Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 64/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APPEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 64
Ședința publică de la 26 Martie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 346 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-inculpați, asistat de avocat - apărător ales și -o, asistat de avocat (ce substituie pe avocat - apărător desemnat din oficiu) și denunțătoarea, pentru partea civilă SC SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație administratorului părții civile -, după care, nefiind formulate noi cereri, iar reprezentantul Parchetului neavând obiecțiuni, în temeiul dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susține oral motivele scrise de apel în raport de care arată că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere că, în speță, s-a făcut dovada că inculpatul a retras de mai multe ori avizul de funcționare al societății denunțătoarei și pentru a reveni asupra retragerii, a pretins și primit de la denunțătoare sume de bani, în primele trei luni prin intermediul inculpatului -o, în raport de care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății și obligarea inculpatului să restituie denunțătoarei sumele primite cu titlu de mită.
pentru intimata - parte civilă L, solicită admiterea apelului declarat de Parchet și obligarea inculpatului să-i restituie sumele date cu titlu de mită.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea apelului declarat de către Parchet ca fiind nefondat, având în vedere că, în speță, nu s-a făcut dovada cu certitudine că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, existând dubiu care profită acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat -o, solicită respingerea apelului declarat de către Parchet, ca fiind nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, declară că își însușește concluziile apărătorului său și susține că a restituit suma de 12.000.000 ROL.
Intimatul - inculpat -o, având cuvântul, declară că își însușește concluziile apărătorului său și susține că sumele primite de la denunțătoare au fost cu titlu de împrumut, pe care l-a restituit.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 378 Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 346 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr.pen. a fost achitata inculpatul, fiul lui și, născut la 31.08.1974 în M, jud. G, domiciliat în comuna, jud. G, cetățean român, studii superioare, căsătorit, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP.-, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 246.Cod Penal rap. la art. 17 alin. 1 lit. d din Legea 78/2000, art. 18 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr.pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 254.Cod Penal cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 alin. 2.Cod Penal
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.07.1974 în Tg-J, domiciliat în comuna, jud. G, cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, CNP.-, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254.pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 26 rap. la art. 255.Cod Penal cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 alin. 2.Cod Penal
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 25.10.2006, orele 18 până în data de 26.10.2006, orele 18 prin Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în dosarul nr. 956/PA/2006.
A fost respinsă latura civilă a cauzei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 1500 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA au fost trimiși în judecată inculpații - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254.pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 al.2 pen. și art. 246.pen. rap. la art. 17 al.1 lit. d din Legea 78/2000, art. 18 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 al.2 pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și -o - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254.pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 al.2 pen. și art. 26 rap. la art. 255.pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 al.2 pen. în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținând ca stare de fapt următoarele:
La data de 24.10.2007 administrator la SC SRL Tg-J a sesizat Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție C, Biroul Anticorupție pentru județul G privitor la faptul că inculpatul primar al comunei i-a pretins și a primit suma de 600 lei (6.000.000 lei vechi lunar ) începând cu decembrie 2005 pentru a-i permite să-și desfășoare activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că în vara anului 2005, denunțătoarea în calitate de director executiv al SC PRESST SRL Tg-J al cărei administrator era (în prezent decedat), a făcut demersuri pentru a deschide pe raza comunei, un centru pentru colectarea fierului vechi, sens în care s-a deplasat cu administratorul în comuna.
În acest sens denunțătoarea s-a deplasat împreună cu numitul administratorul societății amintite, cu un autoturism marca "Mercedes" la Primăria, unde au discutat cu inculpatul în legătură cu intenția de a înființa un centru de colectare a fierului vechi, inculpatul promițându-le că o să le dea concursul, urmând ca aceștia să depună actele necesare, recomandând totodată pe inculpatul -o, care la acea dată nu avea serviciu.
A reținut instanța de fond că afirmația denunțătoarei în sensul că i-a dat inculpatului un plic cu suma de 5.000.000 lei nu este susținută cu nici una din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, iar din depoziția martorului, despre care se susține în rechizitoriu că ar confirma acest aspect al predării banilor de către denunțătoare, a rezultat că pe inculpatul nu l-a văzut decât ulterior la televizor, că i-ar fi spus și despre faptul că trebuie să cotizeze câte 10.000.000 lei lunar inculpatului, sume pe care trebuia să i le dea inculpatului -o, acesta, la rândul său să i le dea inculpatului, precum și faptul că nu a asistat niciodată când s-au dat aceste sume de bani și nu cunoaște nimic în legătură cu vreo sumă de bani dată în plic inculpatului în vara anului 2005.
S-a susținut că, din depoziția martorului (fiul lui ), dată în timpul cercetării judecătorești, a rezultat că nu a cunoscut nimic despre relațiile dintre tatăl său și denunțătoarea sau despre vreo sumă de bani pe care denunțătoarea ar fi solicitat-o tatălui său, sumă ce trebuia dată inculpatului, arătând totodată că declarația de la organele de poliție a fost dată în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind dictată de către comisarul șef, menționându-se faptul că, centrul de colectare a deșeurilor metalice feroase, a fost deschis la domiciliul inculpatului -o, acesta ocupându-se de achiziționarea, încărcarea și transportul fierului vechi către depozitele REMAT Tg-
SC PRESST SRL a început această activitate în perioada august - septembrie 2005, însă la scurt timp după aceea, firma a intrat în incapacitate de plată, motiv pentru care și-a încetat raporturile de muncă cu această societate.
Ulterior, în calitate de administrator al SC SRL a decis să demareze propria activitate de colectare a fierului vechi pe raza comunei, sens în care l-a abordat pe primarul care a insistat ca activitatea să se desfășoare la domiciliul numitului -o - prietenul său.
La data de 17.10.2005, inculpatul, în calitate de primar al comunei a emis adresa nr.6848/2005 prin care se aviza favorabil desfășurarea activității de colectare a fierului vechi de către firma denunțătoarei, activitate ce urma a fi desfășurată pe proprietatea numiților -o și, iar la mai puțin de o lună de zile de la începerea activității i-a fost retras avizul de funcționare.
Astfel, la data de 29.11.2005 Primăria, cu adresa nr.7264/2005 a retras avizul de funcționare acordat în data de 17.10.2005, fără însă ca această retragere de aviz să fie motivată, condiție cerută expres de altfel de legislația în materie.
La data de 02.12.2005 Prefectura Gae mis autorizația nr. A/406/2005 prin care se autoriza desfășurarea activității de colectare a deșeurilor metalice feroase în conformitate cu avizul nr.3848/2005 emis de Primăria.
Însă, urmare retragerii avizului de funcționare din data de 29.11.2005 (adresa nr.7264/2005 emisă de Primăria ) Prefectura G, la data de 19.12.2005 a suspendat autorizația nr. A/406/02.12.2005.
În cadrul Prefecturii G, activitatea aferentă autorizării, suspendării și anulării autorizației privind colectarea de deșeuri metalice feroase, este desfășurată în exclusivitate de către consilierul juridic.
Deși Primăria, prin primarul, a retras avizul anterior menționat, fără a exista o motivare în acest sens, totuși martora a dat curs acestei solicitări, fapt care a dus la suspendarea autorizației acordată de către Prefectura G, denunțătoarei.
A motivat instanța de fond că, în mod cert, în luna decembrie 2005, pe perioada sărbătorilor de iarnă, inculpatul s-a întâlnit cu denunțătoarea la un depozit de materiale de construcții din Tg-J, aceasta din urmă fiind împreună cu martora, scopul întâlnirii fiind acela de a încheia un contract de parteneriat cu inculpatul într-un proiect în derulare "", respectiv de produse cosmetice, detergenți, bijuterii și că, din depoziția martorei, audiată în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că, într-adevăr, inculpatul i-a solicitat denunțătoarei o sumă de bani, însă nu a văzut când aceasta i-a dat această sumă de bani inculpatului și nu i-a spus nimic în legătură cu acea sumă.
Ulterior, inculpatul -o i-a înmânat avizul de funcționare semnat de către inculpatul și, în acest context, la data de 04.01.2006, Primăria a emis adresa nr.18/2006 - care avea ca obiect revenire aviz funcționare pentru desfășurarea activității de colectare a deșeurilor metalice feroase pe proprietatea numiților -o și - de către SC SRL.
S-a susținut, de asemenea că, afirmația denunțătoarei în sensul că, la 30.01.2006, în timp ce inculpatul, împreună cu inculpatul -o și agentul de poliție, a fost sunată și ar fi achitat nota de plată în sumă de 3.700.000 lei, nu este susținută de nici o probă administrată în cauză, de vreme ce, din declarația inculpatului a rezultat că acesta a achitat consumația, declarație ce s-ar corobora cu cea a martorului, care a arătat că nota de plată de la acea masă a fost achitată de către inculpatul și cu depozițiile inculpatului -o, care a declarat că nu cunoaște cine a plătit consumația, cât și a martorului care a declarat că inculpatul s-a oferit să achite consumația.
La data de 06.02.2006 primarul a emis adresa nr.397/2006 către Prefectura G, prin care se aviza activitatea de colectare a deșeurilor metalice feroase desfășurată de către societatea administrată de către la un nou centru, respectiv cel care urma să funcționeze pe proprietatea martorei.
La data de 19.04.2006 Prefectura Gaa utorizat această activitate, sens în care a fost emisă autorizația nr. A/432/2006.
, cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcționarea societăți, într-o agendă a consemnat că în datele de 27.01.2006, 03.02.2006 și 03.03.2006 s-a plătit câte 6.000.000 lei cu titlu de " primărie", aspect care a fost confirmat de învinuitul -o, care a și semnat pentru primirea sumelor respective.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice care a confirmat faptul că semnătura existentă pe înscrisul de mai sus aparține inculpatului -
Este adevărat că în acea agendă pe lângă alte consemnări este menționată la "cheltuieli - suma de 6.000.000 lei primărie", însă acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani amintită a fost pretinsă și primită în vreun scop de către inculpatul, sau că această sumă ar fi fost dată acestuia prin intermediul inculpatului -
De altfel inculpatul -o a declarat că aceste cheltuieli ale firmei erau înregistrate într-o agendă ce era deținută de către denunțătoarea, fiind pus de către aceasta să semneze în agendă despre cheltuielile efectuate cu depozitele de fier vechi, iar mențiunea " primărie" a precizat inculpatul, ar fi fost completată ulterior de către denunțătoare.
În legătură cu suma de 12.000.000 lei, despre care denunțătoarea a precizat că ar fi dat-o inculpatului la locuința sa în prezența martorei și a martorului G, tribunalul a reținut că depozițiile martorilor, care este fiica denunțătoarei și a lui G care este prieten de familie, nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză, apreciindu-se că acestea sunt subiective, motiv pentru care au fost înlăturate ca nesincere.
La sfârșitul lunii martie 2006 denunțătoarea împreună cu concubinul său martorul s-au deplasat în stațiunea
În data de 29.03.2006 denunțătoarea a fost sunată de inculpatul, care i-a solicitat suma de 12.000.000 lei pe care să i-o dea împrumut, ocazie cu care denunțătoarea l-a îndrumat pe inculpat să meargă la domiciliul său unde banii urmau să fie primiți de la martora, fiica sa.
În ziua respectivă la domiciliul denunțătoarei se afla atât fiica acesteia martora, cât și martora, colegă de școală cu aceasta din urmă.
Acestea au decis să înregistreze cu o cameră video momentul în care inculpatul primea suma de bani anterior menționată.
Momentul predării banilor a fost înregistrat atât video cât și audio de către martora, sumă ce a fost numărată de către aceasta chiar în prezența inculpatului, respectiv suma de 12.000.000 lei.
Este cert că la sfârșitul lunii martie 2006, în timp ce denunțătoarea se afla împreună cu martorul în stațiunea C, a fost sunată de către inculpatul care a solicitat sub formă de împrumut suma de 15.000.000 lei.
Faptul că inculpatul a primit această sumă de bani cu titlul de împrumut rezultat și din declarația martorului, audiat în timpul cercetării judecătorești, care se afla împreună cu denunțătoarea în momentul în care aceasta a discutat la telefon cu inculpatul și care i-a spus acestuia că-i dă suma de bani împrumut prin intermediul fiicei acesteia, ocazie cu care i-a și indicat adresa acesteia din urmă.
În ceea ce privește înregistrările video efectuate de martora cu o cameră digitală, la data când au fost dați banii inculpatului, s-a apreciat că discuțiile purtate cu această ocazie au un caracter echivoc, confirmând doar primirea unei sume de bani dar nu și titlul cu care era primită acea sumă de bani.
Martorul a mai arătat că a trăit în relații de concubinaj cu denunțătoarea în perioada septembrie 2005-mai 2006, însă în perioada cât au stat împreună nu s-a pus niciodată în discuție ca denunțătoarea să-i dea vreo sumă de bani lunar inculpatului.
În legătură cu această sumă de bani, despre care inculpatul a declarat că a fost restituită în două tranșe, în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești au fost audiați martorii și, care au declarat constant că au fost prezenți în sediul primăriei și au văzut când inculpatul a dat denunțătoarei o sumă de bani.
Față de aceste două persoane, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAs -a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 pen. și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ cu motivarea că din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi nu s-au aflat la sediul Primăriei, în ziua indicată de către și implicit nu au fost de față la plata sumei de bani anterior menționați.
Nu s-a făcut referire însă în rechizitoriu, care au fost probele administrate prin care s-a dovedit că cei doi au declarat mincinos, făcându-se vorbire doar de faptul că a refuzat să fie examinat cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, iar nu a fost examinat deoarece nu s-a prezentat în acest sens.
De asemenea, din depozițiile martorilor și propuși în apărare de inculpatul -o și audiați în cursul cercetării judecătorești a rezultat că în primăvara anului 2006, fiind la un centru de colectare a fierului vechi au fost de față când inculpatul -o a înmânat o sumă de bani denunțătoarei, ultimul martor precizând că banii fuseseră trimiși de către inculpatul.
Același aspect s-a arătat și de către martorul G, care a confirmat faptul că a văzut când inculpatul -o a dat o sumă de bani denunțătoarei, spunând că acea sumă este de la inculpatul.
Indiferent de veridicitatea declarațiilor martorilor amintiți în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunțătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date cu titlul de împrumut inculpatului, nefiind dovedită intenția calificată a acestuia în sensul dispozițiilor art.254 pen. s-a impus a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
În ziua de 30.05.2006 martorul Gaa nunțat-o telefonic pe denunțătoarea că inculpatul -o a sustras o cantitate mare de fier vechi.
Astfel, însoțită de polițiști, l-a surprins pe inculpatul -o în trafic, cu o mașină încărcată cu fier vechi colectat la centrul care aparține denunțătoarei.
În urma plângerii formulată de denunțătoarea s-a format dosarul penal nr.871/P/2006 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în care s-a început urmărirea penală față de -o în raport de sustragerea respectivei cantități de deșeuri metalice.
Pe fondul acestor tensiuni, a doua zi, în data de 31.05.2006, Primăria, primarul a emis adresa nr.2124/2006 prin care a retras avizele de funcționare pentru cele trei centre de colectare a deșeurilor feroase, care aparțineau firmei administrate de denunțătoarea.
În aceste condiții denunțătoarea l-a contactat pe inculpatul solicitându-i să revină asupra retragerii avizelor.
Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat denunțătoarei o coală albă, format A 4, ștampilată în partea de jos cu ștampila Primăriei și semnată de către acesta și i-a spus denunțătoarei să meargă la Prefectura G, la numita, consilier juridic care urma să procedeze în consecință.
Referitor la martora așa cum s-a menționat anterior aceasta își exercita atribuțiile în cadrul Prefecturii G în calitate de consilier juridic având ca obiect de activitate aplicarea OUG.16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.
Deși prin această adresă înregistrată la Primăria cu numărul 2145/2006, se retrăgeau avizele de funcționare acordate firmei administrată de către denunțătoare, Prefectura G nu a dispus suspendarea autorizațiilor aferente, deoarece a dispus clasarea acestei lucrări.
La data de 20.06.2006 Primăria prin primarul a retras avizele de funcționare pentru toate firmele care își desfășurau activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei.
În ziua de 24.10.2006, denunțătoarea a sesizat Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție C, Biroul Anticorupție pentru județul G cu privire la situația de fapt mai sus menționată, ocazie cu care a menționat totodată că urma să-i înmâneze primarului suma de 30.000.000 lei pentru ca acesta să revină asupra deciziei sale de a retrage avizul de funcționare pe data de 21.10.2006 și totodată acesta trebuia să nu mai acorde aviz de funcționare pentru celelalte firme care desfășurau activitate în zonă.
Prin ordonanța nr.959/A/2006 în data de 20.10.23006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorja dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate între denunțătoarea și inculpatul pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 20.10.2006 ora 12.00.
De asemenea s-a dispus interceptarea și înregistrarea audio video a convorbirilor purtate între denunțătoare și inculpat, în orice locație de pe raza județului G, pe o perioadă de 48 de ore, începând cu 25.10.2006 ora 12.00.
În aceste condiții s-a procedat la organizarea unui flagrant, ocazie cu care denunțătoarea i-a înmânat într-un plic suma de 30.000.000 lei inculpatului.
Astfel, în ceea ce privește flagrantul organizat la data de 25.10.2006 în incinta restaurantului "Hanul ", tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de către inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.254 pen. cu aplicarea art.6 din Legea 78/2000 în ceea ce privește latura subiectivă, lipsind elementul intențional, având în vedere faptul că inculpatul, în momentul primirii plicului de la denunțătoare, a avut reprezentarea că aceasta este o invitație la nuntă, (aspect relevat și de către denunțătoare) și în nici un caz o sumă de bani cu atât mai mult cu cât inculpatul a aruncat plicul pe masa la care se aflau mai multe persoane, afirmând că este o invitație la nuntă.
S-a apreciat din depozițiile martorilor prezenți în momentul organizării flagrantului, că reiese în mod indubitabil faptul că inculpatul a avut reprezentarea (convingerea) că a primit de la denunțătoare o invitație la nuntă, nicidecum vreo sumă de bani.
Relevantă în acest sens a fost și declarația martorilor, care a fost prezent la masă cu inculpatul, dar care nu a fost audiat decât în cursul cercetării judecătorești, care a precizat că stând la masă cu inculpatul și alte persoane, a venit denunțătoarea și i-a spus inculpatului că trebuie să-i dea o invitație, iar la scurt timp, s-a reântors inculpatul la masă, a aruncat plicul pe masă, spunându-i martorului amintit spunându-i să vadă cine este ginerele și cine sunt nașii.
Același aspect a fost relevat și de către martorii G și, care au fost prezenți în momentul organizării flagrantului.
În același timp, din conținutul înregistrărilor telefonice a convorbirilor purtate între și nu a rezultat existența unei neînțelegeri în accepțiunea prevăzută de art.254 pen. în sensul precizării scopului în care au fost dați banii inculpatului, respectiv în acordarea avizelor de funcționare a societății administrată de denunțătoare, inculpatul respingând propunerile făcute de aceasta.
În textul prevăzut de art.254 pen. termenul "scop" este folosit în accepțiunea sa de finalitate ce se situează în afara infracțiunii.
Astfel fiind, este suficient că s-a constatat că finalitatea prevăzută în textul art.254 pen. a fost urmărită de făptuitor indiferent dacă s-a realizat sau nu pentru ca să existe intenție calificată și deci să existe infracțiunea de luare de mită, ceea ce în speță nu s-a dovedit acea intenție calificată.
De asemenea potrivit art.254 pen. infracțiunea de luare de mită este definită ca fiind fapta făptuitorului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Ori, din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat că se face vorbire de unele sume de bani împrumutate de către denunțătoarea inculpatului și inculpatului -o (pentru sponsorizarea echipei de fotbal sau în interes propriu ca în cazul inculpatului -o) sume care au fost restituite ulterior conform depozițiilor martorilor amintiți.
Astfel, pentru existența elementului material al infracțiunii nu este necesar ca pretinderea banilor sau foloaselor pori înțelegerea în privința primirii acestora să fi fost urmată de executare; este suficient faptul pretinderii sau al înțelegerii.
Nu s-a dovedit nici prin depozițiile martorilor audiați cât și a înregistrărilor convorbirilor telefonice faptul că inculpatul a pretins vreo sumă de bani sau vreun folos material sau că s-a înțeles în acest sens cu denunțătoarea, sau că inculpatul -o ar fi mijlocit primirea unor sume de bani de către celălalt inculpat în scopul avizării funcționării centrelor de colectare a fierului vechi ce aparțineau societății denunțătoarei.
În același timp legea condiționează existența infracțiunii de luare de mită, de urmărire a unui scop: ca atare intenția indirectă nu este suficientă ci este necesară o intenție calificată, ceea ce în speță nu a fost dovedită.
Conform art.246 pen. abuzul în serviciu contra intereselor persoanei este fapta unui funcționar sau altui salariat care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îndeplinește în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G, -, a rezultat că în perioada în care funcționau centrele de colectare a fierului vechi ce aparțineau societății administrată de denunțătoarea, ocazia controalelor efectuate de către organele de poliție și reprezentanți unităților miniere, au fost descoperite atât la centrele de colectare a fierului vechi ce aparțineau societății acesteia, cât și la alte centre, cantități de fier vechi printre care și subansamble de la utilaje, sustrase de la unitățile miniere, ocazie cu care s-au întocmit procese verbale de constatare și s-au aplicat amenzi atât gestionarilor cât și administratorilor societăților.
Aceste împrejurări au determinat inculpatul să retragă avizele de funcționare ale acestor societăți, aviz care este unul consultativ și nu are caracter decizional, organul competent cu putere decizională, fiind instituția prefectului care dă avizul de funcționare a centrelor de colectare, aceeași instituție putând să retragă respectivele autorizații.
Ori, inculpatul în virtutea funcției pe care o îndeplinea a dispus retragerea avizelor de funcționare în baza sesizărilor organelor de poliție și a reprezentanților unităților miniere cu privire la valorificarea unor cantități de fier vechi sustrase din cadrul unităților miniere.
În această situație nu se poate vorbi de îndeplinirea în mod defectuos a unui act ce intră în sfera atribuțiunilor de serviciu ale inculpatului.
De altfel în situația în care instituția prefecturii decidea suspendarea activității societăților sau retragerea autorizației de funcționare, aceste acte administrative puteau fi atacate în instanța de judecată.
În Codul d e procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală prin decizia penală nr.3465/2007 "prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte " erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe au fost argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor".
În conformitate cu art.254 alin. 1.pen. luarea de mită este definită ca fiind fapta funcționarului care direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prev.și ped. de art.246 pen. rap la art.17 alin. 1 lit.d din Legea 78/2000, art.18 din legea 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. iar cu privire la infracțiunea prev. de art.254 cu aplicarea art.6 din legea 78/2000, cu aplic. art.41 42.pen.pen. faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii, respectiv latura subiectivă, intenția calificată, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia.
În ceea ce privește pe inculpatul -o, din probele administrate nu a rezultat că acesta a săvârșit infracțiunile prev. și ped. de art. 26 rap.la art.254 pen. cu aplic.art.6 din legea 78/2000 cu aplic. art.41-42 alin.2 pen, art. 6 din legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. motiv pentru care a dispus achitarea acestuia.
Situația de fapt relatată și soluția pronunțată de instanța de fond, s-au întemeiat pe probatoriile administrate, respectiv: plângerea și declarațiile denunțătoarei, procesul-verbal de organizare a flagrantului, procesul-verbal de înscriere a bancnotelor folosite la flagrant, planșele fotografice judiciare, procesele-verbale privind redarea dialogului avut între inculpatul și martora - fiica denunțătoarei - înregistrat pe casetă video, adresele emise de către Prefectura județului G cu referire la societatea denunțătoarei și la celelalte societăți înființate pe teritoriul comunei - jud. G și având același obiect de activitate, copia avizelor emise de Primăria comunei, copia actelor de înființare a societăților respective, raport de expertiză contabilă privind prejudiciul creat societății aparținând denunțătoarei de către G, -o, și, copii de pe registrele de intrări-ieșiri de la Prefectura G și de la Primăria comunei, deciziile de desfacere a contractelor de muncă a celor amintiți mai sus, listele de cheltuieli ale societății denunțătoarei pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2006, raport de expertiză criminalistică grafoscopică, copiile actelor de identificare a societății denunțătoarei, depozițiile martorilor, G, G, și G, fișele privind cazierul judiciar al inculpaților, precum și declarațiile acestora date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen - Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, deși, din probele administrate rezultă cu certitudine faptele și vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Apelul este fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și sentința pronunțată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea constată că instanța de fond, deși reține starea de fapt descrisă în rechizitoriu, fără să analizeze unele probe sau interpretând în mod greșit pe celelalte, concluzionează că "din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că se face vorbire de unele sume de bani împrumutate de către denunțătoarea inculpaților și -o pentru sponsorizarea echipei de fotbal sau în interes propriu, sume care au fost restituite conform depozițiilor martorilor amintiți", după care face o teorie cu privire la infracțiunile deduse judecății și a regulii in dubio pro reo pe care o ridică la de "probă pozitivă de nevinovăție", "îndoiala fiind dată de realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor" și astfel, achită inculpații.
Dacă însă instanța de fond ar fi analizat cu atenție probele din dosar sau cel puțin declarațiile denunțătoarei și ale celor doi inculpați, în mod sigur ar fi ajuns la altă concluzie.
Astfel, susține instanța de fond că "afirmația" denunțătoarei că, în vara anului 2005, fiind director executiv la PRESST Tîrgu J aparținând numitului, s-a deplasat împreună cu acesta în localitatea, unde a discutat cu inculpatul pentru înființarea unui Centru de Colectare a Deșeurilor și alte materiale, ocazie cu care i-ar fi dat acestuia suma de 5.000.000 lei ROL într-un plic, nu ar dovedită deoarece, martorul nu a văzut personal când s-au dat banii, iar martorul - fiul lui (decedat) - nu știe nimic despre aceste aspect, prima declarație ar fi dat-o "fiind beat".
Din declarațiile date de inculpatul (fila 268 - volumul II) rezultă că, la sfârșitul anului 2005, denunțătoarea a venit împreună cu cu un MERCEDES, în timp ce inculpatul se afla în fața Primăriei și i-a spus că dorește să deschidă "o afacere cu fier vechi", inculpatul asigurându-l că-i dă concursul și i-a recomandat pe inculpatul -o, care este un apropiat al său, fiind colegi de școală, discuțiile fiind confirmate și de acest inculpat (fila 216 - volumul II).
Susține inculpatul că a dat avizul pentru funcționarea Centrului de Colectare "chiar în ziua respectivă", întrucât i-au fost depuse actele necesare și nu contestă primirea banilor, arătând doar "nu-mi amintescsă fi primit o sumă de bani într-un plic pe care să mi-l fi dat denunțătoarea".
Instanța de fond, deși reține că inculpatul s-a întâlnit cu denunțătoarea la un depozit de materiale din Tîgu J, aceasta fiind însoțită de martora - care confirmă întâlnirea și faptul că inculpatul i-a solicitat denunțătoarei o sumă de bani, motivează că nu există "certitudine" pentru că martora nu a văzut când s-au dat banii, chiar dacă inculpatul nu contestă și arată doar că nu-și amintește dacă în luna decembrie 2005 avut discuții cu denunțătoarea la și nici dacă a cumpărat materiale de construcții de la acel depozit ( ECONOMIC Tîrgu J) și, în acest sens, "să fi cerut suma de 6.000.000 lei ROL".
De asemenea, instanța surprinde în motivarea soluției - cu referire la evenimentul din 30 ianuarie 2006, de la Restaurantul "Hanul " din Tîrgu J - când denunțătoarea a fost sunată să vină în acel loc, unde a achitat consumația celor doi inculpați și a martorului, agent de poliție în comuna, susținând că această "afirmație" a denunțătoarei nu ar fi susținută de nici o probă administrată în cauză, "de vreme ce, din declarația inculpatului a rezultat că acesta a achitat consumația", iar declarația inculpatului s-ar corobora cu cea a martorului (fila 259 - dosar fond), în sprijinul acestora ar fi și declarația inculpatului -o, care a arătat că "nu cunoaște cine a plătit consumația".
În realitate, martorul (fila 177 - volum I dosar urmărire penală), arată, "am fost invitat să iau loc la masă, am servit două feluri de mâncare și o cafea, am dorit să-mi plătesc consumația, însă am fost refuzat. Nu am fost prezent când s-a plătit consumația".
Într-adevăr, nici inculpatul -o (fila dosar 227 - dosar urmărire penală, volumul I) nu a plătit consumația și nu știe cine a plătit-o, însă situația este clarificată de către inculpat (fila 272 - volumul II, dosar urmărire penală) care arată, "recunosc că în vara anului 2006, aflându-mă în Restaurantul "Hanul " împreună cu alte persoane, știu sigur că nu agentul de poliție, aici a venit și denunțătoarea care s-a oferit să plătească nota de consumație în sumă de 150.000 - 200.000 lei ROL și știu că am consumat un suc și o cafea, dar în nici un caz aceasta nu a plătit suma de 2.800.000 lei ROL".
Este adevărat că, din motive lesne de înțeles, inculpatul "deplasează" acest eveniment în luna iulie 2006 și îl exclude pe agentul de poliție, însă nu face nici o dovadă în acest sens, data fiind cea arătată de către denunțătoare și martori (30 ianuarie 2006), însă este cert că denunțătoarea a achitat consumația, iar dacă există și un alt eveniment nereclamat de către denunțătoare, cu atât mai mult.
Cu privire la sumele înscrise în agenda denunțătoarei cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcționarea societății, respectiv sumele de câte 6.000.000 lei ROL în datele de 27 ianuarie, 03 februarie și 03 martie 2006, cu titlu de " Primărie", instanța de fond reține că "acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani amintită a fost pretinsă și primită în vreun scop de sau că ar fi fost dată acestuia prin intermediul inculpatului -o", iar acesta din urmă ar fi precizat (fila 160 - 162, volumul II dosar urmărire penală) că mențiunea " Primărie" ar fi fost adăugată ulterior.
Curtea constată însă că -o nu face nici o dovadă în sprijinul acestei apărări; nu se observă diferențe de scriere, iar pe de altă parte, pentru listele de la pagina 160 și 162, volumul II dosar urmărire penală nici nu era posibilă adăugirea, având în vedere că sumele sunt menționate în interiorul listei și nu la început sau la sfârșit.
Pe de altă parte, în declarația dată la 07 noiembrie 2006 (fila 221 - volumul II dosar urmărire penală), inculpatul susține că nu contestă semnătura, însă nu a știut că este trecută " Primărie" și nu știe ce simbolizează.
În aceeași declarație (fila 220), -o arată că, în luna ianuarie 2006, denunțătoarea a venit cu o adresă de suspendare a activității societății pe care o deținea și în care nu era menționat motivul, rugându-l să intervină pe lângă, sens în care a formulat o cerere cu care el a mers la primar și a obținut un nou aviz, iar în timpul discuțiilor, denunțătoarea l-a întrebat "de ce societatea lui și celelalte firme din zonă funcționează și ea nu, ce dau aceștia?, iar eu am spus că am înțeles că aceștia sponsorizează echipa de fotbal, dar nu știu cu ce sumă, apoi am făcut un calcul preliminar, spunându-i că, pe lună sunt două meciuri de fotbal ale echipei din localitate, iar cheltuielile se ridică la 3.000.000 lei ROL pe meci, în total 6.000.000 lei ROL pe lună".
Ulterior, arată că a primit sume de bani de la denunțătoare, căreia i-a spus că ar reprezenta sponsorizare, dar pe care nu le-ar fi dat inculpatului, ci le-a folosit în interes personal și le-a restituit, însă nu face dovezi în acest sens.
Cu referire la suma de 12.000.000 lei ROL despre care denunțătoarea a precizat că a dat-o inculpatului la locuința sa, în prezența martorei și a martorului G, instanța arată că nu poate fi reținută, întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, iar declarațiile celor doi martori sunt subiective și vor fi înlăturate ca nesincere, având în vedere că este fiica denunțătoarei, iar G ar fi prieten de familie.
Este de precizat mai întâi că martorul G nu este prieten cu denunțătoarea, ci doar vecin, susținerile sale coroborându-se cu declarația lui care, atunci când inculpatul a primit de la mama sa suma arătată mai sus (fila 147 - volumul I dosar urmărire penală), l-a întrebat ce reprezintă, iar inculpatul a răspuns "șpagă domnișoară, șpagă, așa se procedează în România".
De altfel, inculpatul recunoaște în fața instanței de fond (fila 14) că, în luna martie 2006 nu ar fi primit suma de 12.000.000 lei ROL de la denunțătoare, însă a făcut o vizită acesteia, la domiciliu, unde se afla și fiica, arătând că "am folosit expresia șpagă domnișoară în discuțiile purtate, însă în spirit de glumă".
Rezultă deci că, declarațiile celor doi martori nu sunt "nesincere", așa cum reține instanța de fond și că inculpatul a primit această sumă de bani.
În legătură cu suma de 12.000.000 lei ROL primită de inculpatul la 29 martie 2006 în domiciliul denunțătoarei, de la fiica acesteia, în urma convorbirii telefonice avută în aceeași zi de inculpat cu denunțătoarea, activitate infracțională înregistrată audio-video de martora (fila 149 - 159 volumul I dosar urmărire penală) împreună cu prietena sa (fila 138 - volumul I dosar urmărire penală), instanța de fond a reținut că suma a fost primită cu titlu de "împrumut", aspect ce ar rezulta din declarația martorului, fostul concubin al denunțătoarei în perioada septembrie 2005 - mai 2006, iar suma de bani ar fi fost restituită în două tranșe, una la Primărie, în prezența martorilor și, iar cealaltă prin inculpatul -o, în prezența martorilor, G și
Cu privire la acest eveniment, inculpatul a susținut mai întâi că ar fi solicitat de la denunțătoare numai suma de 6.000.000 lei ROL și, din "greșeală" martora i-ar fi dat 12.000.000 lei ROL însă, declarațiile celor două martore, planșele fotografice și convorbirea purtată de inculpat cu, lasă fără dubiu că a primit această ultimă sumă, ce i-a fost numărată, apoi a încercat să dovedească restituirea ei și că ar fi fost cu titlu de împrumut pentru susținerea echipei de fotbal.
Reținerea instanței nu este susținută de probele la care face referire, întrucât martorul, în declarația dată la urmărire penală (fila 167 și 169 - volumul I) și menținută în fața instanței de fond, rezultă că, la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2006, în timp ce se afla cu denunțătoarea la Spitalul din C, aceasta i-a spus că a discutat cu inculpatul să se ducă la fiica sa (martora ), care să-i dea suma de 10 - 12.000.000 lei ROL, însă nu știe ce reprezintă această sumă (împrumut, mită sau altceva), întrucât nu a asistat la ce s-a vorbit concret, iar ulterior a aflat că, la primirea banilor, a fost înregistrat pe o cameră video, lucru pe care l-a adus la cunoștință ambilor inculpați după ce s-a despărțit de denunțătoare în luna mai 2006.
Este evident că, aflând de această situație, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că este vorba de un împrumut restituit, însă, în speță s-a stabilit că martorii și au declarat mincinos că au asistat în Primăria comunei când inculpatul ar fi restituit denunțătoarei o sumă de bani, motiv pentru care au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 Cod penal și sancționați administrativ, iar pe de altă parte, ceilalți patru martori nu confirmă susținerile inculpaților și -o, în sensul că au văzut când acesta din urmă ar fi dat denunțătoarei cealaltă "tranșă" de bani, indicând diverse perioade din cursul anului 2006, discuții diferite care ar fi avut loc între -o și denunțătoare, iar martorii și au fost angajați la depozitele denunțătoarei în funcția de gestionari și li s-a desfăcut contractul de muncă, întrucât nu au justificat suma de 22.067,32 lei RON și, respectiv 9.979,90 lei RON, din sumele primite pe bază de documente de la denunțătoare pentru achiziționarea deșeurilor feroase, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (fila 104 - volumul II dosar urmărire penală).
De altfel, chiar inculpatul -o, conform acestui raport de expertiză, nu a justificat suma de 24.153,68 lei RON primiți de la denunțătoare pe bază de documente, în scopul arătat mai sus și deci nu a dat denunțătoarei suma pretinsă, mai ales dacă avem în vedere că, în declarațiile sale (fila 221 - volumul II dosar urmărire penală), banii nu i-a restituit "personal", ci efectuând calcule cu privire la cheltuielile care se făceau în firmă.
În același timp, -o a fost depistat de către organele de poliție și denunțătoare, în trafic, după ce sustrăsese o mașină cu deșeuri metalice din depozitul care funcționa în curtea sa, faptă pentru care s-a început urmărirea penală.
Este de adăugat că inculpatul -o, în declarația dată la 04 decembrie 2006 (fila 229 - volumul II dosar urmărire penală), arată că îi cunoaște pe martorii G și, care au fost gestionari la depozitele denunțătoarei, dar că "am avut în fața acestora o singură discuție cu, când eu plecasem din firmă, iar aceasta mă acuza că i-aș fi furat o mașină de fier vechi".
Pe de altă parte, în declarația dată la 7 noiembrie 2006 (fila 218.II dos.urm.pen.) inculpatul -o arată "personal nu cunosc dacă a dat vreo sumă de bani primarului...".
Mai susține instanța de fond că, indiferent de veridicitatea declarațiilor martorilor amintiți, în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunțătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date cu titlu de împrumut inculpatului și că nu s-a dovedit intenția calificată a acestuia, ceea ce o îndreptățește să dea eficiență regulii in dubio pro reo, numai că, așa cum s-a arătat, nu a demonstrat această susținere.
În sfârșit, cu referire la suma de 30.000.000 lei ROL primită de inculpatul la 25 octombrie 2006, cu ocazia organizării flagrantului, Tribunalul "apreciază că fapta săvârșită de inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 154 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Lg. 78/2000, în ceea ce privește latura subiectivă, lipsind elementul intențional, având în vedere faptul că, în momentul primirii pliculuia avut reprezentarea că aceasta este o invitație la nuntă - și în nici un caz o sumă de bani, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a aruncat plicul pe masa la care se aflau mai multe persoane, afirmând că este o invitație la nuntă".
Mai apreciază instanța de fond că, din declarațiile martorilor prezenți în momentul organizării flagrantului, "reiese în mod indubitabil" faptul că inculpatul a avut reprezentarea că a primit de la denunțătoare o invitație la nuntă, nicidecum vreo sumă de bani, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor, și, iar din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între denunțătoarea și inculpatul nu ar rezulta existența unei înțelegeri, în accepțiunea prevăzută de art. 254 Cod penal, în sensul precizării scopului în care au fost dați banii inculpatului, respectiv acordarea avizelor de funcționare a societății administrată de denunțătoare.
Lecturând însă convorbirile la care face referire instanța de fond, precum și declarațiile inculpatului și ale martorilor, rezultă cu ușurință scopul, intenția și reprezentarea inculpatului la primirea acestei sume de la denunțătoare.
Astfel, martorul G (fila 262 - dosar fond) arată că "inculpatul nu a fost întrebat de vreo persoană de la masă ce-i cu acel plic, ci pur și simplu a aruncat plicul pe masă, spunând că eoi nvitație de la doamna "; martorul (fila 261 - dosar fond) susține că inculpatul a aruncat plicul în mijlocul mesei și i-a zis ", uite-te cine este ginerele și cine sunt nașii", iar în timp ce a întins mâna spre plic pentru a-l deschide, a apărut reprezentantul Parchetului, iar martorul (fila 99 - dosar fond) susține că "un domn care se afla la masă cu noi l-a întrebat pe ce e cu plicul, spunând că eoi nvitație la nuntă".
Inculpatul însă (fila 14 - dosar fond) susține că a avut o discuție cu colegii care se aflau la masă atunci când s-a întors cu plicul de la denunțătoare spunând "pe cine a potcovit dumneaei", deci diferit față de martorii menționați mai sus.
În realitate, inculpatul nu a purtat nici o discuție cu martorii atunci când s-a înapoiat la masă, aceasta rezultând cu certitudine mai întâi din declarația martorului - cumnatul primarului, dată la 25 octombrie 2006 (fila 173 - volumul I dosar urmărire penală) și menținută în fața instanței de fond, care susține că "inculpatul a pus plicul pe masă și nu a purtat nici o discuție până a venit procurorul", apoi din declarația martorului (martor asistent la organizarea flagrantului, fila 84 - volumul I dosar urmărire penală) care arată că inculpatul era "surâzător, a intenționat să introducă plicul în haină, însă l-a pus pe masă și a venit procurorul".
Declarațiile acestor martori sunt confirmate de altfel și de inculpat în declarațiile sale date la urmărire penală, și anume: (fila 255 - volum II dosar urmărire penală) "cu pliculm-am deplasat la masa prietenilor mei, l-am aruncat pe masă la vederea tuturor, moment în care la masă s-a prezentat procurorul și ofițerii de poliție care și-au declinat calitățile"; (fila 259 - volumul II dosar urmărire penală), "am primit plicul respectiv și am mers cu el în mână la masă, unde se aflau cunoștințele mele și de unde plecasem anterior, așezându-l pe ziarul aflat în partea, moment în care a apărut un procuror, observând că sunt filmat" și (fila 263 - volumul II dosar urmărire penală), " ne-am despărțit, luând loc la masa de la care mă ridicasem inițial și am pus plicul pe masă în partea În acel moment, am constatat că un procuror s-a prezentat la masa noastră și m-a întrebat de conținutul plicului".
Această situație reiese și din declarațiile denunțătoarei și mențiunile din procesul-verbal întocmit cu ocazia organizării flagrantului (fila 119 - volumul I, dosar urmărire penală), astfel că motivarea instanței în sensul "reprezentării" pe care a avut-o inculpatul la primirea plicului cu suma de 30.000.000 ROL, nu are suport probatoriu.
Mai susține instanța de fond că, în speță, inculpatul nu ar fi săvârșit nici infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal întrucât, din probele administrate în cauză a rezultat că au fost descoperite la centrele de colectare a fierului vechi ce aparțineau societății deținătoarei, cât și la alte centre, cantități de fier vechi sustrase de la unitățile miniere, împrejurare în care a fost determinat să retragă avizele de funcționare ale acestor societăți, însă nu sunt indicate documentele întocmite cu ocazia constatării, iar pe de altă parte, din adresa Prefecturii județului G (fila 12 - volumul II, dosar urmărire penală), rezultă că în perioada 13 octombrie 2005 - 20 octombrie 2006, pe raza localității au fost înființate cu avizul inculpatului alte 4 societăți comerciale, respectiv, L, cu un număr de 7 depozite și cărora nu le-a fost retras avizul de funcționare în perioada arătată, decât la 20 octombrie 2006 când le-au fost retrase și autorizațiile.
În același timp, așa cum rezultă din adresa Prefecturii județului G (fila 12 - volumul II dosar urmărire penală) de la 13 octombrie 2005 și până la 20 octombrie 2006, inculpatul, de mai multe ori a retras avizul de funcționare al societății deținute de denunțătoare (cu încălcarea atribuțiunilor de serviciu), a revenit atunci când aceasta a achitat suma de 6.000.000 lei ROL lunar.
Relevante în sensul celor de mai sus sunt și cele arătate de inculpatul -o în declarația de la 7 noiembrie 2006 (fila 218.II urm.pen.) "... știu însă că în cursul lunii mai 2006 la o întâlnire... fostul concubin al acesteia... mi-a spus și chiar mi-a arătat o înregistrare audio pe calculatorul lui de acasă. În acea înregistrare mi-am recunoscut vocea care se referea la discuția mea cu cu privire la suma de bani care am considerat eu că ar fi necesară pentru sponsorizarea echipei de fotbal, respectiv 6.000.000 lei ROL lunar", iar la 3 aprilie 2007 (fila 241.II dos.urm.pen.) " mi-a spus că eu și cu primarul am fost înregistrați de și de fața dânsei, audio și video, cum că noi am fi cerut bani și am fi primit bani. Ulterior, eu m-am dus și i-am spus primarului aceste aspecte, condiții în care el mi-a spus că nu este nici o problemă, întrucât banii au fost luați cu împrumut și au fost restituiți, și dacă mai are de restituit o să-i dea banii înapoi".
Față de probele administrate, se reține fără tăgadă că, începând cu luna decembrie 2005, inculpatul a pretins și primit, la început prin intermediul inculpatului -o și ulterior direct, sume de bani pentru menținerea avizului de funcționare a centrelor de colectare ale aparținând denunțătoarei.
Nu poate fi reținută credibil apărarea inculpaților în sensul că sumele ar fi fost împrumutate și restituite în condițiile în care, în timp ce i se retrăgea aproape lunar avizul de funcționare pentru societate, denunțătoarea îl "împrumuta" lunar pe inculpatul cu sume de 6.000.000 lei ROL și pe care nu a făcut dovada că le-a restituit.
Chiar și în situația în care ar fi fost vorba de împrumut, având în vedere scopul, precum și dispozițiile prevăzute de art. 254 Cod penal, în speță ar fi realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, însă nu ne aflăm în această situație.
Față de aceste considerente, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj este întemeiat și, în baza dispozițiilor prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează a fi admis și va fi desființată sentința atacată.
Reținând că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr.78/2000 și art. 41 al. 2 Cod penal, respectiv a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal cu aplicarea art.17 al.1 litera "d" din Legea nr. 78/2000 și art.18 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 al.2 Cod penal, săvârșite cu intenție directă, va fi condamnat acest inculpat.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și următorii Cod penal raportate la speță, respectiv condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora și consecințele produse, funcția deținută de acesta, prejudiciul produs, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o poziție nesinceră în timpul procesului penal, în raport de care, în baza art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr.78/2000 și art. 41 al. 2 Cod penal în va condamna la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, iar în baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 17 al. 1 litera "d" din Legea nr. 78/2000 și art.18 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 al. 2 Cod penal, îl va condamna la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, vor fi contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a, b și Cod penal.
Se va face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 litera a, și b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal, va fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, de la 25 octombrie 2006.
Având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de denunțătoarea pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 Cod penal și că aceasta a solicitat restituirea sumei de 5.400 lei dată inculpatului cu titlu de mită și ne aflăm în situația prevăzută de art. 255 alin. 2 și 3 Cod penal, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 255 alin. 5 Cod penal, va fi obligat inculpatul să restituie acesteia suma menționată mai sus.
Reținând că activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul -o, care, cu intenție a înlesnit săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul, în condițiile reținute și descrise în rechizitoriu și de către instanță, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luarea de mită prevăzută de art. art.26 Cod penal raportat la art.254 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.6 din Legea 78/2000 și art.41 al.2 Cod penal și complicitate la abuz în serviciu contra prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și art.41 al.2 Cod penal, săvârșite cu intenție directă, instanța îl va condamna pe acesta.
La individualizarea pedepselor, se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și următorii Cod penal raportate la speță, respectiv condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o poziție nesinceră în timpul procesului penal, în raport de care, în baza art. 26 Cod penal raportat la art.254 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.6 din Legea 78/2000 și art.41 al.2 Cod penal îl va condamna pe inculpatul -o la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a și b Cod penal, iar în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și art. 41 al.2 Cod penal, îl va condamna la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a,34 lit. b Cod penal, vor fi contopi pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai gre,a de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a și b Cod penal.
Se va face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.64 litera "a" teza a II și litera "b" Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinței penale nr.346 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată.
În baza art.254 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr.78/2000 și art.41 al.2 Cod penal;
Condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 litera a,b și c Cod penal.
În baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art.17 al.1 litera "d" din Legea nr. 78/2000 și art.18 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 al.2 Cod penal;
Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33, 34 Cod penal;
Contopește pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a, b și Cod penal.
Face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 litera a, și b Cod penal, pe perioada prevăzută de art.71 Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 25 octombrie 2006.
Obligă inculpatul să restituie denunțătoarei suma de 5.400 lei.
În baza art.26 Cod penal raportat la art.254 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.6 din Legea 78/2000 și art.41 al.2 Cod penal;
Condamnă inculpatul -o la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 litera a și b Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și art.41 al.2 Cod penal;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33,34 Cod penal;
Contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 litera a și b Cod penal.
Face aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.64 litera "a" teza a II și litera "b" Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.
Obligă inculpații la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 26 martie 2009.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.MM.
Dact. 3 ex./IB ()
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mihai Marin
