Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 553/PI/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - apelant în stare de arest preventiv, asistat de avocat, lipsă partea civilă apelantă și părțile vătămate intimate, Spitalul Clinic Județean T și Casa Asigurări de Sănătate
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului solicită efectuarea unui supliment la raportul de expertiză psihiatrico legală, care să stabilească dacă inculpatul a avut discernământ în raport cu fapta.
Având în vedere că la dosarul de urmărire penală ( filele 99,100) se află raportul de expertiză psihiatrico legală întocmit de L B, care concluzionează că inculpatul are " discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat", instanța respinge cererea formulată de apărarea inculpatului și apreciind că se impune audierea inculpatului, pune în vedere acestuia drepturile prevăzute de art. 70.p Cod Penal, inculpatul arătând că nu dorește să formuleze declarații și își rezervă dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș și rejudecând cauza, achitarea inculpatului, motivat de împrejurarea că nu se face vinovat de comiterea faptei. În acest sens solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor, conform cărora inculpatul nu se afla la locul săvârșirii faptei. În subsidiar, solicită ca instanța de apel să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special și reducerea cuantumului despăgubirilor civile. Referitor la apelul părții civile a solicitat respingerea acestuia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat în temeiul art. 379 pct61 lit.a p Cod Penal, având în vedere că instanța de fond a evaluat corect probatoriul, iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul este persoana care a agresat prima victimă. A solicitat respingerea apelului declarat de partea civilă, prima instanță a avut în vedere existența prejudiciului moral.
Inculpatul - apelant, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea apelului și punerea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 553/PI din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 183 alin.1 p, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, privind victima.
În baza art. 321 alin.1 p, același inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, prin agresarea părții vătămate și a victimei.
În baza art. 180 alin.2 p, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, privind partea vătămată.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b p, au fost contopite pedepsele, în cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c p, în limitele art. 71.p ca pedeapsă accesorie.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv din 12.03.2007 la zi.
În baza art. 116.p s-a interzis inculpatului prezența în municipiul T pe o durată de 5 ani, ca măsură de siguranță.
În baza art. 109.p s-au confiscat de la inculpat corpurile delicte- adidași și telefon și s-a dispus restituirea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14,346.p Cod Penal, art. 998 cod civ inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1067,9 lei către Spitalul Clinic Județean T, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei.
În baza art. 14,346.p Cod Penal, art. 998 cod civ același inculpat a fost obligat la plata sumei de 150.000 lei daune morale către partea civilă, fiica defunctului și s-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate. S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 133/P/2007 din 01.06.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 183 alin.1 p, art. 321 alin.1 p ( 2 fapte ), art.180 alin.2 p, totul cu aplicarea art. 33 lit.a p, starea de fapt fiind următoarea.
Inculpatul a fost expulzat în luna februarie 2007 din Anglia, datorită comiterii unor fapte antisociale pe teritoriul acestei țări. Acesta a ajuns în T având asupra sa doar hainele cu care era îmbrăcat și un telefon mobil marca Siemens. Inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv, fapt constatat prin raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML În data de 07.03.2007 inculpatul a abordat-o pe victima, care se deplasa pe str.- de la din T, după care a început să o lovească cu pumnii și picioarele în zona abdomenului și capului, chiar și după ce victima a căzut la pământ fiind plină de sânge. Martorii care se aflau în zonă au intervenit, inculpatul a încetat să mai lovească victima depărtându-se de la locul comiterii faptei. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență T, dar cu tot efortul depus de medici, care a suferit un traumatism cranio - cerebral cu multiple escoriații și contuzii faciale, a decedat în data de 09.03.2007.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în data de 12.03.2007, în jurul orelor 14,00, în timp ce se deplasa pe str. - de la, inculpatul a aplicat fără nici un motiv părții vătămate, care se deplasa pe aceiași stradă, un pumn în zona nasului, după care l-a lovit cu capul în zona ochiului stâng, continuând să-l lovească până ce acesta s-a umplut de sânge. Incidentul a fost observat de martorii și care au intervenit, l-au îndepărtat pe inculpat și au anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului și l-au reținut pe inculpat.
Partea vătămată a suferit un traumatism cranio - facial minor prin heteroagresare și un epistaxis anterior, leziuni care au necesitat pentru vindecare 5 zile de îngrijiri medicale, însă partea vătămată a solicitat doar tragerea la răspundere penală a inculpatului, fără a se constitui parte civilă.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut doar lovirea părții vătămate, motivându-și agresiunea prin faptul că a confundat partea vătămată cu o persoană care a făcut parte dintr-un grup care l-a agresat cu câteva zile în urmă, în zona Complexului. Nu a recunoscut însă agresarea părții vătămate și a precizat că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile către nici una dintre părți.
În raport de probatoriul administrat, probe testimoniale, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză psihiatrico - legală întocmit de INML B, caracterizările inculpatului, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea din rechizitoriu și reținând vinovăția acestuia l-a condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în detenție.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72.
Cod PenalÎn ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că s-au constituit părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T cu suma de 1067,9 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei și partea civilă - fiica victimei cu suma de 300.000 lei daune morale, reprezentând suferințele psihice determinate de decesul tatălui.
În raport cu starea de fapt reținut, instanța de fond a apreciat că suma de 150.000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat fiicei victimei, motiv pentru care a obligat inculpatul la plata acestei sume către partea civilă.
Împotriva sentinței penale nr.553 din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat apel inculpatul și partea civilă, apeluri nemotivate în scris de către nici una dintre părțile apelante, apelul declarat de inculpat fiind susținut oral de către apărătorul acestuia, conform mențiunilor din practicaua sentinței penale, solicitându-se, în esență, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și readministrate în fața instanței de fond. Deși inculpatul nu a recunoscut agresarea părții decedate, din analiza depozițiilor martorilor audiați reiese fără putință de tăgadă că, în data de 7.03.2007 inculpatul a abordat-o pe partea decedată pe strada - din T și a început să o lovească cu pumnii și picioarele în zona capului și abdomenului, după care a continuat cu agresiunile și după ce partea a căzut la pământ, până când aceasta a fost plină de sânge. inculpatului nu a avut nici un mobil și se conturează din depozițiile martorilor și care l-au văzut pe inculpat de la o distanță de 30- 40 metri, martora a care se afla la balconul imobilului în fața căruia s-a derulat agresiunea. În același sens este de amintit și depoziția martorului care i-a văzut pe cei doi, respectiv inculpatul și victima agresiunii în timp ce discutau, anterior agresiunii. Comportamentul infracțional al inculpatului este explicat de sora acestuia, audiată ca martoră, prin aceea că după întoarcerea din Anglia, țară în care a fost arestat și ulterior expulzat pentru comiterea unor fapte antisociale săvârșite prin violență a manifestat o stare de nervozitate excesivă, având impresia că anumite persoane se uită urât la el, acesta fiind mobilul care a dus la agresarea victimei soldată cu decesul acesteia. Cu toate acestea, raportul de expertiză psihiatrică a concluzionat că inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, în același timp fiind evidențiată tulburarea de personalitate de tip instabil-impulsiv. Activitatea ilicită a inculpatului se poate explica deci prin aceste afecțiuni psihice care îl determinau să uzeze de forța fizică împotriva cetățenilor pe care îi întâlnea pe stradă și care nu îi erau pe plac.
Din analiza actelor dosarului nu se conturează elemente care să susțină apărarea inculpatului în sensul că nu este autorul acestei infracțiuni de lovituri cauzatoare de moarte raportat la vestimentația descrisă de martori și care nu s-ar regăsi în cea purtată de inculpat în momentul agresiunii deoarece diferențele între obiectele de vestimentație susținute sunt lipsite de relevanță și se referă la modul în care persoanele au perceput nuanța de albastru.
Se impune precizarea că rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elemente exterioare ale faptei, respectiv depozițiile martorilor, raport de expertiză, planșe foto, buletin de examinare histopatologică, biocriminalistică și din care se desprinde concluzia că inculpatul a comis fapta menționată mai sus.
Cu privire la agresiunea părții vătămate comisă la data de 12.03.2007 pe aceeași stradă în care inculpatul a săvârșit și fapta anterioară, inculpatul, fără un motiv anume i-a dat un pumn părții vătămate în zona nasului, după care agresiunea a continuat până când victima a fost plină de sânge în zona vizată. Inculpatul a fost oprit în continuarea agresiunilor de către martorii și care au fost scandalizați de comportamentul acestuia, sesizând organele de poliție pentru reținerea persoanei turbulente. Partea vătămată a suferit un traumatism cranio - facial minor prin agresiune și a necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile îngrijiri medicale, această faptă fiind recunoscută de inculpat. Această activitate a inculpatului a indignat cetățenii prezenți la locul incidentului, așa cum de altfel rezultă și din intervenția acestora pentru a stopa agresiunile inculpatului, aducând atingere relațiilor sociale ce se referă la asigurarea ordinii și liniștii publice.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată raportat la dispozițiile legale invocate și în concordanță cu pericolul social pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică.
În privința laturii civile a cauzei, în mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 150.000 lei daune morale către partea civilă, respingând restul pretențiilor civile formulate de partea recurentă. În privința aprecierii daunelor morale nu sunt stabilite criterii obiective care să poată fi aplicate de judecătorul investit cu soluționarea cauzei, fiind în prezența unor aprecieri subiective raportate la nivelul de percepție al fiecăruia. Este în afara oricărei îndoieli că partea civilă a suferit un prejudiciu moral urmare a agresiunii inculpatului soldată cu decesul tatălui, o persoană apropiată și care ar fi reprezentat un sprijin pentru partea civilă atât prin sfaturile pe care i le-ar fi dat cât și prin simpla prezență în viața acesteia, sens în care suma acordată de prima instanță poate reprezenta o oarecare satisfacție care să complinească prezența tatălui, dar în același timp este greu de crezut că orice sumă de bani la care ar fi obligat inculpatul ar fi de natură să compenseze în totalitate lipsa unei persoane dragi. În această idee, chiar dacă pierderea suferită de partea civilă este incomensurabilă și din această perspectivă nici o sumă de bani nu ar fi suficientă, nu aceasta este perspectiva din care judecătorul trebuie să analizeze cuantumul daunelor morale ce vor fi acordate, ci din perspectiva momentului în care a intervenit, a împrejurărilor în care s-a produs având în vedere că, în mod inevitabil, mai devreme sau mai târziu, viața fiecărui om ajunge la final. Nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos de care are dreptul să beneficieze orice persoană, creează a stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, provocând deci o daună. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unor aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale, suma acordată de instanța de fond îndeplinind aceste exigențe, astfel că ambele apeluri sunt neîntemeiate în această privință. În mod corect a tranșat prima instanță și obligarea inculpatului la plata daunelor materiale cu luarea în considerare a dispozițiilor art.1169 Civil potrivit cu care orice persoană care face afirmații trebuie să probeze veridicitatea acestora.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 379 alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 553/PI/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se deduce în continuare din durata pedepsei aplicată, arestul preventiv de la data pronunțării sentinței penale apelată la zi, menținerea măsurii arestării preventive dispunându-se pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei decizii penale.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 379 alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 553/PI/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 p Cod Penal, obligă pe fiecare apelant - inculpat și parte civilă, la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare din durata pedepsei aplicată, arestul preventiv de la data pronunțării sentinței penale apelată la zi, menținerea măsurii arestării preventive dispunându-se pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei decizii penale.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier
Red.AN/29.01.2008
Tehnored AJ/4 ex/08.02.2008
Prima instanță: Trib.T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă
