Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 314/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.314
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și de inculpatul G HG fiul lui și C, născut la data de 29 ianuarie 1972, domiciliat în Câmpina, județul P, împotriva deciziei penale nr.378 din data de 10 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva sentinței penale nr.316 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Prin sentința penală nr.316 din 29 iunie 2007 Judecătoria Câmpina în baza art.189 alin.1 Cod penal, rap.la art.74 lit.a,c Cod penal, cu aplic.art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G HG, la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pe o durată de 2 ani și 4 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform disp.art.14 rap.la art.346 Cod procedură penală și art.998 și urm.Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile.
Au fost respinse în rest pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul - inculpat G HG, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova și intimatul - parte civilă, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 25 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură s-au depus la dosar note scrise de către intimatul - parte civilă, înregistrate sub nr.3464/24 martie 2008.
Apărătorii recurentului-inculpat, intimatului - parte civilă și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, critică hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și nelegalitate pentru greșita condamnare a inculpatului G HG pentru infracțiunea de lipsire de libertate prev.de art.189 alin.1 Cod penal și neaplicarea pedepsei accesorii conform disp.art.71 alin.2 Cod penal, rap.la art.64 Cod penal.
A susținut că trebuie avut în vedere faptul că pentru a constitui elementul material al infracțiunii prev.de art.189 alin.1 Cod penal, acțiunea de privare de libertate trebuie să fie săvârșită în mod ilegal și numai în condițiile în care nu este îngăduită de lege devine o faptă cu caracter penal.
În speța de față această cerință nu este îndeplinită, reținerea persoanelor fiind legitimă în cazul prinderii infractorilor la infracțiunile flagrante.
Totodată, din probele administrate a rezultat că inculpatul a avut reprezentarea că acțiunea de reținere a persoanei vătămate care pătrunsese în curtea sa este permisă de lege din moment ce a anunțat imediat organele de poliție care s-au și deplasat la locuința inculpatului.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței achitarea inculpatului G HG în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev.de art.189 cod penal, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
A mai arătat că potrivit disp.art.357 alin.3 Cod procedură penală, când instanța pronunță pedeapsa închisorii, în hotărâre se face mențiunea că persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate în art.71 Cod penal, pe durata prevăzută în același articol.
În plus, în art.71 alin.2 Cod penal, se arată că, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a -c Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Având în vedere prevederile legale menționate, jurisprudența CEDO și decizia nr.LXXIV/05 noiembrie 2007 Înaltei Curți de casație și Justiție, în cauza de față instanța trebuia să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza ii ȘI B Cod penal și să dispună suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii conform art.71 alin.5 Cod penal.
Față de cele enunțate, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor și în urma rejudecării, pronunțarea unei hotărâri în sensul celor arătate mai sus arătate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că instanțele anterioare au pronunțat o soluție greșită, deoarece susținerile părții vătămate intră în contradicție cu declarațiile martorilor, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, întrucât inculpatul a reținut partea vătămată și apoi a anunțat organele de poliție.
Solicită instanței admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Referitor la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea ca inadmisibil, întrucât acesta nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, arătând că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - parte civilă, arată că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri legale, reținând în mod corect faptele așa cum au fost ele în realitate, însă pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este prea blândă.
A susținut că plângerea și declarația intimatului - parte vătămată se coroborează cu declarația martorilor, și G care au constatat personal momentul în care acesta a fost luat cu brutalitate și împins de către inculpat să intre în curtea locuinței acestuia,(partea vătămată fiind surprinsă de inculpat în curtea imobilului său unde intenționa să dea mâncare la caprele numitului ) fiind ținut într-o magazie la o temperatură de - 8 grade, legat cu un cablu metalic circa 4 ore, agresându-l și interzicându-i să plece până la sosirea organelor de poliție.
A mai arătat că intimatul - parte vătămată este de profesie inginer și are vârsta de 80 ani.
Față de cele mai sus enunțate, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de inculpat, întrucât acesta nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței aflată la fila 26 dosar.
Recurentul - inculpat G HG având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, recunoaște că l-a ținut în magazie pe intimatul - parte vătămată, dar nu l-a legat, ușa era legată cu o sârmă și putea oricând să iasă afară, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa.
Intimatul - parte civilă având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Partea vătămată, din com. Câmpina, la data de 1.04.2005, a formulat plângere prin care a solicitat tragerea la răspunderea penală a numitului G HG, domiciliat în com. Câmpina, județul P, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art. 189 alin.1
Acesta a arătat că în ziua de 10.02.2005 făptuitorul G HG, l-a lipsit de libertate, în sensul că l-a tras în curtea sa și l-a închis într-o magazie, unde l-a forțat să rămână timp de câteva ore.
Totodată s-a plâns că a fost agresat atât fizic cât și verbal de către
Prin rezoluția nr. 743/P/2005 din 26.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G HG, pentru infracțiunea prev.de art. 189 al.1, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin rezoluția nr. 371/II/2/2006 din 19.07.2006, primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, a dispus, în temeiul dispoz. art. 275-278 C.P.P. respingerea plângerii formulate de partea vătămată, împotriva rezoluției nr. 743/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
La instanța de judecată, plângerea petentului formulată împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată în baza art. 278/1 al.8 lit.a prin C.P.P. sentința penală nr. 648/24.10.2006 a Judecătoriei Câmpina.
TRIBUNALUL PRAHOVA, prin decizia nr. 84/22.01.2007 a admis recursul declarat de acesta, a casat hotărârea instanței de fond și în baza art. 278/1 al.8 lit.c a C.P.P. admis plângerea, în sensul că a desființat rezoluția nr. 743/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și a trimis cauza la udecătoria Câmpina, pentru judecarea intimatului G HG, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 189 al.1
Prin sentința penală nr. 316 din 29.06.2007 a Judecătoriei Câmpina, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut vinovăția inculpatului și în consecință, în temeiul disp.art. 189 al.1 rap.la art. 74 lit.a,c - 76 al.1 lit.c, condamnă pe inculpatul G HG la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 81, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 4 luni reprezentând termenul de încercare stabilit potrivit art. 82
În baza art. 359 atrage C.P.P. atenția inculpatului asupra disp.art.83
În baza art. 14 rap.la C.P.P. art. 346 și C.P.P. art. 998 și urm. civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei daune morale în favoarea acesteia.
Respinge în rest pretențiile civile.
În baza art. 191 al.1 obligă C.P.P. inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, solicitând în principal achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 189 al.1, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În plus, s-a apreciat că hotărârea este nelegală și datorită faptului că nu s-a aplicat pedeapsa accesorie în condițiile în care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:
Plângerea și declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei, care a arătat că la data de 10.02.2005, în jurul orelor 10,30 i-a relatat că urmează să se întâlnească cu un polițist și apoi să dea de mâncare caprelor numitului. În plus, s-a reținut că aceeași martoră relatat că a văzut-o pe partea vătămată când s-a întors la domiciliu, fiind speriată și neputând vorbi.
Un alt martor audiat de organele judiciare, a declarat în faza cercetării judecătorești că trecând pe lângă casa numitului a auzit strigătele părții vătămate care veneau dinspre grajdul aflat în curtea inculpatului și, în plus, l-a văzut pe inculpat cum o trăgea pe partea vătămată spre țarcul caprelor.
TRIBUNALUL PRAHOVAa considerat că nici al doilea motiv de apel nu este fondat, întrucât interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c este prevăzută de lege, astfel încât omiterea mențiunii referitoare la pedeapsa accesorie în dispozitiv nu atrage nelegalitatea hotărârii.
Decizia Tribunalului Prahovaa fost atacată cu recurs de către parchetul de pe lângă această instanță precum și de către inculpatul G HG, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece din probele administrate în cauză rezultă că fapta acestuia, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev.de art. 189 al.1
Susține parchetul în motivele de recurs aflate în scris la dosar că, s-a apreciat în mod greșit declarațiile părții vătămate că acestea se coroborează cu cele ale martorilor G, și.
Primul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art. 260 și prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 1124/P/2006 din 18.10.2006 s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă.
De asemenea, declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată conțin mențiuni contradictorii iar martora, a relatat doar aspecte care i-au fost povestite de partea vătămată, întrucât nu a perceput în mod direct incidentul.
Motivează parchetul că, pentru a constitui element material al infracțiunii prev.de art. 189 al.1, acțiunea de privare de libertate trebuie să fie săvârșită în mod ilegal și numai în condițiile în care nu este îngăduită de lege, devine o faptă cu caracter penal.
De aceea, în speța de față această cerință nu este îndeplinită și ca atare reținerea persoanelor fiind legitimă în cazul prinderii infractorilor la infracțiune flagrantă.
Inculpatul G HG a avut reprezentarea că acțiunea de reținere a persoanei vătămate care pătrunsese în curtea sa este permisă de lege din moment ce a anunțat imediat organele de poliție care s-au și deplasat la locuința inculpatului.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului,casarea hotărârilor și pe fond, a se dispune achitarea inculpatului G HG, în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit. pr.penală, pentru infracțiunea prev.de art. 189, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Un alt motiv de recurs invocat de parchet este acela că, instanța trebuia să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b, precum și suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
De asemenea, în recursul său inculpatul G HG arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și ca atare solicită achitarea.
Curtea, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA este nefondat iar cel declarat de inculpatul G HG, este inadmisibil, așa cum se va arăta în continuare:
Instanțele anterioare au reținut corect situația de fapt și anume împrejurarea că la data de 10.02.2005, intenționând să dea de mâncare la caprele numitului, care se aflau în curtea inculpatului G HG, partea vătămată a intrat în respectiva curte unde a fost găsit de inculpat.
Găsind-o pe partea vătămată la căpița de fân aflată deasupra unei magazii, inculpatul G HG, l-a încuiat pe acesta în magazie, după care a sunat-o pe cerându-i să anunțe organele de poliție din com. Câmpina, pentru a veni la fața locului și a face constatări.
După ce partea vătămată a stat închisă o perioadă de timp în magazie, inculpatul i-a dat drumul și i-a permis să stea în curte, încuind porțile și interzicându-i părții vătămate să plece până la sosirea organelor de poliție.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile părții vătămate, atestă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prev.de art. 189 al.1 și în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului G HG, pentru această faptă.
Pedeapsa de 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul disp. art.81, corespunde unei juste individualizări potrivit art. 72, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare.
Pe cale de consecință, hotărârile instanțelor anterioare sunt legale și temeinice, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA apare ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Referitor la recursul declarat de inculpatul G HG, urmează a fi respins ca inadmisibil, conform art. 385/15 pct.1 lit.a pr.penală, deoarece acesta nu a atacat cu apel sentința penală nr. 316 din 29.06.2007, a Judecătoriei Câmpina.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G HG, fiul lui și C, născut la data de 29 ianuarie 1972, domiciliat în comuna Câmpina, sat Câmpina, județul P, împotriva deciziei penale nr.378 din 10 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și sentinței penale nr.316 din 29 iunie 2007 Judecătoriei Câmpina.
Obligă recurentul - inculpat la cheltuieli judiciare către stat, astfel:
- 150 lei către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției în contul Baroului P și la 1000 lei cu același titlu către intimatul-parte vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
Grefier
Red.VM
Tehnored.
2 ex./ 08.04.2008
dos. nr- Judecătoria Câmpina
dos. nr,- TRIBUNALUL PRAHOVA
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
