Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1345/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.197/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 310/F din data de 19 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.09.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 310/F din 19.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a, art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.861Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condițiile art.862Cod penal.
În temeiul art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, în sarcina inculpatului s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la datele fixate de către acesta;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art.864Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul dispozițiilor art.88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost reținut din data de 20.06.2008 și arestat preventiv din data de 21.06.2008, la data punerii efective în libertate ( nr.9/UP/20.06.2008 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală).
S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței Serviciului de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
În temeiul dispozițiilor art.14 și art.346 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, coroborate cu art.313 din Legea nr.95/2006, modif. prin nr.OUG72/2006, a fost obligat inculpatul la 1000,67 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Urgență.
A fost obligat inculpatul la 1800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 183 Cod penal, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 25.03.2008, inculpatul se deplasa cu un autovehicul tip, în zona Calea, pe trotuar, pentru a evita aglomerația. Pe același trotuar circula și victima. Cei doi s-au întâlnit și a avut loc o scurtă altercație verbală după care victima a lovit pe spate pe inculpat cu un ziar pe care îl avea în mână. În aceasta situație, inculpatul s-a ridicat din și l-a lovit pe, o singura dată, cu pumnul în zona feței. În urma loviturii, victima s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de trotuar. Leziunile traumatice provocate în urma căderii au dus la decesul acesteia.
Așa cum a rezultat din Raportul medico-legal de necropsie nr.A- întocmit de INML efectuat în cauză la cererea organelor de urmărire penală, între leziunile traumatice constatate la examenul necropsie și cauza decesului este legătura de cauzalitate directă, necondiționată.
În cauză a fost audiat inculpatul, martorii - fiul victimei care a declarat că nu se constituie parte civilă, Minciuna, și s-au depus înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat.
Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească prima instanță a stabilit situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, care conduce la concluzia vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp. art.183 Cod penal.
Inculpatul a acționat cu intenția directă de a lovi victima, rezultatul letal fiind consecința culpei acestuia care nu a prevăzut acest rezultat deși trebuia si putea să-1 prevadă. În declarațiile date, inculpatul a arătat că victima era sub influența băuturilor alcoolice, deci putea să prevadă că aceasta se poate dezechilibra ușor, să cadă și să se lovească de trotuar. Există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și moartea victimei, chiar dacă inculpatul doar a îmbrâncit victima, iar aceasta cazând și lovindu-se de un plan dur, a încetat din viața și chiar dacă la dezechilibrarea ei a contribuit și starea de ebrietate în care s-a aflat.
La data întocmirii Raportului medico-legal de necropsie sângele victimei, conform concluziilor, nu conținea alcool. Inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a arătat că a împins victima cu putere, nu a lovit- Din declarația martorei, martor ocular a rezultat că inculpatul a dat un pumn victimei în zona capului, moment în care aceasta s-a dezechilibrat și a căzut.
Este de necontestat faptul că victima a atins pe inculpat cu ziarul, atunci când acesta a trecut cu -ul, pe trotuar, pe lângă ea, împrejurarea că victima a adresat cuvinte injurioase ca motivație a gestului de împingere a acesteia nu este susținuta decât de inculpat.
Pentru a se reține starea de provocare, în considerarea art.73 alin. 1 lit.b Cod penal, trebuie ca aceasta să producă inculpatului o puternică tulburare sau emoție prin acte de violente, printr-o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului sau printr-o alta acțiune ilicita. Provocarea se produce prin acte de lovire sau injurie ce au drept consecință tulburarea puternică sau emoție (slăbirea autocontrolului) inculpatului, iar conduită provocatorului (victima) sa fie intenționată în a produce provocarea. Pentru a exista provocarea trebuie sa existe o violență fizică (izbire de un plan dur, bruscare) cât și violența psihică, morală.
Chiar dacă s-ar reține că victima a adresat cuvinte jignitoare inculpatului și că aceasta l-a lovit cu ziarul pe spate, nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.73 alin.1 lit.b Cod penal întrucât simplele expresii injurioase proferate de victima, aflată în stare de ebrietate, în anumite împrejurări concrete care vădesc lipsa unei atingeri grave a demnității inculpatului, chiar dacă pot fi considerate din punct de vedere juridic insultă, nu constituie provocare, deoarece lipsește prejudicierea gravă a demnității cât și violența sau alte acte ilicite grave.
Instanța a apreciat că este pe deplin dovedită culpa inculpatului și întrunite toate celelalte elemente constitutive ale infracțiunii pentru care este judecat.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - s-a adus atingere bunului cel mai de preț aparat de legea penala -viața -, cât și persoana inculpatului. Față de împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând și regretând fapta, instanța a apreciat că aceste împrejurări pot constitui circumstanțe atenuante, în condițiile disp.art.74 alin.1 lit.a raportat la art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
S-a avut în vedere, de asemenea, pentru stabilirea cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acestuia, pe lângă considerentele reținute anterior și atitudinea inculpatului față de victimă - persoană în vârstă, suferindă, că inculpatul trebuia să aibă atitudinea unui tânăr cu un comportament civilizat, care să se reflecte o educație ce corespunde momentului în care trăiește, circulația pe trotuar fiind atributul exclusiv al pietonilor.
Instanța a mai apreciat că executarea pedepsei stabilite inculpatului poate fi suspendată sub supraveghere în temeiul disp.art.861Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art.862Cod penal, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, considerând că gradul de pericol social al faptei este ridicat și rezultă nu numai din examinarea conținutului concret al acesteia, ci și din evaluarea tuturor împrejurărilor care au însoțit-o și care, deși exterioare conținutului infracțiunii, sunt de natură să o particularizeze, respectiv faptul că s-a adus o gravă atingere relațiilor sociale care ocrotesc dreptul la viață, că inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, că, deși instanța a preluat declarația inculpatului cum că victima mirosea a alcool, așa cum rezultă din raportul de necropsie, sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool etilic. În plus, inculpatul a încercat să de îndepărteze de efectele faptei sale, a plecat înaintea sosirii ambulanței și a poliției, deși victima necesita îngrijiri și cu toate că avea 50 de ani, arăta ca o persoană de 80 ani, având o sănătate precară.
Drept urmare, se solicită admiterea apelului, înlăturarea circumstanței atenuante reținută de instanța de fond, majorarea cuantumului pedepsei, urmând a se dispune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, pe motiv că victima l-a agresat verbal și l-a lovit cu ziarele, iar riposta sa nu a depășit gravitatea loviturii aplicate de victimă. De asemenea, se solicită și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal, alături de cea reținută de prima instanță și, pe cale de consecință, coborârea cuantumului pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal.
Examinând cauza în temeiul art.371 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind urmarea unei atente analize a probelor administrate și a unei corecte stabiliri a situației de fapt și a încadrării juridice, dar și a examinării judicioase a tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta.
De asemenea, se constată că instanța de fond a analizat toate apărările formulate de inculpat, atât cu privire la situația de fapt cât și referitor la circumstanțele personale, argumentele pe care se sprijină soluția fiind expuse cu claritate în cuprinsul sentinței.
De altfel, situația de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate nici de către Parchet, nici de către inculpat.
Cât privește apelul declarat de inculpat, Curtea apreciază nefondată critica referitoare la necesitarea reținerii circumstanței atenuante legale a provocării.
Așa cum se reține și în considerentele hotărârii apelate, din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor oculari (în prezent ) și, a rezultat cu certitudine că anterior lovirii de către inculpat, victima (care se afla sub influența băuturilor alcoolice) a lovit inculpatul cu un sul de ziare, cel mai probabil datorită faptului că inculpatul circula cu -ul pe trotuar.
Acest simplu fapt al lovirii cu un sul de ziare, ce nu putea fi de o mare intensitate sau, după caz, așa cum susține într-una din declarații martorul, al atingerii inculpatului cu respectivul sul de ziare, nu reprezintă o împrejurare de natura celor prevăzute de art.73 lit.b Cod penal, pentru a putea fi reținută cu valoare de circumstanță atenuantă legală.
O atare concluzie rezultă și din contextul în care a avut loc incidentul între inculpat și victimă, căci așa cum s-a arătat, inculpatul circula cu -ul pe trotuar - contrar normelor de circulație pe drumurile publice, victima era mult mai în vârstă decât inculpatul, iar inculpatul a observat de la început că victima era sub influența băuturilor alcoolice.
Mai mult, din declarațiile celor doi martori oculari a rezultat că inculpatul nu a reacționat imediat ci, după ce a fost lovit de partea vătămată, a dat înapoi -ul pentru a ajunge în dreptul acesteia, după care s-a ridicat în șa și apoi a lovit victima.
Rezultă, așadar, că atitudinea victimei nu a determinat pentru inculpat o puternică tulburare sau emoție pentru a se putea reține starea de provocare, constatând din acest motiv că în mod întemeiat instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal.
Sunt nefondate și criticile formulate de inculpat și de Parchet cu privire la individualizarea pedepsei.
Dispozițiile art.74 lit.c Cod penal nu pot fi reținute datorită atitudinii pe care inculpatul a avut-o imediat după comiterea faptei, mai precis că în primul moment nu a fost preocupat de consecințele faptei sale, nu a încercat să-i dea primul ajutor victimei și nu a chemat salvarea, nu a rămas la locul respectiv până la sosirea salvării și a poliției și a negat în mod constant că a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, declarând că doar a împins-
Singura circumstanță atenuantă judecătorească ce poate fi reținută este cea prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, față de lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului care a comis fapta la 29 de ani, precum și față de buna sa inserție socială, acesta desfășurând o activitate lucrativă.
Desigur, existența unor împrejurări favorabile nu determină în mod automat reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești, însă incidența art.74 lit.a Cod penal este justificată și de o serie de aspecte ce vizează împrejurările comiterii faptei și care vin în susținerea soluției dată de instanța de fond, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicată este mai mică cu numai un an față de acest minim.
Astfel, răspunzând la criticile formulate pe acest aspect de către Parchet, Curtea reține că s-a dovedit cu certitudine că la momentul incidentului victima se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Este adevărat că potrivit raportului de necropsie (fila 24-27 dosar de urmărire penală) sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool etilic, însă decesul victimei a intervenit la două zile după incident, iar examinarea cadavrului și recoltarea sângelui au avut loc în data de 2 aprilie 2008, după 7 zile de la incidentul ce face obiectul cauzei.
În plus, declarațiile inculpatului care a susținut că victima mirosea a alcool, se coroborează cu declarațiile martorilor oculari (în prezent ) și - care au afirmat că ul care a fost lovit era băut, cu declarația martorului, asistentul de pe salvare - care a afirmat că victima prezenta halenă alcoolică, dar și cu declarațiile martorului și chiar cu declarațiile martorului - fiul victimei, care au susținut că victima obișnuia să consume băuturi alcoolice, în special vodkă.
Rezultatul mai grav al faptei s-a comis din culpă căci, în mod evident, inculpatul nu a intenționat să cauzeze moartea victimei, ci i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în regiunea feței, iar victima a căzut și s-a lovit cu capul de trotuar, dezechilibrându-se și datorită stării de ebrietate.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, și, victima și-a revenit imediat fiind sprijinită cu spatele de zid, fiind conștientă, prezentând doar o urmă ușoară de sânge în dreptul gurii, iar inculpatul a plecat după ce victima și-a revenit. Starea sa s-a agravat ulterior și abia la momentul sosirii salvării, victima a început să sângereze abundent, așa cum rezultă din declarația asistentului medical.
Nici martorii și nu au considerat că victima se află într-o stare gravă, motiv pentru care au plecat de la locul incidentului, ceea ce justifică, într-o oarecare măsură, atitudinea inculpatului care a plecat după ce a constatat că victima și-a revenit.
Din acest motiv, este plauzibilă susținerea inculpatului că nu și-a imaginat că starea victimei se va agrava în așa măsură și, în mod cert, inculpatul nu a avut cunoștință despre decesul victimei și începerea urmăririi penale, așa încât nu se poate susține că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât deplasarea sa în Germania era una obișnuită, iar inculpatul s-a întors în țară continuându-și stilul său de viață, fără să încerce să se ascundă, fără să își schimbe locuința sau locul de muncă.
Așa cum rezultă din copia cărții de identitate și fișa de evidență a persoanei (fila 130-137 dosar de urmărire penală) victima era în vârstă de 69 ani la momentul incidentului, iar potrivit declarațiilor martorilor și, acesta nu arăta mai în vârstă ci, dimpotrivă, deși era nebărbierit, arăta ca un de circa 60 de ani, așa încât nici această împrejurare nu poate să dobândească valoarea unei circumstanțe agravante, așa cum a susținut Parchetul, în sensul că înfățișarea victimei trebuia să inspire inculpatului precaritatea stării de sănătate a acesteia.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu se impune înlăturarea circumstanței prevăzute de art.74 lit.a Cod penal și nici majorarea pedepsei stabilită de instanța de fond.
Pe de altă parte, date fiind circumstanțele reale dar și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum au fost evidențiate, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, având în vedere cuantumul pedepsei, dar și durata îndelungată a termenului de încercare, precum și măsurile de supraveghere stabilite de instanța de fond, toate aceste aspecte coroborate conducând la concluzia că există suficiente garanții că inculpatul nu va mai săvârși o altă faptă prevăzută de legea penală.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelurile ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Având în vedere că mandatul avocatului din oficiu a încetat la prezentarea avocatului ales, prestația sa limitându-se la studiul dosarului, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, așa încât consideră că în cauza de față onorariul ce poate fi acordat nu poate depăși 25% din cuantumul de 200 lei, corespunzător tipului cauzei penale.
Drept urmare, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 310 din 19.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și nu se include în cheltuielile judiciare la care este obligat inculpatul.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. /2.11.2009
- II. jud.:
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera
