Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 223/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 223
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.154/3.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocați aleși și, pentru partea vătămată recurentă lipsă, avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, de către partea vătămată recurentă, motivele de recurs, note de ședință și un memoriu.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, invocă excepția necompetenței materiale, susținând că, această cauză trebuia judecă, în recurs, de către Tribunalul C -S, având în vedere schimbarea încadrării juridice a faptei, în art.181 Cod Penal, fiind vorba de o plângere prealabilă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că achiesează la concluziile menționate de colegul său.
Apărătorul ales al părții vătămate, arată că se opune celor susține de apărătorii aleși ai inculpatului și că, schimbarea de încadrare juridică a faptei s-a făcut pe baza unei simple expertize.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției de necompetență materială, Tribunalul CSf iind investit cu soluționarea recursului, față de schimbarea încadrării juridice a faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art.181 al.1 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.182 al.1 Cod penal a condamnat inculpatul, la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
A admis în parte pretențiile părții civile și a obligat inculpatul față de acesta la 1000 Euro daune morale.
A luat act că partea vătămată Spitalul Clinic nr.1 T - Clinica de Neurologie, nu a formulat pretenții.
A obligat inculpatul față de Spitalul Municipal T la Plata sumei de 548,08 lei, cu titlu de despăgubiri.
A obligat inculpatul față de Spitalul Clinic Județean de Urgență - Clinica de Neurochirurgie T la plata sumei de 849,36 lei, cu titlu de despăgubiri.
A obligat inculpatul față de stat la 1500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 250 lei va fi virată în contul T -Z-XXX- deschis la Trezoreria
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 12 august 2006 între părți a avut loc un incident, ocazie cu care inculpatul l-a lovit pe partea vătămată în zona feței, acesta suferind o fractură a maxilarului superior, așa cum reieșit din certificatul medico - legal (fila 4 dosar urmărire penală) și biletul de ieșire/scrisoare medicală eliberat de Spitalul Județean de Urgență T, filele 60-61 dosar urmărire penală; foaia de observație (fila 65 dosar urmărire penală).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală, iar în fața instanței de judecată nu a dorit să declare nimic. În conformitate cu prevederile art.325 Cod procedură penală, instanța a dat citire declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de declarațiile martorilor audiați în fața instanței:, care a declarat că partea vătămată i-a spus că inculpatul l-a lovit și că partea vătămată a fost adus de un prieten al inculpatului, iar partea vătămată era plină de sânge.
Martorul G declarat că a asistat la o discuție între părțile din proces, ocazie cu care a înțeles că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată. Discuția între părți a avut loc după incident.
Martorul declarat că a doua zi după incident s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a relatat că a avut loc o altercație cu partea vătămată, respectiv s-au certat, apoi s-au împins, iar partea vătămată a căzut singur și a rămas inconștient și cu ajutorul unei femei și al unui l-a pus în mașina sa.
Martorul arătat că el este cel care l-a dus pe partea vătămată la mașina sa, acolo găsindu-se cu fiul său și cu.
Martorul declarat că partea vătămată a consumat la el acasă 60- 70 grame Ť. după care a plecat cu fiul martorului. După 2 zile a auzit că partea vătămată este la spital.
Din certificatul medico-legal reieșit că leziunile părții vătămate pot data din 12 august 2006 și s-au putut produce prin lovirea directă cu un corp dur.
Din analiza actului medical, instanța a reținut că partea vătămată a fost lovită și că leziunile suferite de partea vătămată nu s-au produs prin căderea acestuia.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată cu datele și concluziile certificatului medico-legal emis de B, instanța a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei.
Prin certificatul medico-legal emis de T s-a stabilit că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare un număr de 70 zile îngrijiri medicale. Acest număr de zile de îngrijiri medicale este menținut și prin avizul dat de Comisia de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul
Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Bas tabilit că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată este necesar doar un număr de 40 zile îngrijiri medicale.
Față de concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul " Minovici" B, instanța a pus în discuție în ședința publică din 21 ianuarie 2008 schimbarea încadrării juridice a faptei din art.182 al.1 Cod penal în art.181 al.1 Cod penal.
Din probele administrate la dosar, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 al.1 Cod penal.
Din fișa de cazier a inculpatului a reieșit că acesta este infractor primar.
La individualizarea pedepsei, Judecătoria Caransebeș a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, adică persoana inculpatului și împrejurările în care s-a produs fapta, respectiv că inculpatul nu a mai săvârșit fapte cu caracter penal, precum și atitudinea sa în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, și a considerat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării pedepsei este îndestulătoare pentru îndreptarea conduitei inculpatului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 Euro daune materiale și 150.000 Euro daune morale.
Instanța de fond a constatat că daunele materiale nu sunt dovedite în fața instanței de către partea civilă, iar cu privire la daunele morale a considerat că suma de 1000 Euro este îndestulătoare pentru suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată în urma leziunilor suferite.
Instanța a constatat că Spitalul Municipal T s-a constituit parte civilă cu suma de 548,08 lei, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență - Clinica de Neurochirurgie T s-a constituit parte civilă cu suma de 849,36 lei.
Instanța a constatat că Spitalul Clinic nr.1 T - Clinica de Neurologie nu a formulat pretenții.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul și partea vătămată; în motivarea apelului inculpatul solicită achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod procedură penală întrucât, se susține, la dosarul cauzei nu există dovada că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat; toți martori audiați au declarat că nu cunosc aspectele producerii vătămării corporale a părții vătămate; se mai susține că instanța de fond nu a motivat hotărârea, ea practic a copiat actul de sesizare și pentru acest motiv se solicită desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Partea vătămată nu și-a motivat în scris apelul; în susținerea orală a apelului s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât fapta săvârșită are un ridicat grad de pericol social, în latură civilă se solicită majorarea despăgubirilor civile acordate susținându-se că, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a acestora comparativ cu suferințele pricinuite.
La dosar, în apel, s-a luat declarație inculpatului, s-au administrat probe testimoniale, s-a efectuat un supliment de expertiză medico-legală la Institutul de Medicină Legală B - Comisia Superioară.
Prin DP nr. 154/3.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de partea vătămată și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 27 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- pe care a desființat-o parțial și în consecință, a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal și s-au făcut aplicarea art.76 lit.e Cod penal și s-a modificat pedeapsa aplicată de la 6 (șase) luni închisoare la 500 lei amendă penală; s-a atras atenția asupra disp. art.631Cod penal.
În latură civilă, s-a modificat cuantumul daunelor morale de la 1000 Euro la 2000 Euro.
S-a constatat că instanța de fond s-a pronunțat asupra constituirii de parte civilă formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență T.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele dosarului, cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală a constatat că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele motive și sub următoarele aspecte:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.182 al.1 Cod penal - vătămare corporală gravă, constând în aceea că în data de 12 august 2006 i-a aplicat părții vătămate lovituri în zona feței, provocându-i leziuni vindecabile în 70 de zile îngrijiri medicale.
La Judecătoria Caransebeș, procedându-se la efectuarea unor expertize medico-legale, privind natura vătămărilor suferite de partea vătămată și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare, s-a decis că sunt suficiente și necesare 40 de zile de îngrijiri medicale, instanța de fond procedând la schimbarea încadrării juridice din art.182 al.1 Cod penal în art.181 al.1 Cod penal - infracțiunea de vătămare corporală și condamnându-l pe inculpat în baza acestui text de lege.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, apărându-se că deși la acea dată a avut o altercație cu partea vătămată, nu l-a lovit; acesta se afla în stare de ebrietate și din acest motiv pentru care s-a dezechilibrat și s-a lovit de carosabil.
Într-adevăr, la dosarul cauzei nu pot fi reținute declarațiile testimoniale ale unor martori direcți, întrucât nici o persoană nu a fost de față la producerea incidentului.
La dosar sunt însă declarațiile martorilor indirecți care l-au văzut pe partea vătămată imediat după producerea incidentului și care confirmă că acesta prezenta urme de violență; mai mult, inculpatul însăși, recunoaște că ar fi mers cu mașina cu partea vătămată până în fața postului de poliție pentru a depune fiecare plângere penală, însă în mod cu totul inexplicabil s-au răzgândit. Acest lucru dovedește că fiecare dintre părți avea de reproșat celuilalt o faptă cu caracter penal, însă pentru moment, temporar, lucrurile au putut fi rezolvate.
Aceste probe indirecte sunt însă confirmate și întărite de constatările medico-legale făcute de Institutul Superior de Medicină Legală B; mai mult Comisia Superioară de Medicină Legală la solicitarea instanței de apel a concluzionat expres că loviturile produse părții vătămate s-au datorat lovirii cu un corp dur. Acest fapt combate clar apărarea inculpatului care susținuse că vătămările s-au produs prin cădere, din cauza stării de ebrietate în care se afla partea vătămată.
Instanța de apel a mai remarcat faptul că urmărirea penală nu s-a efectuat corespunzător, nu au fost prelevate probe biologice în condițiile în care s-a reținut că partea vătămată în stare de ebrietate, se afla la volanul unui autoturism de teren, în momentul incidentului.
În orice caz, fapta inculpatului constând în aceea că l-a lovit pe partea vătămată producându-i leziuni vindecabile în 40 zile îngrijiri medicale este dovedită, iar condamnarea sa, în baza acestui text de lege este legală și temeinică.
Instanța de fond însă, a făcut o eronată apreciere criteriilor de individualizare a pedepsei.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea pedepsei se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
Pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectele naturii și duratei atât gravității faptei, potențialului pericol social pe care îl reprezintă, în mod real, persoana infractorului cât și atitudinii acestuia, de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În cauză, nerealizând o justă corelare a tuturor acestor criterii și fără a se acorda semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor relevate de probe s-a făcut o individualizare nerealistă și incorectă.
Tribunalul în conformitate cu cele reținute mai sus, a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal - conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii - și a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, aplicând ca modalitate de executare - amenda penală.
Sub acest aspect, apelul formulat de inculpatul este întemeiat.
Referitor la al doilea motiv formulat de inculpat, în apelul scris, în care solicită desființarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare pentru nemotivarea sentinței, s-a apreciat că acest motiv, astfel cum a fost prezentat, nu se regăsește în motivele de desființare cu trimitere spre rejudecare prevăzute de art. 379 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
Apelul formulat de partea vătămată este fondat în latură civilă, privind cuantumul daunelor morale acordate.
Din probele dosarului rezultă că partea vătămată a fost supusă unei traume fizice și psihice care justifică acordarea de daune morale, ce au fost stabilite de tribunal - ca instanță de control judiciar, în raport de starea de fapt și de urmările produse.
Această acordare de daune morale nu constituie o îmbogățire fără justă cauză, ori o sursă de câștig, ci o reală reparare bănească a prejudiciului moral suferit, pentru a contribui la compensarea suferințelor pricinuite.
Valoarea stabilită de Judecătoria Caransebeș nu reflectă criteriile mai sus menționate, astfel că tribunalul a majorat aceste daune morale în conformitate cu principiul răspunderii civile bazate pe fapta culpabilă, de natura penală a inculpatului.
La dosar, în apel, partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tad epus o constituire de parte civilă; tribunalul a constatat că asupra pretențiilor civile formulate de această parte civilă s-a pronunțat Judecătoria Caransebeș.
Pentru aceste considerente în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de partea vătămată și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 27 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- pe care a desființat- parțial și în consecință, a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal și a făcut aplicarea art.76 lit.e Cod penal, modificând pedeapsa de la 6 (șase) luni închisoare la 500 lei amendă penală; s- atras atenția asupra disp. art.631Cod penal.
În latură civilă a modificat cuantumul daunelor morale de la 1000 Euro la 2000 Euro.
A constatat că instanța de fond s-a pronunțat asupra constituirii de parte civilă formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență T.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și partea vătămată.
Partea vătămată în motivele de recurs a arătat că nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.67 C.P.P. cu privire la administrarea tuturor probelor, nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.87 și 88.C.P.P. cu privire la confruntarea determinată de elementele contrare ale declarațiilor părților și a martorilor, nu s-a făcut aplicarea art.94,95 C.P.P. cu privire la corpurile delicte și nu s-a efectuat o expertiză medico - legală suplimentară, având în vedere actele medicale depuse în timpul cercetării judecătorești, aspecte care au condus la luarea unor hotărâri netemeinice.
Inculpatul, prin motivele de recurs, a solicitat achitarea sa, în baza art.10 lit.c C.P.P. având în vedere materialul probator insuficient pentru dovedirea vinovăției, dar s-a invocat și faptul că la schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța de fond era obligată să pună în discuție noua încadrare juridică, să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, însă acest lucru nu s-a făcut, trecându-se la judecarea cauzei, fără a-i da inculpatului posibilitatea de a-și formula o nouă apărare.
În susținerea motivelor de recurs oral, în ziua judecății, apărătorii inculpatului, au invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în ceea ce privește judecarea recursului, având în vedere că infracțiunea prev.de art.181 Cod Penal, este o infracțiune în care acțiunea penală se pornește la plângerea prealabilă, iar hotărârea instanței de fond este atacabilă doar cu recurs.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către partea vătămată și inculpatul, sunt fondate, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Judecătoria Caransebeș, prin SP nr.27/28.01.2008, a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.de art.181 alin.1 Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.182 alin.1
Cod PenalLecturând încheierea din 21 ianuarie 2008, când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei, instanța într-adevăr, din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.182 alin.1 Cod Penal, în art.181 alin.1 Cod Penal, punând concluzii în acest sens procurorul și apărătorul inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.334 C.P.P. în cazul schimbării încadrării juridice a faptei în cursul judecății, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății cauzei pentru a-și pregăti apărarea.
Din examinarea practicalei încheierii din 21 ianuarie 2008, din dosarul -, a Judecătoriei Caransebeș, se observă că într-adevăr a fost pusă în discuție noua încadrare juridică a faptei din art.182 alin.1 Cod Penal, în art.181 alin.1 Cod Penal, însă instanța nu a atras atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății cauzei pentru pregătirea apărării, fapt care a condus la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, dar și dreptul la un proces echitabil, aspect care a fost invocat în motivele de recurs formulate de către inculpatul.
Nu are o relevanță deosebită că schimbarea de încadrare juridică a fapte s-a produs dintr-o infracțiune mai gravă într-una mai puțin gravă, deoarece apărarea inculpatului trebuie să fie făcută și în funcție de împrejurările noi produse de noua încadrare juridică a faptei.
Singura modalitate de asanare a hotărârii recurate, dar și a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Caransebeș, ca urmare a omisiunii arătate mai sus, este casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.
Pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 acțiunea Cod Penal penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, ia împăcarea părților înlătură răspunderea penală, chiar și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.
Cu această ocazie, instanțele vor respecta și dispozițiile art.3851lit.1C.P.P. care arată că sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare acțiunii penale, se face la plângerea prealabilă a părții vătămate, sunt atacabile cu recurs.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal se vor admite recursurile formulate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.154/3.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.27/28 ianuarie 2008 Judecătoriei Caransebeș pronunțată în dosar nr- și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Caransebeș.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursurile formulate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.154/3.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.27/28 ianuarie 2008 Judecătoriei Caransebeș pronunțată în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Caransebeș.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
- - G - - - -
GREFIER
RED: GB/18.02.2009
Dact: /2 exempl/18 Martie 2009
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana
