Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 222/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 222
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva decizie penale nr.242/A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, partea vătămată intimată, personal, asistată de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar acte medicale, din care rezultă starea de sănătate a inculpatului și prin care își justifică lipsa la termenul anterior.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, arătând în motivare că procedura de citare a fost viciată cu inculpatul, adresa indicată de avocatului ales nu corespunde cu adresa de domiciliu a inculpatului, acesta nefiind legal citat și nu a avut cunoștință de judecarea apelului. De asemenea, susține că, apărătorul ales al inculpatului, la prima instanță, a declarat greșit recurs și nu apel, iar instanța avea obligația să recalifice calea de atac, în prezența părții. De asemenea, partea civilă Spitalul T, nu a fost legal citat, locațiile sunt diferite față de Spitalul Municipal
Apărătorul ales al părții vătămate intimate, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat, recursul a fost declarat de o persoană fără calitate, din declarația inculpatului, dată în dosarul de fond, rezultă că, acesta nu știe carte, iar avocat ales al inculpatului nu a avut delegație, în apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu acesta.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că, avocatul ales avea calitatea de a declara apel, însă nu este cupla inculpatului ci a avocatului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1083/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art.180 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.217 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate,inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în localitatea, nr.159, comuna, județul
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse în rest pretențiile civile, ca nefondate.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T suma de 3310,70 lei cu titlu de daune materiale.
S-a dispus restituirea către partea civilă a două cuțite cu plăsele din lemn, unul cu lama de 17 cm lungime, 2 cm lățime la vârf și 2,7 cm lățime la bază, iar celălalt cu lama de 12 cm lungime, 0,7 cm la vârf și 1,5 cm la bază.
În baza art.191 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1,2 Cpp a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: în cursul lunii aprilie 2006, cunoscând că partea vătămată își vinde iapa, învinuitul i-a oferit pentru aceasta suma de 500 lei însă partea vătămată l-a refuzat considerând prețul prea mic. Pe moment învinuitul nu a reacționat însă în data de 25.04.2006, amintindu-și de refuzul părții vătămate, a luat hotărârea de a se răzbuna.
În acest scop, în jurul orelor 22.00, învinuitul s-a deplasat la locuința părții vătămate și, sărind gardul, a pătruns în curtea acesteia. În continuare, a pătruns în bucătăria de vară, unde se găsea și partea vătămată, a luat de pe masă două cuțite și a anunțat-o pe aceasta că îi va omorî calul întrucât a refuzat să i-l vândă.
Partea vătămată a încercat să-l oprească pe învinuit, context în care acesta i-a aplicat mai multe lovituri, după care s-a deplasat în grajd și cu ajutorul unuia dintre cele două cuțite a înjunghiat calul.
Învinuitul a părăsit imobilul părții vătămate luând cu sine și cele două cuțite.
de cele întâmplate, partea vătămată a așteptat până dimineața, iar în jurul orelor 0700s-a deplasat la locuința martorilor Coată și cărora le-a povestit cele întâmplate.
Ca urmare a loviturilor aplicate de învinuit, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile îngrijiri medicale.
În cursul cercetărilor de la domiciliul învinuitului au fost ridicate două cuțite cu plăsele din lemn, unul cu lama de 12 cm lungime, 2 cm lățime la vârf și 2,7 cm lățime la bază, și unul cu lama de 12 cm lungime, 07 cm la vârf și 1,5 cm la bază, cuțite recunoscute de partea vătămată ca fiind sustrase de către învinuit din bucătăria sa în seara zilei de 25.04.2006.
calului părții vătămate a fost examinat de medicul veterinar, acesta stabilind că moartea animalului specia "ekvine" găsit în grajdul locuinței părții vătămate, s-a produs din cauza unei plăgi înjunghiate de aproximativ 2 cm diametru și adâncimea de 10 cm, aplicată în regiunea dorsală dreapta la o distanță de aproximativ 10 cm de coloana vertebrală. Moartea animalului putea fi produsă în seara zilei de 25.04.2006.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, având o poziție oscilantă.
În declarația dată în fața organelor de poliție (filele 39-40 dosar UP) inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă în rechizitoriu, motivându-și gestul pe nevoia de răzbunare față de partea civilă, care i-ar fi adresat cuvinte jignitoare cu ocazia negocierilor inițiate de inculpat în vederea cumpărării unui aparținând părții civile.
În declarația dată în fața instanței de judecată (filele 45-46) inculpatul recunoaște că a pătruns în locuința părții civile fără a avea acordul acesteia și că i-a înjunghiat calul aflat în grajdul casei, însă contestă că ar fi agresat-o pe partea civilă, afirmând că leziunile s-ar datora faptului că aceasta s-a lovit cu mâinile peste față în momentul în care și-a văzut calul înjunghiat.
Apărările inculpatului însă, a apreciat instanța de fond, sunt infirmate de raportul medico-legal (fila 26 dosar UP) în care se menționează că leziunile constatate la partea vătămată, localizate la nivelul ochiului stâng și submandibular stânga, pot fi rezultatul lovirii cu și sau de corpuri dure, concluzii care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor care au văzut-o pe partea vătămată în dimineața zilei în care a avut loc agresiunea (, ), din care rezultă că leziunile traumatice sunt efectul unor lovituri aplicate cu intensitate, situație ce exclude posibilitatea autoagresării.
Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2, violare de domiciliu prev. de art.192 alin. 2 și distrugere prev. de art.217 alin.1 penal, săvârșite în concurs real.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile enunțate de art.72 Cod penal. Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat rezultă din împrejurarea că acesta a acționat la adăpostul întunericului, având reprezentarea faptului că partea civilă este o persoană în vârstă (aproximativ 75 de ani) și că locuia singură la adresa la care a pătruns inculpatul, acesta mizând pe faptul că nu i se poate opune rezistență; din motivația acțiunilor inculpatului, și anume răzbunarea față de partea civilă; din antecedența penală a inculpatului, acesta fiind condamnat prin sentințele penale nr.1043/1992 și 904/1994 ale Judecătoriei Timișoara pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare; din împrejurarea că până în prezent prejudiciul cauzat părții civile nu a fost recuperat, iar disponibilitatea arătată de inculpat cu ocazia audierii, în sensul plății unor despăgubiri, este doar formală și nu reflectă voința reală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul. Apelul nu a fost motivat în scris.
Prin DP nr. 242/A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 1083 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în apel.
S-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu în recurs, către Baroul Timiș.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, din analiza sentinței penale apelată, atât din prisma motivelor de apel invocate oral, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat următoarele:
Examinând probele administrate în cauză,prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, pedeapsa aplicată acestuia respectând criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, atât cuantumul, cât și modalitatea de executare sunt de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52.Cod Penal
Instanța de fond a reținut corect gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat în raport cu modalitatea concretă de săvârșire a acestora și consecințele pe care le-au produs, precum și a importanței valorilor ocrotite de legea penală și nesocotite de inculpat, viața și patrimoniul persoanei, dar a reținut și perseverența infracțională a inculpatului care rezultă din condamnările definitive pentru săvârșirea unor fapte de furt, fiind însă reabilitat la data săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar și împrejurarea că prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate nu a fost reparat sau achitat, nici până la data soluționării apelului.
Aplicarea unei pedepse apropiate minimului special și executarea acesteia în regim de detenție sunt de natură să conducă la reeducarea inculpatului și a prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu asigură realizarea scopului punitiv, educativ și preventiv al pedepsei.
Apreciind că nu se impune micșorarea cuantumului pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare a acesteia, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal,a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 1083 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Împotriva decizie penale nr.242/A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, deoarece cauza s-a judecat în condițiile unei procedurii îndeplinite nelegal.
Recursul este fondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prevederilor art.3859alin.3 C.P.P. se constată că în cauză ne aflăm în prezența cazului de recurs, reglementat de art.3859pct.21, teza I
C.P.P.La judecarea cauzei în apel, inculpatul a fost citat de la adresa unde se află cabinetul avocatului, care l-a asistat pe inculpat în fața Judecătoriei Timișoara. Însă în apel, avocatul, nu a mai avut mandat de asistență juridică, din partea inculpatului și nu a participat la judecata cauzei, situație în care instanța trebuia să-l citeze pe inculpat la domiciliul acestuia, potrivit art.177
C.P.P.În această situație, se apreciază că procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită legal, acesta neavând cunoștință de termenul de judecare a apelului, fapt care potrivit art.38515pct.2, lit.c C.P.P. va conduce la casarea hotărârii atacate, urmând ca dosarul să fie trimis spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Potrivit art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva decizie penale nr.242/A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
În baza.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
- - G - - - -
GREFIER
RED: VI/18.03.09
Dact: 2 exempl/ 18 Martie 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: -
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
.
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana
