Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 113
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S- luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 364 din data de 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător ales pentru inculpata recurentă, părțile civile intimate, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de azi, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al inculpatei recurentă, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Față de împrejurarea că procedura de citare cu partea vătămată intimată a fost restituită cu mențiunea că este plecat din țară, curtea apreciază că nu este lipsă de procedură cu aceasta, având în vedere că partea a fost legal citată la domiciliu și este libertate oricărei persoane să plece sau nu din țară.
Interpelat fiind, apărătorul ales al inculpatei recurentă arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpata recurentă, având cuvântul, arată că instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate la cercetarea judecătorească, nu a analizat în mod temeinic întreg ansamblul probator existent la dosarul cauzei, motiv pentru care consideră că soluția instanței de apel nu este legală și temeinică și, așa cum a solicitat atât instanței de fond cât și celei de apel, și în recurs solicită achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În susținerea recursului solicită a se avea în vedere că toate aspectele au fost pe larg prezentate în motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei. Esențial de subliniat este faptul că în cauză lipsește urmărirea penală, întrucât toate actele procedurale - recunoașterea din grup, declarațiile de martori - au fost întocmite înainte de începerea urmăririi penale și nu au fost confirmate ulterior, ele fiind acte premergătoare.
O hotărâre judecătorească, mai ales de condamnare, nu poate avea la bază acte premergătoare. La dosar există declarațiile părților vătămate și și se poate constata că cel dintâi a declarat că la momentul la care s-a făcut recunoașterea lui nu i s-a prezentat nicio fotografie cu inculpata, deci procesul verbal de recunoaștere s-a întocmit pur formal. În aceste condiții s-a ridicat și întrebarea după ce planșă foto se putea face recunoașterea, atâta timp cât fotografia inculpatei a fost trimisă la 10 zile de la data încheierii procesului verbal de recunoaștere.
Este clar că acest proces verbal nu este legal, și, prin urmare, această probă nu trebuie avută în vedere de către instanță. Toate părțile vătămate audiate de către instanță au făcut precizări și nu au putut oferi date care să ducă la identificarea inculpatei; părțile vătămate au făcut doar o descriere sumară, fără a oferi date relevante pentru identificarea inculpatei.
Cu toate acestea, cele două instanțe - de fond și de apel - reproșează inculpatei atitudinea procesuală, în sensul că nu s-a prezentat și a sfidat instanța de judecată.
La dosarul cauzei au fost depuse acte din cuprinsul cărora rezultă că inculpata este stabilită în Italia și că ea a făcut toate demersurile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare. De la momentul la care inculpata a fost arestată la domiciliu în Italia, ea și-a exercitat dreptul la apărare, a dovedit clar că nu sfidează instanța de judecată. În plus, apărarea calificată a inculpatei dovedește, o dată în plus, faptul că aceasta nu se sustrage de la judecată și nu sfidează instanța. Împrejurarea că ea locuiește în Italia din anul 1999, că are un copil minor în întreținere - aspecte dovedite cu acte - justifică faptul că acesteia îi vine foarte greu să se prezinte în fața instanței de judecată.
Instanța de apel reproșează instanței faptul că nu a contestat, că nu a susținut că nu este ea cea care a fost recunoscută de părțile vătămate, însă, consideră că aceasta este atribuția parchetului, care trebuia să dovedească faptul că persoana la care se referă părțile vătămate este inculpata.
La dosar nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata este cea care a înșelat părțile vătămate, și nu se poate stabili o identitate între aceasta și persoana recunoscută de părțile vătămate.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere și motivele scrise de recurs, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că singura soluție ce se putea da în această cauză nu este cea de achitare a inculpatei. Probatoriul substanțial administrat în cauză, coroborat, fac pe deplin dovada vinovăției inculpatei, fiind vorba despre o infracțiune tipică de înșelăciune, astfel încât, hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt legale și temeinice. Solicită respingerea recursului declarat de inculpată
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2083 din 13.07.2007 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
A condamnat pe inculpata (fostă ), fiica lui și, născută la data de 12.04.1976 în municipiul B, județul B, domiciliată în orașul, Șos. - de, nr. 1, județul B, CNP--, cu reședința în Italia, Str. - 49 - S, 30015 (VE) și domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul B,-, bloc 35,. B, 31, județul B și ulterior în mun. B,-, bloc 3,. B, 8, județul B, de cetățenie română, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (faptă comisă în luna mai ca moment al epuizării infracțiunii).
În baza art. 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
În baza disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatei prin prezenta sentință penală pe o durata de 5(cinci) ani, termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă si executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedura penală atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 cod civil admite acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile și, în consecință, obligă inculpata să plătească părților civile:
-, fiul lui - și, născut la data de 07.09.1967 în comuna, județul I, domiciliat în municipiul I,-, -. C,. 1, 3, județul I, CNP--,
-, fiul lui și, născut la data de 06.11.1951 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul I,-, -. 4, 5, județul I, CNP--,
-, fiul lui G și, născut la data de 14.11.1954 în comuna, județul B, domiciliat în municipiul I,-, bloc 826,. C,. 1, 6, județul I, CNP-- și
-, fiul lui și, născut la data de 10.11.1960 în comuna Cotnari, județul I, domiciliat în municipiul P,-, -. A,. 3, 9, județul I, CNP-- câte 15 lei și echivalentul în lei a sumei de 300 USD, raportat la cursul de referință al BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile;
Părții civile: -, fiul lui și, născut la data de 10.03.1969 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul P,-, județul I, CNP--,
-, fiul lui G și, născut la data de 26.01.1966 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul I,-, bloc 476,. C. 2, 1, Județul I, CNP-- și
-, fiul lui - și -, născut la data de 10.04.1968 în municipiul I, județul I, domiciliat în localitatea P,-, -. A, 3, județul I CNP--, câte 15 lei și echivalentul în lei a sumei de 100 USD, raportat la cursul de referință al R din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.
- părții civile, fiul lui și, născut la data de 22.09.1962 în comuna, județul I, domiciliat în localitatea P,-, -. A,. 2, 10, județul I, CNP-- suma de 15 lei și echivalentul în lei a sumei de 200 USD, raportat la cursul de referință al BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiul lui și -, născut la data de 17.03.1962 în comuna și satul, județul I, cu același domiciliu, CNP-- și obligă inculpata (fostă ) să plătească acesteia suma de 15 lei și echivalentul în lei a sumei de 300 USD, raportat la cursul de referință al BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
În cursul lunii mai 1997, inculpata (fostă ), domiciliată la acea vreme în orașul, Șos. - de, nr. 11, județul B, a luat legătura cu numitul, domiciliat tot în jud. B, propunându-i acestuia să o ajute - inculpata i-a spus că este reprezentanta unei firme de turism și dorește să organizeze excursii în Italia - în schimbul facilitării acestuia de a pleca în Italia.
Din localitatea B, inculpata, împreună cu prietenul ei și numitul au venit în municipiul I cu trenul după care, în urma consultării presei locale, au încercat găsirea unui apartament de închiriat.
La data de 01.05.1997 inculpata a închiriat un apartament situat în municipiul I,-, -. 9, 56 aparținând numitei căreia i-a spus că este reprezentanta unei firme de turism și intenționează să închirieze apartamentul pe o perioadă de trei luni.
Cu ocazia înțelegerii privind închirierea apartamentului numita a luat inculpatei și numitului datele din buletin în vederea declarării la Administrația Financiară a închirierii apartamentului, în acest timp prietenul inculpatei rămânând la un bar din apropiere.
Pe data de 02.05.1997 inculpata a realizat un afiș cu o carioca neagră în care se arăta că societatea SRL organiza excursii în Italia cu asigurarea vizei, fiind trecut și numărul de telefon de la apartamentul închiriat, afișul fiind ulterior multiplicat și lipit în diferite zone din municipiul
Imediat de la apariția afișului, la apartamentul închiriat s-au prezentat numeroase persoane dornice de excursii printre care și părțile vătămate din prezenta cauză.
În zilele următoare, inculpata, prezentându-se ca fiind secretara firmei SRL - societate la care inculpata nu a fost niciodată angajată conform adresei 6046 din 19.06.1997 a Camerei de Comerț și Industrie -a încasat de la diferite persoane suma de 300 dolari USD și 150 000 lei vechi - reprezentând o parte din banii pentru presupusa excursie cărora le-a spus să revină luna următoare pentru aflarea datei de plecare în Italia.
Astfel, s-au prezentat și au dat inculpatei suma de 300 USD și 150 000 lei vechi, primind chitanțe, numiții:
-,fiul lui - și, născut la data de 07.09.1967 în comuna, județul I, domiciliat în municipiul I,-, -. C,.1,.3, județul I, CNP--;
-, fiul lui și, născut la data de 06.11.1951 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul I,-, -. 4, 5, județul I, CNP--1;
-, fiul lui G și, născut la data de 14.11.1954 în comuna, județul B, domiciliat în municipiul I,-, bloc 826,. C,. 1, 6, județul I, CNP--;
-, fiul lui și, născut la data de 10.11.1960 în comuna Cotnari, județul I, domiciliat în municipiul P,-, -,. A,. 3, 9, județul I, CNP--;
-, fiul lui și -, născut la data de 17.03.1962 în comuna și satul, județul I, cu același domiciliu, CNP--
De asemenea, inculpata a încasat 100 Usd și 150 000 lei vechi, primind chitanța, numiții:
-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1969 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul P,-, județul I, CNP--;
-, fiul lui G și, născut la data de 26.01.1966 în municipiul I, județul I, domiciliat în municipiul I,-, bloc 476,. C,. 2, 10, Jud. I, CNP--;
-, fiul lui - și -, născut la data de 10.04.1968 în municipiul I, județul I, domiciliat în localitatea P,-, -. A, 3, județul I CNP--.
Cea de-a noua parte vătămată, fiul lui și, născut la data de 22.09.1962 în comuna, jud. I, domiciliat în localitatea P,-, -. A,. 2,.10, județul I, CNP--, a dat inculpatei suma de 200 USD și 150.000 lei vechi.
La data de 17.05.1997, la apartamentul închiriat de către inculpată a venit o persoană care s-a recomandat a fi de la poliție și care s-a interesat de firma pe care inculpata o reprezenta.
După plecarea organului de poliție, inculpata, la presiunea numitului, a declarat că, de fapt, nu lucrează la nici o firmă, banii strânși urmând a fi folosiți de ea pentru a pleca în Italia.
Față de cele declarate de către inculpată, numitul, dându-și seama de situația ivită a hotărât să plece acasă, fapt ce s-a și întâmplat.
La data de 01.06.1997 numita, proprietara apartamentului închiriat de către inculpată, întrucât aceasta nu mai răspundea la telefon, a venit la apartament unde a constatat că nu se mai afla nimeni acolo iar în șifonier a găsit mai multe pașapoarte românești.
După ce a încasat sumele de bani mai sus arătate inculpata a părăsit România, plecând în Italia, unde se află și în prezent.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză respectiv cu:-
- plângerile și declarațiile părților vătămate care au arătat împrejurările și modalitatea prin care au fost înșelate;
- chitanțe și copii de pe chitanțele emise de către inculpată pentru banii încasați;
- declarațiile martorilor, proprietara apartamentului închiriat de către inculpată și, audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești;
- procesul verbal de recunoaștere a inculpatei după fotografie.
Deși apărătorul inculpatei a susținut că nici una dintre părțile vătămate nu au descris persoana inculpatei, nearătând elementele necesare identificării fizice a persoanei căreia i-au dat banii, neputându-se determina cu certitudine că acea persoană este inculpata, instanța constată că nu există nici un fel de dubiu în ceea ce privește persoana care a luat de la părțile vătămate sumele de bani.
Astfel, declarațiile martorilor (a descris în amănunt persoana căreia i-a închiriat apartamentul - o persoana brunetă, cu părul lins, tunsă scurt -, faptul că i-a luat datele de stare civilă), (a relatat întreaga situație de fapt, de la numele inculpatei până la faptul că aceasta a declarat că a luat banii pentru a pleca singură în Italia), (a confirmat legătura de prietenie dintre inculpată și fiul său, numitul, persoana cu care inculpata a venit în municipiul I) dovedesc fără putință de tăgadă că inculpata a fost cea care a indus în eroare și a luat banii părților vătămate.
De asemenea, susținerea referitoare la nulitatea procesului verbal de recunoaștere a inculpatei din planșa foto, proces verbal încheiat, este adevărat, în prezența unui singur martor asistent, nu poate fi reținută de către instanța de judecată, această împrejurare nefiind de natură să ducă la înlăturarea probei, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege.
Totodată, faptul că nu a fost depusă planșa conținând cele 5 fotografii după care s-a efectuat recunoașterea nu poate duce la înlăturarea probei în condițiile în care recunoașterea nu s-a făcut după fotografia inculpatei ci după o planșă fotografică conținând fotografiile mai multor persoane printre care și cea a inculpatei.
Pentru aceste motive prima instanță a reținut, in drept, că fapta inculpatei care în cursul lunii mai 1997, prezentându-se mincinos ca reprezentantă a L, a încasat suma de 2000 dolari USD și 1,5 milioane lei vechi de la un număr de nouă părți vătămate, pentru a organiza excursii în Italia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (faptă comisă în luna mai ca moment al epuizării infracțiunii ).
Pentru infracțiunea săvârșită inculpata a fost condamnată.
Deși s-a solicitat pe parcursul procesului penal schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei din infracțiunea de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța apreciază că nu se impune o atare schimbare, fapta inculpatei încadrându-se în disp. alin 2 al art. 215 Cod penal, alin 1 al aceluiași articol fiind doar descrierea infracțiunii în forma simplă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța reține că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa, prin împrejurările în care a fost comisă, prin urmările pe care le-a produs - cauzarea unui prejudiciu ce nu a fost recuperat - fapta prezintă o gravitate sporită.
În același timp, în sarcina inculpatei instanța reține că acesta a adoptat o poziție procesuală necorespunzătore pe durata procesului penal neprezentându-se, timp de 10 ani, la nici un termen de judecată deși a avut cunoștință de existența acestuia, evitând astfel posibilitatea de a fi recunoscută de către părțile vătămate și invocând, ulterior chiar acest fapt, în condițiile în care, prezentarea chiar și la un termen de judecată ar fi rezolvat incertitudinea invocată chiar de către inculpată privind persoana care a luat părților vătămate sumele de bani.
Pentru aceste considerente instanța urmează să aplice inculpatei o pedeapsă cu închisoarea situată la limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce se va aplica inculpatei instanța apreciază că reeducarea inculpatei și realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse doar prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.
Totuși, raportat la diferitele sentințe penale pronunțate în cauza de față, sentințe urmate de decizii de casare integrală cu consecința trimiterii spre rejudecare (prin sentința penală nr. 4787 din 29.10.2004 dispunându-se condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării acesteia), având în vedere principiul neagravării situației în propriul apel (cunoscut sub denumirea non reformatio in pejus ), aplicabil și în cauza de față - situația în care instanța care a primit cauza în urma desființării cu trimitere spre rejudecare, nu poate aplica o pedeapsă mai mare decât aceea stabilită în hotărârea desființată în urma apelului inculpatului, și nici o modalitate de executare mai grea - instanța, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții legale,în temeiul dispozițiilor articolului 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Potrivit ar. 71 alin 2 Cod penal va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal, pedeapsa ce se va suspenda pe durata termenului de încercare.
Se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei in regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, părțile civile, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei făcând dovada pretențiilor solicitate.
În consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil va admite acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile vătămate, urmând a obliga inculpata să plătească acestora echivalentul în lei a sumelor de bani însușite, raportat la cursul de referință al R din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art.349 si art.191 alin 1 Cod procedură penală va obliga inculpata să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata.
În motivarea apelului aceasta a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță sub aspectul condamnării sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, reclamând, pe de o parte, insuficiența probatoriului în baza căruia a fost adoptată această soluție, iar pe de altă parte, nelegalitatea mijloacelor de probă administrate înainte de începerea urmăririi penale și care nu au fost constatate printr-un proces verbal prin prisma disp. art. 228 al. 3 Cod procedură penală, apreciindu-se de către apelantă caracterul acestora de acte premergătoare, solicitându-se instanței de control judiciar pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10. lit. Cod procedura penală.
Deși legal citată în fața instanței de apel, inculpata nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată avute în fața instanței de control judiciar, conduită procesuală adoptată și cu prilejul citării acesteia si in fata instanței de fond.
Prin decizia penală nr. 364 din 18 septembrie 2008 Tribunalul Iașia respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata, împotriva sentinței penale nr. 2083/13.07.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta sub aspectul căreia inculpata a fost trimisă în judecată, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitoarei în conf. cu disp. art. 62 și urm. din Codul d procedura penală.
Referitor la probele administrate în cursul cercetărilor penale cu privire la care inculpata - apelantă și-a exprimat critica în sensul nelegalității acestora, sub aspectul neînceperii urmăririi penale la data încheierii acestora, în baza disp. art. 228 al. 3 Cod procedura penală, dispoziții în prezent neaplicabile ca urmare a abrogării lor prin art. I pct. 128 din Legea nr. 356/ 2006, apreciază Tribunalul că acestea au fost în mod legal administrate, orientarea practicii juridice în această materie, în concordanță și cu partea Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind cea de a conferi și actelor premergătoare natura comună a unor acte de urmărire penală pornindu-se de la această concepție s-a considerat că, chiar în timpul actelor premergătoare, se constituie cadrul în care se poate săvârși o infracțiune în legătură cu cea cercetată - cum ar fi cea de " mărturie mincinoasă" deoarece celui care dă declarația i s-au pus în vedere consecințele denaturării adevărului și totodată i-au fost respectate cerințele și garanțiile prevăzute de lege.
Astfel, pe baza materialului probator administrat pe întreg parcursul procesului penal, respectiv a plângerilor și declarațiilor părților vătămate, a chitanțelor și copiilor de pe chitanțele emise de inculpata pentru banii încasați precum și a declarațiilor martorilor - proprietara apartamentului închiriat de către inculpată și - martor care a asistat la desfășurarea pretinsei activități de turism întreprinse de către inculpată, situația de fapt a fost stabilită corect, concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal.
În fapt activitatea inculpatei s-a concretizat în acțiunile intreprinse de aceasta în cursul lunii mai a anului 1997 când, folosindu-se în mod nereal de calitatea de reprezentantă a L, a încasat mai multe sume de bani de la un număr de nouă părți vătămate în schimbul organizării de excursii în Italia după care a părăsit localitatea, respectiv orașul I, precum și România, plecând în Italia unde se află și în prezent.
Deși pe parcursul cercetării judecătorești apărătorul ales al inculpatei a încercat să acrediteze ideea lipsei de identitate între persoana inculpatei și persoana care a înșelat cele 9 (nouă) părți vătămate, susținere invocată și în fața instanței de control judiciar, apreciază Tribunalul ca neîntemeiată această apărare deoarece chiar dacă părțile vătămate nu au putut releva cu certitudine elemente fizice referitoare la persoana inculpatei, declarația martorului - care a relatat întreaga situație de fapt pornind de la momentul inițierii acestei " afaceri nelegale" ( el fiind cel care fost contactat de către inculpata și căruia i-a fost solicitat ajutorul în vederea organizării unor servicii de turism, declarându-se reprezentantă a firmei L, ( societate la care de altfel inculpata nu a fost niciodată angajată conform adresei nr. 6046/19.06. 1997 Camerei de Comerț și Industrie I ) până la momentul desfășurării acesteia el venind împreună cu inculpata și cu prietenul acesteia - în unde au închiriat un apartament de la martora (persoană care a luat datele de stare civilă a le inculpatei) unde au locuit împreună, martorul fiind cel care alături de prietenul inculpatei, neavând cunoștință de caracterul fraudulos al intențiilor inculpatei, a multiplicat afișul în cuprinsul căruia se făcea publică oferta prin care LBo rganiza excursii în Italia și asigura obținerea vizei, fiind menționat și numărul de telefon al apartamentului închiriat.
Același martor relevă împrejurarea încasării de către inculpata a mai multor sume de bani de la diferite persoane în vederea organizării unor excursii în Italia, fiind lăsate odată, cu banii solicitați de către inculpată și pașapoartele solicitanților însoțite de două fotografii și adeverința de salariat.
Veridicitatea acestor susțineri se reține din analiza coroborată a declarației acestui martor cu declarațiile părților vătămate - care confirmă această " modalitate de lucru", la filele 34-38 ale dosarului de urmărire penală existând dovezile de restituire de către organele de cercetare penală a pașapoartelor unora dintre părțile vătămate (,) ridicate din apartamentul închiriat de inculpată.
Același martor relevă în cuprinsul declarației sale intenția clară a inculpatei de a-și însuși banii părților vătămate, încasați prin mijloace frauduloase, precizând că atunci când i-a adus la cunoștință inculpatei împrejurarea prezenței la data de 17.05.1997 a unui organ de poliție la apartamentul prezentat în mod fictiv drept sediu de firmă în vederea obținerii de informații cu privire la aceasta, aceasta a divulgat scopul ilicit al activității întreprinse aducându-i la cunoștință martorului că de fapt nu lucrează pentru firma în discuție și că intenția sa reală a fost de a-și însuși banii obținuți de la părțile vătămate, situație care l-a determinat pe martor să părăsească apartamentul unde a locuit împreună cu inculpata și cu prietenul acesteia și să plece spre localitatea de domiciliu în municipiul
Declarația martorilor, coroborată cu plângerile și declarațiile părților vătămate -, relevă fără echivoc faptul că inculpata se face vinovată pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în mod corect instanța de fond constatând ca întrunite cumulativ toate condițiile necesare antrenării răspunderii penale a acesteia sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.
Chiar dacă s-a susținut neîndeplinirea condițiilor formale de valabilitate a procesului - verbal întocmit la data de 1.07.1997 de către I prin care au fost prezentate spre recunoaștere părților vătămate - și, un număr de cinci fotografii, cei doi recunoscând în persoana inculpatei persoana care i-a înșelat prin însușirea sumelor date acesteia în cuantum, de 450 dolari SUA, în sensul că acesta fost întocmit anterior momentului eliberării planșei fotografice (care ar fi fost emisă la data de 7.07.2007), toate celelalte probe converg către ideea producerii unor erori materiale cu privire la consemnarea acestor date, neexistând nici un dubiu în ceea ce privește persoana care a luat fără drept de la părțile vătămate diferite sume de bani, aceasta fiind inculpata
De altfel, singura împrejurare care ar fi creat un eventual dubiu asupra identității persoanei care a săvârșit infracțiunea de "înșelăciune" în dauna părților vătămate din prezenta cauză ar fi fost cea de prezentare personală a inculpata în cursul procesului penal și contestare a identității acesteia tocmai de aceste părți vătămate, situație care însă nu s-a produs, apărarea inculpatei din această perspectivă fiind puerilă și lipsită de orice suport probator, atitudinea procesuală adoptată de inculpată prin părăsirea teritoriului României la scurt timp după săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" relevând fără echivoc inutilitatea și netemeinicia acestui demers probatoriu invocat în apărarea sa.
Reținând vinovăția inculpatei prima instanță a dispus în sensul condamnării acestuia la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în baza principiului " non reformatio în pejus" (aceasta fiind condiționată anterior la aceeași pedeapsă prin sentința penală nr. 4787/ 29.10.2004 dar, ca urmare admiterii apelului acestuia cauza a fost trimisă spre rejudecare) aceleiași instanțe fiind păstrată și modalitatea la executare aleasă prin aceeași hotărâre, respectiv de suspendare condiționată a executării pedepsei.
Pronunțând o pedeapsă cu închisoare în mod legal instanța de fond a dispus în baza și în condițiile art. 71 Cod penal în sensul aplicării și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare al executării pedepsei principale.
În latura civilă a cauzei văzând înscrisurile depuse de părțile civile și care fac dovada pretențiilor solicitate, în mod corect prima instanță, văzând ca îndeplinite și toate celelalte condiții necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatei, a obligat-o pe aceasta la plata sumelor de bani încasate și însușite fără drept de la părțile civile -, și,
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, constatând că sentința penală nr. 2083/ 13.07.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr- este legală și temeinică, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata și a menținut hotărârea apelată.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpata, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, câtă vreme nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
În recurs inculpata a reiterat motivele invocate în apel, fiind susținute oral și consemnate întocmai în preambulul prezentei hotărâri, motive care vizează, în esență lipsa probatoriului concludent pentru reținerea vinovăției sale, în sensul că nu a fost identificată de nici o parte vătămată ca fiind autoarea faptei. Se impune, în consecință, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod proc. pen. Mai susține inculpata, în altă ordine de idei, că nu se poate reține împrejurarea că a adoptat o atitudine procesuală necorespunzătoare, câtă vreme nu a avut cunoștință de proces de la începutul său, fiind stabilită, cu forme legale în Italia, angajându-și apărător în momentul în care a aflat de proces. În susținerea motivului privind achitarea pe lipsa probatoriului, inculpata a invocat și o serie de neregularități ale unor probe administrate în cursul urmăririi penale, consemnate atât în preambulul prezentei hotărâri, cât și în motivele scrise de recurs și depuse la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.15 pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
Eroarea gravă de fapt - motivul de casare în raport de care este analizat prezentul recurs, deși neindicat de inculpată, provine din denaturarea probelor deja administrate, ceea ce a dus fie la reținerea unei împrejurări esențiale, fără ca acele probe să o susțină, fie la nereținerea unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau.
Așa fiind, cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.18 Cod procedură penală privește exclusiv situația de fapt stabilită până la data efectuării controlului judiciar de către instanța de recurs, în sensul că, în raport de probele deja administrate, instanțele de fond au stabilit greșit situația de fapt.
Însă în acest context, Curtea reține că instanțele au dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatei recurente, activitatea infracțională deși percepută indirect de martorii audiați în cauză, în raport de împrejurările concrete confirmate de probatoriul administrat, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate în cauză, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci hotărârea", Curtea urmează să constate suficiența acestora în stabilirea vinovăției inculpatei. Împrejurarea că inculpata contestă în recursul formulat elocvența acestor probe, în special în ceea ce privește declarațiile părților vătămate, nu este în măsură să conducă la concluzia existenței erorii grave de fapt, în sensul că, contrar celor reținute în hotărâre, probele administrate susțin nevinovăția inculpatei.
Concluzionând, în procesul de apreciere a probatoriului, ce presupune interpretarea acestuia în baza raționamentelor logice, atât asupra chestiunilor de fapt, cât și a celor de drept, instanțele de fond au reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatei recurente, în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și pentru care a fost condamnată la o pedeapsă corespunzătoare și care corespunde tuturor exigențelor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal. Este evident, raportat atât la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei recurente, cât și la modalitatea de executare a acesteia pentru care a optat, în mod corespunzător, instanța fondului, că nu a fost avută în vedere, drept sancționatoare în procesul individualizării pedepsei, atitudinea procesuală a inculpatei, chiar dacă, în mod firesc, instanța fondului a făcut referiri la aceasta. Reluând, instanța de recurs constată că ambele instanțe au făcut o analiză detaliată a tuturor probelor care susțin vinovăția inculpatei și forța probantă a fiecăreia din probele administrate în raport unele cu alte(se are în vedere procesul verbal de recunoaștere din grup, contestat de către inculpată, și căruia, motivat, instanțele i-au dat valoare probantă doar în contextul coroborării cu celelalte probe administrate).
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite de inculpată, infracțiune contra patrimoniului, cauzatoare deci de prejudiciu, câtă vreme paguba produsă în dauna părții vătămate, în mod corespunzător instanțele au obligat inculpata la plata prejudiciului astfel creat, așa cum a fost el stabilit de instanța de apel.
Așa fiind, elementele invocate de către inculpată nefiind în măsură să confirme că în cauză s-a produs o eroare gravă de fapt cu privire la condamnarea sa pe baza unor probe ce nu ar confirma o astfel de soluție, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpata.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 364 din 18.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
25.02.2009
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Juverdeanu
