Luarea măsurii internării medicale (art. 114 și cod penal art. 162 c.p.p.). Decizia 772/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 772/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 388/S din 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 4 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2009, iar apoi pentru astăzi, 17 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 388/30 iulie 2009 Tribunalul Brașova fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov de luare a măsurii de siguranță a internării medicale față de bolnavul în temeiul art. 114 și 112 lit. b Cod penal și s-a dispus internarea acestuia într-o unitate medicală de specialitate psihiatrică până la însănătoșire.
In baza art.432 alin.1 s C.P.P.-a dispus comunicarea copiei a prezentei hotărâri si a raportului de expertiza medico-legală întocmit către Direcției de Sănătate Publica a Județului
In baza art.433 alin.1 s C.P.P.-a pus in vedere Direcției de Sănătate Publica a Județului B obligația de a comunica instanței unitatea medicala la care a fost internat bolnavul.
A fost respinsă cererea bolnavului privind luarea măsurii de siguranță prevăzută de art 113 CP respectiv obligarea la tratament medical.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașova reținut că:
Prin rezoluția nr 1415/P/2009 dată la 27.04.2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașovs -a dispus începerea urmăririi penale față de relative la săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev de art 183 Cod penal.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 19/20.03.2009, în jurul orei 1,50 pacientul,în vârstă de 40 ani,internat cu afecțiuni psihice severe la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B,str. - nr. 18, Secția Psihiatrie II-III l-a agresat cu corp dur pe un alt pacient în vârstă de 80 ani, internat în aceeași secție cu afecțiuni psihice severe. Ca urmare a agresiunii cu și de corpuri dure victima a suferit un politraumatism cranio-facial și de coloană cervico-toracală, cu dilacerare cerebrală și fractură vertebre C7-T2, care i-au cauzat moartea, survenită în Spitalul Clinic Județean B la 26.03.2009.
Având in vedere raportul de expertiza medico legala întocmit in cauza in cadrul căruia se concluziona ca învinuitul nu are discernământ prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 29.06.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală in cauza si a fost sesizata instanța pentru luarea măsurii de siguranța a internării medicale de acesta.
Potrivit art.114 alin.1 Cod penal, când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
de dispozițiile legale mai sus menționate, măsura de siguranța poate fi luata daca sunt întrunite următoarele condiții:
1.măsura internării medicale poate fi luata numai împotriva unei persoane care a săvârșit o fapta prevăzuta de legea penala.
2.faptuitorul sa fie bolnav mintal ori toxicoman si sa se afle intr-o stare care prezintă pericol pentru societate.
Având in vedere actele dosarului instanța constata ca cerințele legii pentru luarea măsurii internării medicale sunt întrunite in prezenta cauza.
Astfel în ceea ce privește prima condiție instanța constata ca in cauza numitul a săvârșit o faptă de natura penala care a constat in agresarea fizica de o violență extremă a numitului, pe motiv că acesta se tot plimba pe ușă iar învinuitul era într-o perioadă de insomnie de multe zile.
Referitor la cea de-a doua condiție, instanța a constatat din actele medicale depuse la dosar ca învinuitul prezintă o tulburare afectivă bipolară tip I, episod maniacal mixt, în remisiune clinică sub tratament recomandându-se prin cele două rapoarte de expertiză medico-legale întocmite în cauză (în cel efectuat de instanță, cu opinie majoritară) luarea față de acesta a măsurii de siguranța a internării medicale intr-o unitate medicala de specialitate.
Starea de pericol pentru societate pe care o prezintă acest bolnav rezultă cu certitudine din concluziile a trei medici specialiști psihiatrii și a unui psiholog clinician specialist și care sunt fundamentate științific. Astfel se reține în cele două lucrări științifice că bolnavul prezintă o "personalitate de tip dizarmonic, cu trăsături de tip instabil emoțional,inconsecvență în comportament, cu o slabă capacitate de a-și percepe propriile trebuințe și tendință de descărcare inconștientă la care se adaugă tulburare afectivă bipolară tip I dezvoltată pe fondul psihic labil, cu posibile reacții imprevizibile".
Deși există o opinie minoritară a unui medic specialist psihiatru în sensul că nu s-ar impune internare medicală, fiind suficientă luarea unei măsuri mai ușoare prevăzută. de art. 113 Cod penal, în concordanță cu referatul întocmit de ultimul medic curant psihiatru, instanța constată că această opinie nu este fundamentată în nici un mod. Mai mult același medic specialist a făcut parte din comisia de examinare in luna mai și a concluzionat că se impune măsura de siguranță prevăzută de art. 114 Cod penal deoarece este necesară o perioadă mai îndelungată de tratament în regim de spitalizare.
Instanța a reținut și faptul că bolnavul locuiește cu o mamă bolnavă în vârstă de 74 ani care nu ar putea asigura o monitorizare efectivă a acestuia, iar sora bolnavului locuiește la o distanță considerabilă și îi vizitează sporadic.
de cele de mai sus instanța constatând ca in cauza sunt întrunite cerințele art.114 Cod penal va dispune internarea medicala a bolnavului intr-o unitate medicala de specialitate până la însănătoșire, urmând a fi reevaluat potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală după o perioadă de tratament susținut de cel puțin 6 luni.
Pentru argumentele expuse instanța a respins cererea bolnavului de luare a măsurii de siguranță prevăzute de art. 113 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs bolnavul care a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și luarea măsurii obligării la tratament medical, potrivit art. 113 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aflate la filele 76-78 dosar, bolnavul a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 114 Cod penal pe motiv că nu prezintă pericol pentru societate, în acest sens menționând că a avut o evoluție psihică bună, a fost internat din luna martie 2009 și de atunci a fost supus tratamentului, numeroaselor controale medicale, boala s-a ameliorat, este liniștit, cooperant cu cadrele medicale și preocupat de soarta sa juridică.
S-a mai arătat în motivele de recurs că medicii au consemnat că starea sa psihică este stabilă, absența oricărui risc suicidar sau homocidar, astfel că nu mai prezintă pericol pentru societate și poate fi tratat în afara unei instituții, fiind capabil să se trateze singur, așa cum a arătat medicul său curant care a optat pentru tratamentul ambulatoriu.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
În mod judicios instanța de fond a constatat că se impune luarea măsurii internării medicale a bolnavului față de probele științifice administrate în cauză.
Așa cum corect a constatat Tribunalul Brașov, pentru a putea dispune această măsură se cer îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de art. 114 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește prima condiție instanța constata că bolnavul a săvârșit o faptă de natură penală care a constat în agresarea fizică de o violență extremă a numitului, pe motiv că acesta se tot plimba pe ușă iar bolnavul era într-o perioadă de insomnie de multe zile.
Referitor la cea de-a doua condiție, se constată din actele medicale depuse la dosar ca bolnavul prezintă o tulburare afectivă bipolară tip I, episod maniacal mixt, în remisiune clinică sub tratament recomandându-se prin cele două rapoarte de expertiză medico-legale întocmite în cauză (în cel efectuat de instanță, cu opinie majoritară) luarea față de acesta a măsurii de siguranța a internării medicale într-o unitate medicala de specialitate.
Starea de pericol pentru societate pe care o prezintă acest bolnav rezultă cu certitudine din concluziile a trei medici specialiști psihiatrii și a unui psiholog clinician specialist și care sunt fundamentate științific. Astfel se reține în cele două lucrări științifice că bolnavul prezintă o "personalitate de tip dizarmonic, cu trăsături de tip instabil emoțional,inconsecvență în comportament, cu o slabă capacitate de a-și percepe propriile trebuințe și tendință de descărcare inconștientă la care se adaugă tulburare afectivă bipolară tip I dezvoltată pe fondul psihic labil, cu posibile reacții imprevizibile".
Deși există o opinie minoritară a unui medic specialist psihiatru (medicul curant al bolnavului) în sensul că nu s-ar impune internare medicală, fiind suficientă luarea unei măsuri mai ușoare prevăzută. de art. 113 Cod penal, în concordanță cu referatul întocmit de ultimul medic curant psihiatru, instanța constată că această opinie nu este fundamentată în nici un mod. Mai mult același medic specialist a făcut parte din comisia de examinare în luna mai și a concluzionat că se impune măsura de siguranță prevăzută de art. 114 Cod penal deoarece este necesară o perioadă mai îndelungată de tratament în regim de spitalizare.
Actele medicale solicitate în faza procesuală a recursului nu sunt de natură a schimba concluziile medicilor specialiști și au oferit doar concluzia unei ameliorări a bolii, nu și dispariția ei ori a pericolului pe care bolnavul îl prezintă.
Nu este de neglijat nici faptul că bolnavul locuiește cu o mamă bolnavă în vârstă de 74 ani care nu ar putea asigura o monitorizare efectivă a acestuia, iar sora bolnavului locuiește la o distanță considerabilă și îi vizitează sporadic.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de bolnavul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de bolnavul împotriva sentinței penale nr.388/30.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care menține.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. SF/17.12.2009
Dact. BD/21.12.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Simona Franguloiu, Alina Constanța
