Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.316
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul - domiciliat comuna, sat, nr.26, județul P, împotriva sentinței penale nr.55 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva Rezoluției nr.527/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ca nefondat și a fost menținută soluția dispusă prin rezoluția atacată.
A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.1/20 martie 2008, fila 29 dosar, lipsă fiind intimatul - făptuitor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-au depus la dosar, de către recurentul petent prin intermediul serviciului registratură cerere de repunere în termenul de a motiva recursul, înregistrată sub nr.3320/20.03.2008, certificat medico-legal nr.1/05.03.2008 eliberat de Centrul de Sănătate - - Medic Primar - Boli Interne - Dr., precum și un memoriu prin care prezintă motivele recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - petent, solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată în vederea motivării recursului, potrivit disp.art.385 rap.la art.364 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că nu se poate pune în discuție o asemenea cerere, deoarece potrivit disp.art.385/10 alin.3 rap.la art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, recurentul are posibilitatea de a formula oral motivele recursului.
Curtea, ia act de declarații și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru petentul, critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având drept
- 2 -
consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, în sensul art.385/9 alin.1 pct.9 Cod procedură penală.
Astfel, motivarea soluției cu privire la săvârșirea de către intimatul a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal, este superficială ceea ce echivalează cu o nepronunțare și nu a fost motivată sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.
În al doilea motiv de recurs, arată că prin hotărârea pronunțată prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru partea vătămată de natură să garanteze drepturile ei și să influențeze soluția procesului (art.385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală) și nici cu privire la unele probe administrate.
Probele administrate asupra cărora nu s-a pronunțat prima instanță sunt: procesul verbal din 26 noiembrie 2006 întocmit de agentul de poliție; raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/30.11.2006; nu a analizat declarațiile martorilor audiați în raport cu declarația învinuitului.
Al treilea motiv de recurs, se referă la faptul că prin hotărârea pronunțată de prima instanță s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite (art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală), deoarece există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probelor o susține.
Față de cele mai sus expuse, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor date de procurori și tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunile săvârșite și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depuse la dosar, urmând a se avea în vedere motivele de recurs din memoriul aflat la filele 23 - 28.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză - de instanța de fond și procuror ca fiind legale și temeinice, deoarece faptele sesizate nu există și a fost aplicată amendă administrativă numitului pentru comiterea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
Recurentul-petent având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând acte și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului -, domiciliat în com. sat, nr.26, județul P, împotriva rezoluției nr. 527/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a menținut soluția dispusă prin rezoluția atacată, iar petentul a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că la data de 26.11.2006, intimatul - agent de poliție
-3-
, din cadrul Postului de Poliție, a fost sesizat telefonic de către numitul, despre faptul că petentul, prezintă leziuni corporale, iar în momentul deplasării la fața locului, partea vătămată a declarat că a fost lovită de nepotul său și i-a fost sustrasă de către acesta, suma de 900 lei.
În urma cercetărilor efectuate de intimatul, sub supravegherea procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, iar ulterior soluția a fost infirmată prin Rezoluția nr. 2219/II/6/2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunându-se la data de 14.05.2007, efectuarea mai multor acte de urmărire penală, printre care audierea numitului și a martorilor,
Ulterior, prin referatul agentului de poliție, din cadrul Postului de Poliție, s-a propus scoaterea de sub urmărire penală a numitului și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni administrative pentru comiterea infracțiunii de lovire, prev.de art. 180 al.2
S-a mai reținut că, pentru a ne afla în sfera de incidență a art. 246, referitor la abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca în cazul în care un funcționar public nu îndeplinește sau îndeplinește în mod defectuos, cu știință un act, trebuie să se producă o vătămare a intereselor legale ale unor persoane.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, nu se poate afirma că, prin soluția dispusă de către intimat acesta a intenționat să-l prejudicieze pe petentul.
Cu atât mai mult, nu există o vătămare a intereselor legale ale petentului, în condițiile în care a fost admisă plângerea acestuia de către procurorul ierarhic superior iar soluția dispusă în cauză a fost una de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare față de cel cercetat a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite în sensul dispoz. art. 385/9 al.1 pct.9 pr.penală.
Astfel, motivarea soluției cu privire la săvârșirea de către intimatul a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art. 246, este superficială ceea ce echivalează cu o nepronunțare și nu a fost motivată sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru partea vătămată de natură să garanteze drepturile ei și să influențeze soluția procesului ( art. 385/9 al.1 pct.10 pr.penală) și nici cu privire la unele probe administrate.
Ultimul motiv de recurs, se referă la faptul că prin hotărârea pronunțată de prima instanță, s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite ( art. 385/9 al.1 pct.18 pr.penală ), deoarece există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
-4-
Față de cele expus, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor date de procurori și tragerea la răspundere penală a intimatului, pentru infracțiunea săvârșită și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, a fost corect reținută de instanța de fond și pe larg descrisă mai sus, în sensul că, agentul de poliție a instrumentat un dosar în care petiționarul avea calitatea de parte vătămată a infracțiunii prev. de art. 211 al. 2 lit.c
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instrumentarea cauzei s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, astfel încât nu a fost probată intenția agentului de poliție de a favoriza prin acțiunile sale o parte din dosar în detrimentul celeilalte.
Trebuie observat că, inițial la data de 25.06.2007, partea vătămată din com. sat, județul Paf ormulat o plângere penală împotriva agentului de poliție, pe motiv că acesta nu a efectuat cercetările corespunzătoare față de făptuitorul, cât și o altă persoană în legătură cu comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev.de art. 180 al.2 și ulterior, ca urmare a completării declarațiilor făcute, nu a efectuat cercetări față de aceștia în legătură cu comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 26.11.2006.
În vederea completării urmăririi penale, a fost solicitat și obținut de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosarul nr. 456/P/2007 în care s-au efectuat cercetări față de, în legătură cu comiterea infracțiunii prev.de art. 180 al.2 și ulterior pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 211 al.2 lit.c pr.penală.
În cauză, a fost delegat lucrătorul de poliție, respectiv Comisarul șef, șeful Biroului Poliției Rurale Scăieni, cu audierea părții vătămate, în legătură cu plângerea penală formulată împotriva agentului de poliție.
Partea vătămată, fiind citat să se prezinte în vederea audierii a refuzat. De asemenea și, martor propus de către, care a fost citat să se prezinte nu a dat curs citațiilor emise și ulterior, fiind găsit la domiciliu a declarat că se va prezenta însoțit de avocatul său, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Hotărârea instanței de fond, cuprinde motivele pe care se întemeiază, agentul de poliție fiind cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev.de art. 246 și art. 264
Prin urmare, prima instanță a motivat soluția adoptată în raport de actele și lucrările dosarului.
Nici celelalte două motive de recurs referitoare la nepronunțarea asupra unei cereri esențiale pentru partea vătămată, de natură să garanteze drepturile ei și să influențeze soluția procesului ( art. 385/9 al.1 pct.10 pr.penală) și respectiv că,
-5-
prima instanță a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite ( art. 385/9 al.1 pct.18 pr.penală), nu pot fi primite de instanță, atâta vreme cât sunt simple afirmații și nu au un suport probator.
Potrivit dispoz. art. 385/9 al.2 pr.penală, cazurile de casare prevăzute la alin.1 pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei.
Conform art. 385/9 al.3 pr.penală, cazurile prevăzute în alin.1 pct.1-7, 10, 13, 14, 19 și 20, se i-au în considerare întotdeauna din oficiu iar cele de la pct.11,12,15, 17 și 18, se i-au în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 385/10 pr.penală, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recursa sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții, instanța din oficiu, i-a în considerare numai cazurile de casare prevăzute la art. 385/9 al.3 pr.penală.
În atare situație, motivele de recurs formulate oral de petent și prevăzute la art. 385/9 al.1 pct.9 și art. 385/9 al.1 pct.18 pr.penală, nu se regăsesc în cazurile ce se i-au în considerare întotdeauna din oficiu conform art. 385/9 al.3 pr.penală.
Așa fiind, pe cale de consecință, recursul declarat de petentul, urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz.art. 192 al.2 pr.penlă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul-parte vătămată -, domiciliat în com. sat. jud.P împotriva sentinței penale nr.55 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe făptuitorul, fiul lui și, născut la data de 03 ianuarie 1965, domiciliat în comuna, nr.276, jud.
Obligă recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
Grefier
Red.IS
Tehnored.
2 ex./ 7.04.2008
dos. nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
