pentru recurent, prin care se menționa că era invitat la Serviciul Cercetări penale pentru datele de 20-22.08.2007; în dosar la filele 85,86 se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare din 30.11.2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași.
2. actului de sesizare al instanțe de judecată așa cum prevede art.300 alin.2 Cod procedură penală, pentru lipsa mențiunilor prev.de art.264 alin.3 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, la stabilirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate recurenților inculpați, instanța de fond a făcut o greșită aplicare și delimitare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, apreciind în mod subiectiv împrejurările în care s-a comis fapta.
a) Din probele administrate în cauză, la scandalul dintre cei doi inculpați și partea vătămată se mai aflau în apropiere și martorii și, din declarațiile acestora rezultând că martorele și, cumnatele părții vătămate, nu s-au aflat în autoturism în momentul când a avut loc scandalul, așa cum mincinos afirmau în depozițiile date.
2. În hotărârile pronunțate nu s-a făcut nicio judicioasă analiză a condițiilor în care a început scandalul, relațiile dintre participanți la acesta și cauza producerii lui, care dintre cei doi inculpați a aplicat loviturile ce au produs victimei leziuni traumatice cu îngrijiri de 22-25 zile și pierderea unui organ, aplicându-le ambilor aceeași pedeapsă ca și cum împreună i-au aplicat victimei lovituri în urma cărora a rezultat acest diagnostic.
3. Un alt aspect de care cele două instanțe nu au ținut seama, care dintre cei doi inculpați i-au aplicat lovituri părții vătămate, ce a dus la extirparea splinei și la cele 22-25 zile de îngrijiri medicale, faptă ce poate fi contestată cu probele din dosar și anume: plângerea depusă de, declarația datată de acesta, a inculpatului recurent.
Referitor la recursul declarat de către partea civilă, Curtea constată că acesta a fost tardiv formulat, față de data pronunțării decizie atacate (27.11.2008) și data declarării prezentei căi de atac (12.12.2008). Așa fiind, recursul declarat de către acesta urmează să fie respins ca tardiv.
Examinând recursurile declaratede către inculpați, prin prisma motivelor invocate, ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.2 și 14 Cod proc. pen. precum și din oficiu, în condițiile prev. de art.3859alin.3 Cod proc. pen. Curtea constată următoarele:
Referitor la primul motiv de recursformulat de recurentul, la care a achiesat oral și apărătorul inculpatului, respectiv că prima instanță ar fi fost nelegal sesizată, sub două aspecte, pe de-o parte că acestuia nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar pe de altă parte, că rechizitoriul nu a fost verificat de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește susținerea inculpatului, în sensul că în mod nelegal s-a emis rechizitoriul fără a i se prezenta materialul de urmărire penală, potrivit art.250 Cod proc. pen. Curtea apreciază că într-adevăr aceste dispoziții sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, nerespectarea lor ridicând probleme legate de respectarea dreptului la apărarea și de legalitatea sesizării instanței.
Însă în cauză se observă că inculpatul, deși a fost citat în cursul urmăririi de mai multe ori de către organele de urmărire penală, acesta nu s-a prezentat niciodată. Față de această împrejurare, organele de urmărire penală au efectuat verificării, la Serviciul Public Comunitar de Administrare a de Date Privind Evidența Persoanelor, la Primăria La., precum și la. De asemenea, inculpatul a fost dat în urmărire conform proceselor-verbale întocmite de Serviciul de investigații Criminale - Compartimentul "Urmăriri" al Din aceste date rezultă inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, neputând să invoce în apărare că activitățile de urmărire s-au în lipsa sa.
De altfel, în art.254 Cod proc. pen. se dispune că, atunci când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, în referatul care se întocmește potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării. Dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală.
De asemenea, potrivit art.261 alin.2 Cod proc. pen. procurorul, cu ocazia verificării lucrărilor urmăririi penale, procedează la prezentarea materialului de urmărire penală în situațiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la parchet.
Din textele de mai sus rezultă că, în cazul în care inculpatul se sustrage urmăririi penale, așa cum a procedat inculpatul, trimiterea în judecată a acestuia se poate face și fără prezentarea materialului de urmărire penală.
În final, curtea apreciază că această împrejurare chiar dacă ar fi fost întemeiată, ar fi atras nulitatea actelor astfel încheiate numai în condițiile art.197 alin.1 și 4 Cod proc. pen. trebuind a fi invocate la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită și nu direct în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește împrejurarea că rechizitoriul nu ar fi fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, Curtea apreciază că și această susținere este nefondată.
Astfel, este adevărat că rechizitoriul nr. 1503/P/2007 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași nu poartă viza prim-procurorului acelei unități de parchet în sensul că acesta ar fi fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, deși la data emiterii, 28 ianuarie 2008, textul art.264 Cod proc. pen. astfel cum a fost modificat prin G nr.60/2006, era în vigoare. Însă, din conținutul acestui articol, nu rezulta expres obligativitatea prim-procurorului parchetului să procedeze în această manieră formalistă, fiind o practică conturată și în sensul că verificarea sub acest aspect se realizează implicit prin sesizarea instanței de către prim-procuror, semnând adresa de înaintarea a rechizitoriului instanței competente.
Dimpotrivă, din interpretarea art.264 alin.4 Cod proc. pen. astfel cum a fost modificat, care prevede că,dacărechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, se putea trage concluzia că nu este necesară aplicarea unei mențiuni exprese pe rechizitoriu din care să rezulte că acesta a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
Acesta a fost și motivul pentru care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Înalta Curte de casație și Justiție cu un recurs în interesul legii, constatând o practică neunitară în aplicarea dispozițiilor art.264 Cod proc. pen.
Prin decizia nr.9/18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că ispozițiile art. 264 alin. 3 din Cod proc. pen. se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Cod proc. pen. în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
Pe de altă parte, în cuprinsul adresei de înaintare a dosarului către instanță există în alineatul final mențiunea "Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit dispozițiilor art.264 alin.3 Cod proc. pen." Astfel încât, faptul că respectiva mențiune nu a fost aplicată chiar pe rechizitoriul, nu poate ducă la concluzia că actul de sesizare, respectiv rechizitoriul, ar fi lovit de nulitate.
De altfel, nici nu s-ar mai putea face aplicarea directă a dispozițiilor privind verificarea regularității actului de sesizare, nemaifiind în momentul procesual la care se referă dispozițiile art.300 Cod proc. pen. și nici nu ar mai putea acorda un termen pentru complinirea acestei neregularități, față de faza procesuală în care se află cauza.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recursinvocat de către inculpatul l, care este comun cu cel invocat de către inculpatul, privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că și acesta este nefondat.
Astfel, sub aspectul pedepselor aplicate, se constată că instanțele de fond și apel a avut în vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, circumstanțele personale ale inculpaților (inculpatul fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune cu violență, a fost nesincer, s-a sustras urmăririi penale), împrejurări ce constituie criterii generale de individualizare a pedepsei conform art.72 Cod penal.
Având în vedere aceste împrejurări, Curtea constată că instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepselor, aplicând inculpatului pedepse orientate către minim prevăzut de lege, de 2 ani și 6 luni închisoare (fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani), cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru inculpatul.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, aplicarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare cu executarea efectivă a acestei este legală, față de faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 10 ani închisoare, potrivit fișei de cazier depuse la dosar.
Curtea nu poate reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, față de antecedentele sale penale și atitudinea procesuală avută pe parcursul procesului penal, așa cum s-a reținut mai sus.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în baza art.38515pct.1 lit.b, respectiv lit.a Cod proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și și ca tardiv recursul declarat de partea civilă.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar pe inculpatul la plata sumei de 300 lei, din care 200 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.156 din 21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr.217/A din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă.
Obligă inculpatul și pe partea civilă la plata a câte 100 lei și pe inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Onorariul apărătorului din oficiu, pentru partea civilă, în cuantum de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - plecată la
, semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.01.2010
- jud.:;
18 Februarie 2010
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
