Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 518/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM Â N I
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 518/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 iulie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Angela Hărăstășanu
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apreciază că timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive a diminuat pericolul pentru ordinea publică, inculpatul pe tot parcursul cercetărilor având o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise. De asemenea cere a se avea în vedere că celălalt inculpat din prezenta cauză este judecat în stare de libertate între acțiunile celor doi nefiind diferențe semnificative.
Mai mult, din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine că loviturile aplicate de inculpatul au fost cele care au determinat decesul victimei în condițiile în care și celălalt inculpat a aplicat lovituri aceleiași victime iar referatul de evaluare cuprinde aceleași concluzii pentru ambii inculpați.
Pentru toate aceste considerente, întrucât nu există date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului apreciază că se impune admiterea recursului și cercetarea acestuia în stare de libertate urmând să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi citat având un domiciliu stabil și familie care î, susține.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, nu au dispărut și nici nu și-au pierdut din intensitate astfel că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea în continuare a stării de arest.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, învederează instanței că nu se va sustrage de la judecată astfel că solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii din 1 iulie 2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, constată că prin aceasta s-a dispus, în dosarul penal nr-, în temeiul art.3002,160balin.1,3 pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inc..
În motivarea încheierii cu privire la această dispoziție s-a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale și temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În acest sens s-a precizat că, în raport de modalitatea concretă de desfășurare a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, agresarea pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, a două victime minore, dintre care una a decedat urmare vătămărilor cauzate în acest mod, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai constatat că prin autoritate lucrului judecat, nu se mai poate reține temeiul arestării prevăzut de art.148 alin.1 lit d pr. pen. că din referatul de evaluare a inculpatului rezultă perspective reduse de reintegrare în societate a inculpatului, că se impune amânarea soluționării cauzei pentru audierea unui martor propus de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului este necesară menținerea arestării preventive.
În ceea ce privește durata arestării preventive se constată că, față de complexitatea cauzei, aceasta se circumscrie termenului rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul și a solicitat să fie judecat în stare de libertate față de împrejurarea că nu există date potrivit cărora s-ar sustrage de la judecată sau ar zădărnici în alt mod aflarea adevărului. A mai menționat că și coinculpatul este judecat în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor cauzei se constată mai multe aspecte relevante în ceea ce privește starea de arest în care se află inculpatul și a căror examinare duce la concluzia că temeiurile pe care s-a bazat luarea măsurii nu s-au schimbat, fiind îndeplinite cerințele legale pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Sunt îndeplinite în continuare condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul ar fi putut săvârși faptele pentru care a fost trimis în judecată însă, aceste temeiuri sunt suficiente pentru menținerea arestării preventive, fiind întărite de probele administrate în cursul judecății.
În ceea ce privește exigențele prevederilor cuprinse în art. 148 lit. f Cod procedură penală, este de observat că pericolul pentru ordinea publică trebuie să aibă un caracter concret, condiție îndeplinită față de modul concret de comitere a faptelor cercetate, așa cum au fost mai sus descrise, potrivit probelor administrate până în acest moment.
Referitor la durata arestării preventive se observă că, deși inculpatul se află în starea de deținere din 19 noiembrie 2006, în raport de complexitatea cauzei, de diligențele depuse de organele judiciare pentru administrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adevărului, această durată se circumscrie unui termen rezonabil.
Cu privire la coinculpatul, la care s-a referit recurentul, invocând judecarea sa în stare de libertate, se observă că potrivit probelor administrate până în acest moment contribuția celor doi la săvârșirea faptei și datele ce caracterizează pericolul social al persoanei, perseverența infracțională, sunt diferite pentru cei doi și justifică diferența pe care recurentul o critică.
Așa fiind, în temeiul art. 38515, pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul urmează a fi respins, menținând încheierea atacată.
Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor fi suportate de recurent.
Onorariul avocatului din oficiu va fi achitat în baza art.69 din Legea nr.51/1995 Baroului de Avocați B, din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 1 iulie 2008 pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care, 40 lei, onorariul avocatului din oficiu, se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AH/8.07.2008
Dact.BD/9.07.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Angela Hărăstășanu, Elena Barbu
