Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 112/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 112
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal promovat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 384 din data de 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "lovirea sau alte violențe".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător ales pentru inculpatul recurent A -, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată în vederea administrării probei cu acte în circumstanțiere pentru inculpatul recurent A, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. depune la dosarul cauzei acte în circumstanțiere pentru inculpatul recurent A, și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent A având cuvântul, arată că acesta a fost condamnat pentru două fapte, lovire și ultraj, pedepsele fiind contopite. Insistența inculpatului este aceea de a se constata că nu a săvârșit infracțiunea de ultraj și că aceasta poate fi asimilată cu o contravenție conform Legii nr. 61/1991. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este student în anul 3, are un loc de muncă, iar altercația a avut ca punct de pornire o fată, respectiv fosta prietenă a inculpatului. El nu și-a dat seama ce face, pentru că partea vătămată - actualul prieten al fetei - i-a dat un pumn, iar inculpatul s-a apărat și i-a dat doi pumni. Acest dosar a schimbat destinul inculpatului, un tânăr de 18-19 ani care nu și-a putut controla sentimentele. Consideră că instanța de fond a fost prea aspră aplicând mecanic, pentru o situație mai mult decât puerilă, o pedeapsă pentru infracțiunea de ultraj. Instanța de recurs are posibilitatea dea da o șansă inculpatului, de aceea solicită a se avea în vedere motivele scrise de recurs și persoana inculpatului. Solicită casarea hotărârii recurate și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală pentru infracțiunea de ultraj, acestuia urmând a i se aplica o amendă administrativă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea recurată este legală și temeinică, în cauză este vorba de două infracțiuni, și, așa cum se poate constata, instanțele deja au dat dovadă de clemență față de inculpat,m coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Solicită respingerea recursului..
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.132 din 21.04.2008, Judecătoria Hîrlău a dispus:
Condamnă pe inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 19.11.1986 în oraș, județul I, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, domiciliat în satul, comuna, județul I, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300 lei în baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu referire la art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal, făcând și aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod penal cu reținerea art. 33 lit. Cod penal, în dauna părții vătămate; pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri (faptă săvârșită la data de 31.01.2007), la 3 trei luni închisoare.
În baza art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului.
În temeiul art.34 lit. d Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pentru o perioadă de 2 ani și trei luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 raportat la art. 82 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii.
II. În baza art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.12.1988 în, județul I, domiciliat în, strada - -, - scara C,.1, județ I, cunoscut cu antecedente penale, 8 clase, CNP -, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri - faptă săvârșită în data de 31.01.2007.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 raportat la art. 82 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 86 Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit conform disp.art.86 Cod penal.
Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
În baza art.86 alin.2 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciului de Probațiune I;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și data întoarcerii;
- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 864Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 Cod penal compută reținerea din 05.02.2007.
III. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.12.1988 în, județ I, domiciliat în, strada - -, - scara C,.1, județ I, cunoscut cu antecedente penale, 8 clase, CNP -, pentru infracțiunea loviri și alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, proces penal pornit la plângerea prealabila a părții vătămate, ca urmare a împăcării părților.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Dispune dezatașarea dosarului de arest preventiv nr- al Judecătoriei Hârlău ca neaparținând cauzei.
În baza dispozițiilor art. 192 pct. 2 lit. b Cod procedură penală obligă atât inculpații cât și partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 600 lei din care 300 lei din faza de urmărire penală, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile avocat oficiu vor fi suportate inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
În fapt, partea vătămată a reclamat că în data de 31.01.2007 orele 11,00 văzut pe cei doi inculpați care au intrat în curtea școlii și apoi în liceu și s-au luat la bătaie de la o prietenă a sa. În momentul agresiunii s-a provocat scandal în incinta liceului și elevii au început să fugă. partea vătămată că a fost lovită întâi de, ulterior și de.
În dovedirea susținerilor sale deține certificatul medico-legal 3326/01.02.2007 al, din care rezultă că partea vătămată prezintă echimoze ce s-au putut produce prin lovire cu corp contondent și pot data din 31.01.2007, și necesită îngrijiri medicale de 1-2 zile.
La termenul de judecată din data de 18.02.2008 inculpatul și partea vătămată au declarat că doresc să se împace în prezenta cauză, având ca obiect infracțiunea de lovire. Declarațiile luate acestora au fost atașate la dosarul cauzei (f 77).
Inculpatul audiat fiind nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa prin rechizitor, relatând că în acea zi s-a întors din Italia pe la 4 dimineața și a fost a acasă și a dormit, și nu a fost în curtea școlii ca să liniștea și nici să îl lovească pe.
Situația expusă de către inculpat cum că nu ar fi fost prezent în curtea școlii și în incinta școlii la incidentul cu este contrazisă de întreg materialul probator administrat în cauză încă de la declarația părții vătămate și a coinculpatului, cât și a martorilor audiați care l-au văzut în incinta școlii agresând partea vătămată și pe martorul, provocând scandal în incinta școlii, și de asemenea este contrazisă și de poziția sa procesuală de a se împăca cu partea vătămată la termenul din data de 18.02.2008.
Inculpatul A audiat fiind a recunoscut parțial săvârșirea faptei, relatând doar că a lovit partea vătămată din cauza unei prietene comune, relatând că incidentul s-a petrecut în curtea școlii și au adresat cuvinte urâte. De asemenea a mai relatat că nu a fost împreună cu în acea zi în curtea și incinta școlii, că doar s-a întâlnit cu acesta pe stradă în jurul orelor 10-11 însă nu a vorbit cu el. Situația nu se confirmă de probatoriul administrat și nici de depoziția celuilalt coinculpat care a relatat că nu a ieșit în acea dimineață din casă deoarece a dormit fiind venit la ora 4 dimineața din Italia.
Având în vedere această situație relatata de inculpat, coroborată cu declarațiile tuturor martorilor audiați, instanța a urmat să înlăture parțial ca nesincere declarațiile inculpaților, ca neputându-se corobora cu întregul material probator administrat în prezenta cauză, în baza dispozițiilor art.69 Cod procedură penală, care prevăd că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe existente în cauză, întrucât acestea sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate și nu pot fi coroborate cu acestea.
În ceea ce privește reținerea în sarcina sa a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, a reținut instanța din declarațiile martorei că cei doi inculpați și se certau pe holul școlii, iar martora a declarat că nu a dorit să dea declarație nici la poliție de teamă a nu avea probleme cu cei doi și a nu fi confruntată cu aceștia, știind că inculpatul are un comportament violent. Martora a auzit despre incident de la martora care i-a povestit martorei. Martora a declarat că a fost prietenă atât cu cât și cu și apreciază că aceștia s-au bătut din cauza ei. i-a povestit că era multă lume adunată în jurul celor trei.
Martora, director adjunct al Liceului Teoretic cel a relatat că în pauza M pe la orele 11, partea vătămată a anunțat-o cum că în incinta liceului au pătruns doi băieți pe ușa și scara elevilor, respectiv și A și a fost provocat un scandal materializat și în lovirea părții vătămate pe holul școlii, situație confirmată și de martorul. Martora apreciază că situația creată pe holul școlii a provocat o temere în rândul elevilor, partea vătămată nici nu a mai vrut să părăsească biroul până nu a venit tatăl său să îl ia. Cu privire la incident s-a efectuat și o anchetă administrativă fiind sancționat paznicul liceului, care trebuia să asigure paza acestuia.
Tatăl părții vătămate Gad eclarat că a fost anunțat că fiul său a fost bătut la școală și l-a găsit în cancelaria directoarei adjuncte, unde era diriginta, organele de poliție și. Partea vătămată și martorul ar fi relatat că s-au adunat copii din școală și au început să țipe după care partea vătămată a reușit să scape și inculpații au părăsit liceul.
Martorul a relatat că i-a văzut pe cei doi inculpați în curtea școlii după care au pătruns în incinta liceului și a fost și el lovit de către, că pe holurile școlii se vorbea despre incident fiind multă lume adunată, și că el este cel care a anunțat conducerea școlii.
Deși martorii, elevi, în fața instanței și-au schimbat parțial declarațiile de la urmărire penală, relatând că nu le-a provocat o stare de temere situația existentă, au relatat că îl cunosc pe ca fiind o persoană cu un comportament agresiv și necorespunzător, probabil efectuând presiuni asupra acestora în a declara în acest sens.
Martorul propus de, Aad eclarat că în mod normal în pauză este zarvă și se îmbulzesc copiii și elevii se împing și se bat în pauză, și situația dată nu a creat o stare de temere în rândul lor, însă această declarație nu poate fi primită de către instanță având în vedere că elementele de agresiune în general creează o stare de temere cu atât mai mult cu cât acestea s-au produs în incinta unei școli, unde în mod normal, elevii primesc o educație și trebuie să aibă un comportament civilizat în conformitate cu rigorile sociale.
Martorul propus de inculpatul, respectiv a confirmat doar că în acea noapte s-a întors din Italia și pe la 7 l-a dus la locuința lui, și nicidecum cum a declarat inculpatul că a venit pe la ora 4 dimineața. Nu a adus nimic nou probatoriului în sensul că acesta nu a fost prezent la școală în jurul orelor 11.
Declarațiile amintite mai sus se referă atât la constatări directe ale faptelor inculpaților cât și la constatări indirecte, ale martorilor care au văzut ulterior pe partea vătămată lovită. Toate acestea sunt confirmate și de certificatul medico-legal nr. 3326/01.02.2007 al, din care rezultă că partea vătămata prezintă echimoze ce s-au putut produce prin lovire cu corp contondent și pot data de 31.01.2007, și necesită îngrijiri medicale de 1-2 zile.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispozițiile legale în vigoare instanța a reținut că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 Cod procedură penală și de săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată, însă instanța a ținut cont că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată pentru această infracțiune.
În drept, fapta inculpatului A de a lovi partea vătămată producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe în forma agravată prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Astfel, elementul material al laturii obiective este realizat de acțiunea de lovire, urmarea imediată a constat în suferințele fizice și vătămările cauzate părții vătămate, respectiv leziunile pentru care a avut nevoie de 8-10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, între acțiunea inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, în condițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a avut în vedere toate aspectele cauzei, situația conflictuală existentă între părți respectiv cearta de la aceeași prietenă, și s-a prezentat în fata instanței recunoscând parțial săvârșirea faptelor precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Dat fiind faptul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda penală, instanța, ținând cont de cele arătate mai sus, a considerat că pedeapsa amenzii poate duce la îndeplinirea scopului legii penale. Astfel, potrivit art. 180 alin. 2 Cod penal raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal, limitele legale ale amenzii penale pentru această infracțiune sunt între 500 lei și 30000 lei.
Făcând, după cum s-a arătat mai sus, și aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod penal, pedeapsa urmând a fi redusă sub minimul special. Instanța reținut, în această ordine de idei, faptul că minimul special în cazul acestei infracțiuni este de 500 lei.
Așadar, constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, instanța apreciat că, pentru atingerea scopului preventiv-educativ al legii penale, prevăzut de art. 52 Cod penal, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300 lei, pe care o apreciază suficientă pentru atingerea scopului legii penale.
În drept, fapta inculpatului A care împreună cu, cu ocazia altercației cu partea vătămată a provocat scandal și temere și o stare de insecuritate în rândurile elevilor, având un comportament și vocabular indecent așa cum rezultă din însăși declarația sa provocând scandal public, rezultat din zarva, vâlva, produsă de fapta sa, producând indignare a celor prezenți precum și o stare de temere, acest incident tulburând grav ordinea și liniștea publică, aducând atingere în mod grav bunelor moravuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.321 alin.1 Cod penal.
Potrivit art. 321 din Codul penal, infracțiunea constă în: "fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte sau expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani".
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale referitoare la bunele moravuri și liniștea publică respectiv acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivități, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în atitudini și cuvinte.
publică este tulburată atunci când au loc, în public, manifestări sau comportări imorale, când se produc zgomote alarmante, scandaluri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violențe fizice sau de limbaj.
Sub aspect obiectiv infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice s-a realizat, prin acțiunea celor doi inculpați de a lovi partea vătămată în incinta școlii prin proferarea de cuvinte ori expresii indecente care au provocat temere în rândul elevilor, acțiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public.
Infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri s-a realizat și prin însăși conținutul unei infracțiuni distincte respectiv infracțiunea de lovire sau alte violente față de partea vătămată
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, în condițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, neinteresând mobilul sau scopul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei față de cei doi inculpați cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni reținute în sarcina lor, instanța față de inculpatul Aar eținut aceleași circumstanțe personale reținute și pentru infracțiunea de loviri și alte violențe.
Instanța, in baza dispozițiilor art.345 Cod procedură penală coroborat cu art.321 alin.1 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului A prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special, respectiv 3 luni închisoare în dauna părții vătămate cu reținerea dispozițiilor art.74 lit. a și c Cod penal, raportat la art. 76 lit. Cod penal.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Hârlău a fost apelată de către inculpatul A, fiul lui și -, născut la 19.11.1086 în comuna, sat, județul I, care a criticat-o sub aspectul netemeinicii, solicitând, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, reindividualizarea sancțiunii, în sensul aprecierii că faptele, prin conținutul lor concret și prin urmările produse, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, urmând a se ține cont de circumstanțele personale dovedite în cauză.
Prin decizia penală nr.384 din 30.09.2008, Tribunalul Iașia respins, ca nefondat, apelul inculpatului A, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta.
Astfel, din analiza coroborată mijloacelor de probă (plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 3326/01.02.2007 eliberat de I, depozițiile martorilor, și declarațiile inculpatului) instanța de fond a stabilit în mod corect că faptele inculpatului A care, pe fondul unor neînțelegeri legate de fosta sa prietenă, care este în prezent prietena părții vătămate, în ziua de 31.01.2007, împreună cu coinculpatul au mers la liceul unde învăța partea vătămată și au agresat-o pe aceasta într-o pauză, pe holul liceului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, precum și pe martorul care se afla în compania părții vătămate, au proferat injurii și expresii indecente, provocând scandal public, temeri în rândul elevilor și aducând atingere bunelor moravuri specifice unei unități de învățământ, se circumscriu acțiunilor incriminate prin dispozițiile art. 180 alin.2 și art. 321 alin.1 Cod penal, existența faptelor și vinovăția inculpatului fiind dovedite fără putință de tăgadă de ansamblul probelor administrate.
Analizând faptele comise de inculpatul A, prin prisma dispozițiilor art.17 Cod penal ce definesc trăsăturile esențiale ale infracțiunii, în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunile inculpatului prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni în sensul legii penale, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptelor precum și de persoana acestuia.
Pentru conturarea acestui grad de pericol social, relevante sunt următoarele împrejurări: locul în care au fost comise faptele, respectiv în liceul în care învăța partea vătămată, unitate în care cei doi inculpați nu aveau acces, într-o pauză, pe holul școlii, de față fiind mai mulți elevi; poziția procesuală oscilantă a inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa, precum și încercarea acestuia de a-l exonera pe coinculpatul, persoană cu antecedente penale, de răspundere penală, sens în care a făcut declarații neconforme cu situația de fapt și infirmate de ansamblul probator administrat în cauză; mobilul incidentului care, dată fiind vârsta inculpatului A ar fi putut fi evitat printr-o discuție lămuritoare cu partea vătămată și care nicidecum nu justifica reacția agresivă manifestată.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
În raport de cele mai sus arătate, pedepsele cu închisoarea au fost corect dozate și adaptate gravității faptelor comise, dându-se eficiență, în mod legal, circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, pedepsele fiind reduse în mod corespunzător sub minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care tribunalul apreciază că nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie care să fie luate în considerare din oficiu, tribunalul urmează a respinge, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A, împotriva sentinței penale nr. 132/21.04.2008, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În termen legal hotărârile astfel pronunțate, au fost recurate de către inculpatul A fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări privind infracțiunea de ultraj. Astfel apreciază inculpatul recurent că fapta sa nu poate fi considerată infracțiune, aceasta putând fi asimilată contravenției în condițiile Legii nr.61/1991. De asemenea, apreciază recurentul că, raportat tuturor împrejurărilor cauzei, plecând de la condițiile concrete ce au determinat săvârșirea faptei și până la gradul de pericol social al acesteia, cât și circumstanțelor personale, reliefate de vârsta sa, statutul social - respectiv student, de faptul că are o ocupație, instanțele fondului au fost prea aspre față de persoana sa, în sensul că se putea constata că fapta săvârșită este lipsită în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită admiterea recursului și, pe fond, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit.1" Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pericolul social ca trăsătură a faptei există în mod obiectiv, ca și fapta pe care o caracterizează; aceasta preexistă incriminării faptei.Legiuitorul mai întâi constată existența faptei și a pericolului său socialși apoi trece în sfera ilicitului penal. Legea nu creează pericolul social,ci îl recunoaște. Incriminarea faptei nu este decât recunoașterea de către lege a pericolului social, consacrarea pe cale juridică penală că oanumită faptă prezintă un grad de pericol social ridicat, pentru combaterea căreia este necesară instituirea și aplicarea unei sancțiuni penale. O astfel de faptă ce prezintă un grad de pericol social ridicat, atât în abstract prin incriminarea sa ca infracțiune, cât și în concret, raportat la fapta dedusă judecății în prezenta cauză și care constituie infracțiune sub toate condițiile ei de existență, o reprezintă și ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, și care, în concret, nu poate fi apreciată ca prezentând gradul de pericol social diminuat al unei contravenții.
Mai mult, Curtea apreciază că, în cauză, nu se poate constata chiar prin raportare la persoana și conduita inculpatului recurent, lipsa pericolului social a faptei de ultraj, astfel încât să determine înlocuirea răspunderii penale cu aplicarea unei măsuri administrative.
Astfel, chiar dacă fapta, prin urmarea, prin modul și mijloacele de săvârșire, deci prin conținutul său,nu relevă o periculozitate socială intensă, i se poate adăuga un spor de pericol din frecvența categoriei de fapte săvârșite, din amploarea și răspândirea unei comportări într-o anumită sferă de activitate, făcând necesară, pentru reducerea frecvenței, intervenția legii penale. Or, este evidentă escaladarea violenței fizice și verbale în rândul adolescenților, cu precădere în școli și licee, aspecte intens mediatizate. Această stare de fapt, conduce neîndoielnic la concluzia că se impune cu necesitate intervenția legii penale, prin angajarea răspunderii și aplicarea unei sancțiuni penale, tocmai în scopul reducerii frecvenței unor astfel de fapte.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului A.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A-, împotriva deciziei penale nr.384 din 30.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 170 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
- -
17.III.2009.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Juverdeanu
