Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 351/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.351
Ședința publică din data de 04 aprilie 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă domiciliat în P,-.46, județul P, împotriva deciziei penale nr.23/04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.2337/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a desființat în parte în latură civilă sentința penală atacată, majorându-se despăgubirile civile pentru daunele morale la care a fost obligat inculpatul, de la suma de 5000 lei ron la suma de 8000 lei ron, care s-a dispus a fi suportate de acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA
Suma de 5000 lei ron despăgubiri materiale la care a fost obligat inculpatul, s-a dispus a fi suportată în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, inclusiv cu privire la plata sumei de 700 lei ron, cheltuieli de judecată, acordate de prima instanță.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 04 aprilie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală 2337/20.XI.2007, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru comiterea în concurs real a infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal "lovire și alte violențe" și respectiv infracțiunea prev. de art.136 din Legea 295/2004 "uz de armă letală fără drept".
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit.a,b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Conform art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabiliți conform art.82 cod penal, atrăgându-se atenția inculpatului asupra art.83 cod penal.
În baza art.71 alin.4 cod penal s-a suspendat și pedepsele accesorii aplicate.
În latură civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă, dispunându-se obligarea inculpatului la câte 5.000 lei daune materiale respectiv morale.
S-a respins totodată cererea părții vătămate de stabilire a solidarității la plata despăgubirilor civile pentru partea responsabilă civilmente SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul fondului a reținut pe situația de fapt, că la data de 24.08.2005, în jurul orelor 20,00, între inculpat și partea vătămată, ambii agenți de pază ai SC. SA, care-și desfășurau activitatea în cadrul SC Jeep SA P, a izbucnit un conflict, partea vătămată reproșându-i inculpatului dispariția din vestiar a unor lucruri personale, context în care inculpatul a scos ul care-l avea în dotare amenințând partea vătămată că o va împușca, trăgând un foc de armă în direcția acesteia.
După examinarea probelor administrate, instanța de fond a concluzionat că inculpatul nu a intenționat să suprime viața părții vătămate, motiv pentru care a îndreptat arma în jos, rănind partea vătămată la picior, provocându-i o leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune însă viața în primejdie.
Au fost invocate astfel declarațiile părții vătămate și ale inculpatului dar și declarațiile martorului.
S-a mai avut în vedere și faptul că, partea responsabilă civilmente nu instruise agenții de pază în utilizarea armelor din dotare, inculpatul neavând permis de portarmă, situație în care se găseau și alți salariați ai părții responsabile civilmente.
Referitor la soluția privind nereținerea solidarității părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor către partea vătămată, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1000 alin.3 Cod Civil, întrucât fapta inculpatului nu a fost săvârșită și nu intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, astfel încât nu există nici raportul de prepușenie prevăzut de lege, între inculpat și partea responsabilă civilmente, sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, formulând critici atât în latură penală cât și în latură civilă, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, majorarea daunelor morale dar și reținerea solidarității dintre inculpat și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește plata despăgubirilor.
Prin decizia penală 23/04 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat și a desființat în parte sentința, doar în latură civilă, majorând daunele morale de la 5.000 lei la 8.000 lei, reținând solidaritatea inculpatului și părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor și cheltuielilor judiciare.
În latură penală, tribunalul a reținut că, atâta timp cât nu rezultă că leziunea produsă de inculpat nu a pus în primejdie viața părții vătămate, încadrarea juridică corectă era aceea prev. de art.180 alin.2 cod penal, având în vedere și numărul de zile îngrijiri medicale.
Referitor la existența solidarității dintre inculpat și partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, tribunalul a considerat că în mod greșit aceasta nu a fost reținută atâta timp cât, din probele dosarului rezultă fără dubiu faptul că ambele părți erau salariați și deci prepuși ai părții responsabile civilmente astfel încât era obligatoriu ca aceasta să răspundă pentru prejudiciile cauzate de inculpat cu atât mai mult cu cât nu și-a îndeplinit obligația de a-l instrui în folosirea armelor de foc.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă preluând în esență aceleași critici ca și în apel, susținând în latură penală că fapta inculpatului a fost încadrată greșit în infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal deoarece întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, iar în latură civilă, precizând că despăgubirile acordate nu acoperă prejudiciul moral respectiv suferit astfel încât s-ar impune majorarea daunelor până la suma de 5000 lei.
Examinând ambele hotărâri, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare enumerate de art.3859alin.2 și 3 p, Curtea constată recursul fondat însă numai în latură civilă, în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
Probele administrate în cauză au fost corect interpretate de instanțele anterioare, ambele achiesând în mod corect la încadrarea juridică dată faptei în rechizitoriu, respectiv art.180 alin.2 cod penal.
Având în vedere instrumentul vulnerant folosit, respectiv, ca și potențialul acestuia de a produce un rezultat letal, încadrarea juridică a faptei se situează la granița dintre infracțiunea prev. de art.180 alin.2 și art.20 rap. la art.174 cod penal, astfel încât trebuie stabilită cât mai exact poziția subiectivă a inculpatului care în lipsa altor probe trebuie dedusă din împrejurările de fapt ale cauzei.
Astfel, trebuie să pornim de la faptul că, între părți, a avut loc un conflict relativ minor, constând doar în injurii reciproce și care, în mod firesc, nu a fost de natură să-l determine pe inculpat să dorească suprimarea vieții victimei.
Pe de altă parte, deși obiectul vulnerant folosit era să cauzeze moartea, inculpatul a îndreptat arma spre picioarele părții vătămate, zonă fără organele vitale, vizată de regulă în scop de avertizare sau amenințare și nu pentru suprimarea vieții.
În plus, dacă inculpatul ar fi avut intenția să omoare partea vătămată, avea posibilitatea să tragă alte focuri sau să aplice părții vătămate lovituri care să conducă la decesul acesteia, întrucât prin împușcare acesta obținuse "anihilarea" părții vătămate, lucruri care însă, nu s-au întâmplat.
În opinia Curții, modul cum s-au derulat faptele a fost în principal determinat de lipsa de instruire în folosirea ului pe care îl avea în dotare, din actele aflate în dosarul de urmărire penală rezultând fără dubiu faptul că, deși inculpatul primise un aviz psihologic care atesta că este să fie "înarmat" (fila 102 ), unitatea la care era angajat nu se ocupase de obținerea avizului P care să permită inculpatului să dețină și să folosească arme de foc (fila 99 ) și nici de instruirea agenților săi de pază, care deși greu de crezut erau ignorați total în această privință.
Toate aceste împrejurări au fost corect interpretate de instanțele anterioare care au ajuns astfel la concluzia legală că, fapta dedusă judecății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal și nu ale infracțiunii prev. de art.174 cod penal cum a susținut partea civilă în cererea de recurs.
Referitor la latura civilă, instanțele anterioare au reținut în mod corect solidaritatea la plata despăgubirilor dintre inculpat și partea responsabilă civilmente.
Astfel, rezultă fără dubiu că inculpatul era salariatul părții responsabile civilmente și că acesta a primit în dotare o armă pentru autoapărare fără a fi instruit și fără a avea avizul P, în acest sens.
Partea responsabilă civilmente și-a asumat toate riscurile pentru prepusul său, inclusiv acela rezultat din folosirea defectuoasă a ului, astfel încât soluția de obligare a acestuia, în solidar cu inculpatul la despăgubiri, pronunțată de Tribunalul Prahova, este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Astfel nu poate fi acceptată opinia primei instanțe, potrivit căreia, atâta timp cât comiterea infracțiunii nu a fost rezultatul exercitării efective a sarcinilor de serviciu, nu există nici raportul de prepușenie și în consecință nici solidaritatea.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă fără dubiu că inculpatul se afla în timpul programului de lucru, chiar în momentul în care urma să facă schimbul de ture, când nu apucase încă să predea echipamentul și arma, astfel încât se impunea stabilirea răspunderii solidare pentru plata despăgubirilor cuvenite inculpatului.
În ceea ce privește cererea de majorare a cuantumului daunelor morale, formulată de partea vătămată în prezentul recurs, Curtea o consideră întemeiată însă nu la valoarea solicitată, respectiv 50.000 lei, apreciată de C exagerată, ci la valoarea de 15.000 lei, cuantum să asigure o reparație justă pentru prejudiciul efectiv și care urmează a se plăti în solidar cu partea responsabilă civilmente, potrivit deciziei tribunalului.
La stabilirea acestei valori, Curtea a ținut cont de numărul de zile de îngrijiri medicale, de procedurile de tratament aplicate pentru vindecarea plăgii împușcate, dar și de traumele suferite de inculpat atât prin fapte propriu-zisă cât și prin urmările ei concrete.
De altfel și tribunalul a considerat că suma de numai 5.000 lei daune morale la care se orientase prima instanță este prea mică, majorând-o la 8000 lei, Curtea considerând însă că nici aceasta nu constituie o despăgubire care să acopere prejudiciul concret suferit, așa cum obligă principiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul părții vătămate și casând în parte ambele hotărâri, în latură civilă, va majora daunele morale la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente către recurentul parte civilă de la 8.00 lei la 15.000 lei.
Celelalte dispoziții ale hotărârii recurate, fiind legale și temeinice, se vor menține.
Văzând și disp.art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul părții vătămate, domiciliat în P,-, județ P împotriva deciziei penale nr.23/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.2337/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, casează în parte ambele hotărâri în latură civilă în sensul că majorează daunele morale la care a fost obligat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.02.1968, domiciliat în P,-,.86,.28, județ P în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA B către partea vătămată de la 8000 lei la 15.000 lei.
Menține restul.
Dispune avansarea sumei de 100 lei onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -,
MM
4 ex./11.04.2008
f-
Judecătoria Ploiești
a-
-;
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu
