Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 189/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 189/ DOSAR NR-

Ședința publică din 20 martie 2009

PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție

- - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu

- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu

- - - grefier

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat ales, lipsă fiind intimata parte vătămată.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului formulat.

Avocat ales pentru recurentul inculpat susține recursul astfel cum a fost formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov la data de 13 martie 2009 și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, suspendarea procesului și sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției invocate.

Tribunalul Brașova respins cererea inculpatului privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (3) teza a II - a Cod penal, cu motivarea că nu poate fi supusă controlului constituțional neprevederea unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

Apărătorul ales al inculpatului menționează că prin Legea nr. 197/2000, respectiv prin modificările aduse art. 180 Cod penal, cu introducerea alin. 11și alin. 21s-a adus o majorare pedepselor ce se aplică. Mai mult, inculpatul susține că prin alin. 3 teza a II-a a art. 180 Cod penal, procurorul are la îndemână punerea în mișcare a acțiunii penale și din oficiu, iar părților, conform art. 284 Cod procedură penală, le este limitat acest termen la 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. Așa fiind, consideră că procurorul nu este limitat în timp, iar acest fapt constituie o inegalitate de șanse în fața legii și o discriminare.

Inculpatul numai prin faptul că a atins-o pe soția sa și i-a spus "hai acasă" a fost condamnat la 6 luni închisoare, cu executare în detenție

Prin dispozițiile invocate consideră că sunt încălcate dispozițiile Constituției și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, apreciază ca fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție privind egalitatea în drepturi; art. 21 din Constituție - relativ la dreptul la un proces echitabil, art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare și totodată face referiri la dispozițiile art. 53 alin. 1 din Constituție, precum și la art. 6 paragraf 1 din CEDO.

De asemenea, apărătorul inculpatului susține că excepția invocată îndeplinește cele 3 condiții în sensul că se referă la o lege în vigoare, are legătură cu fondul cauzei, este invocată de una din părți și nu a mai fost supusă controlului Curții Constituționale.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, sesizarea Curții Constituționale și suspenarea judecății până la soluționarea excepției invocate de către Curtea Constituțională.

Reprezentanta parchetului având cuvântul, susține că inculpatul critică "neprecizarea că acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu în termenul de 2 luni" prevăzut de art. 284 Cod procedură penală. Or, din acest punct de vedere apreciază soluția pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursului formulat.

Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Învederează instanței că a fost condamnat la 6 luni de detenție și este nevinovat. Prin punerea în mișcare din oficiu a acțiunii penale i s-au adus grave prejudicii. Susține că trăiește din 700 lei, nu a avut nici măcar o amendă de circulație și este acuzat pe nedrept. De asemenea, susține că prin aceste prevederi procurorul acuză în mod legal, pe baza prevederilor legale și astfel poate condamna persoane nevinovate, care se aleg cu un cazier.

Constată că prin încheierea de ședință din data de 13.03.2009, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 3 teza a II-a Cod penal.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:

Cu prioritate instanța a verificat dacă excepția invocată poate forma obiectul analizei Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor mai sus arătate, Curtea analizează neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Ca urmare, nu poate fi supusă controlului constituțional neprevederea unei dispoziții într-o lege sau ordonanță în vigoare. Este de aceea de prisos a mai analiza îndeplinirea celorlalte condiții cerute de lege, respectiv norma atacată să aibă legătură cu cauza și să nu fi fost supuse controlului instanței de contencios constituțional.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

În motivarea recursului se arată că excepția de neconstituționalitate a art. 180 alin. 1/1, 2/2 și 3 din Codul penal îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:

Obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brașov, înregistrat sub nr- îl constituie recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 403 din 27.12.2007 a Judecătoriei Suceava, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În ședința publică din data de 13.03.2009 inculpatul, prin avocatul său ales a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 3 teza a II-a Cod penal, motivând că prin neprecizarea faptului că acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu în termenul de 2 luni, prevăzut de art. 284 Cod procedură penală, încalcă principiul egalității părților în procesul penal, procurorul având o poziție privilegiată prin aceea că poate pune în mișcare acțiunea penală oricând.

Textul a cărui neconstituționalitate se invocă este cel prevăzut de art. 180 alin. 3 teza a II-a Cod penal: "-În cazul faptelor prevăzute la alin. 1/1 și 2/1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu."

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele prevăzute de art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 și art. 53 alin. (1).

Examinând textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă curtea constată că acesta reprezintă o prevedere din Codul penal care are legătură cu soluționarea cauzei, în mod greșit tribunalul apreciind că obiectul excepției de neconstituționalitate invocată îl constituie o neprevedere în lege. Inculpatul a precizat că invocă neconstituționalitatea dispoziției art. 180 alin. 3 teza a II- din Codul penal, respectiv precizarea faptului că în cazul faptelor de violență în familie acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar nu la plângerea prealabilă, cum este cazul celorlalte fapte de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 Cod penal.

Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992, curtea apreciază că recursul declarat de inculpatul este întemeiat, urmând ca în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să îl admită și să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția invocată.

Referitor la excepția invocată de către inculpat, curtea apreciază că este nefondată, textul de lege invocat nevenind în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate. Tragerea la răspundere penală a infractorului se realizează prin intermediul acțiunii penale exercitată în majoritatea cazurilor din oficiu, de stat. Sunt admise excepții de la oficialitatea procesului penal în cazul infracțiunilor cu un grad de pericol social redus sau pentru infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, dar care antrenează drepturi personale, situații în care se lasă la aprecierea persoanei vătămate prin infracțiune tragerea la răspundere penală, prin intermediul exercitării plângerii penale prealabile în condițiile prevăzute de lege. Regimul diferit de inițiere a tragerii la răspundere penală a infractorului nu lezează drepturile constituționale invocate, și anume egalitatea în fața legii, dreptul la un proces echitabil, egalitatea de tratament, dreptul la apărare și nici nu încalcă dispozițiile art. 124 și art. 53 alin. (1) din Constituția României.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Rejudecând, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 180 alin. 3 teza a II-a Cod penal, invocată de inculpatul în dosarul penal nr- al Tribunalului Brașov.

În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.

președinte JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.EB/30.03.2009

Tehnoredact.DS/30.03.2009/2 ex.

Jud.fond.

Președinte:Nicoleta Hădărean
Judecători:Nicoleta Hădărean, Elena Barbu, Manuela Barbu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 189/2009. Curtea de Apel Brasov