Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 61/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 61/R Dosar nr-
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) și recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat și recurentul inculpat în stare arest (deținut în Peniteciarul ), asistat de apărător din oficiu, avocat -.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și pe cale de consecință să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților și.
Din actele și lucrările dosarului se poate observa că cei doi inculpați îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, motiv pentru care de astfel și instanța de fond le-a admis în principiu cererile celor doi de liberare sub control judiciar. Numai că în momentul în care s-a trecut la judecarea pe fond a cererii s-a apreciat din probele administrate în cauză, în ceea ce privește pe cei doi inculpații, că s-ar afla în situația prevăzură de art. 148 alin 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că există date că s-ar pregăti să se sustragă de la judecată și în al doilea rând că ar existe probe din care rezultă că aceștia vor influința în sens negativ buna desfășurare a procesului penal.
Arată că nu împărtășește aceste punct de vedere exprimat invariabil de mai multe termene de judecată de către instanța de fond, deoarece celor doi inculpații li se impută fapte comise în prima perioadă a anului 2004, însă, având în vedere perioada scursă, apreciază că inculpații nu mai prezintă un pericolul concret pentru ordinea publică.
În condițiile în care nu numai Constituția României dar însăși Cod procedură penală, la art. 136 alin. 2, s-a creat posibilitatea ca scopurile urmărite de măsura arestului preventiv să fie atins fie prin liberarea pe cauțiune și fie prin liberarea provizorie sub control judiciar, ori tocmai acest lucru nu se lasă a funcționa. Ca o regula generală, măsurile preventive trebuie să-și urmeze cursul normal și firesc, legiuitorul a creat unele instituții printre care și liberarea sub control judiciar și liberare pe cauțiune, tocmai pentru a maleabiliza desfășurarea procesului penal, venind și în întâmpinarea prezumției de nevinovăție.
Această nouă instituție a liberării provizorie sub control judiciar este tratată, cel puțin la nivelul cazului de față, cu oarecare rigiditate, apreciindu-se că acești oamenii nu pot să stea liberii și de pe poziția de liberații provizoriu sub control judiciar la desfășurarea procesului penal, deoarece li se impută faptul că ar urmării să se sustrage de la judecată.
Solicită a se observa că urmărirea penală s-a început în lipsa celor doi inculpații, iar cei doi nu aveau de unde să știe că asupra lor s-a declanșat un proces penal, iar din altitudinea lor ulterioară nu reiese că s-ar sustrage de la acest moment procesual s-au de la consecințele care decurg din el, deci, apreciază că, nu se poate reține situația prevăzută de art. 148 lit.a Cod procedură penală.
O altă problemă, este cea legată de este cel de-al doilea temei pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv este faptul că inculpații s-ar afla în situația prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și că punerea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că, nu sunt probe în dosar care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsurii nu se justifică, pentru că din 2004 și până în 2008 în sarcina celor doi inculpații nu s-a reușit să se dovedească săvârșirea nici a uneia dintre fapte penale.
Precizează că, pentru a da eficiență garanților constituționale ce țin de libertatea și siguranța persoanei, de garanții ce țin de contradictorialitate, dar mai ales de faptul că întreaga stare de fapt se prezintă sub un dubiu, ar fi firesc ca instanța de judecată să admită recursurile și să dispună liberarea condiționată sub control judiciar a celor doi inculpații.
Avocat -, apărător din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2009 și revocarea măsurii arestării preventive.
În opinia sa, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar din probele existente la dosarul cauzei reiese că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiunii,
Apreciază că, cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatului și anume: că are patru copii minorii, iar judecarea sa în stare de libertate ar da posibilitatea acestui de a-și întreține familia, de a-și îngriji copii.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că în cauză s-a dispus reunirea unor dosare și pentru respectarea garanțiilor procesuale ale inculpaților s-a dispus readministrarea unor probe. În aceste condiții mențiunea instanței de fond cu privire la existența datelor certe, și anume în cazul în care inculpații ar fi puși în libertate vor încerca să influențeze părțile vătămare, consideră că este un aspect care vizează temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că pe lângă acele condiții de formă procesuală, limite de pedeapsă, instituția liberării provizorii mai impune o condiție, cea a temeiniciei.
Văzând această împrejurare și dispozițiile art. 1602alin.2 și art. 1608aalin 6 Cod procedură penală, în opinia sa, apreciază că, în mod corect s-a făcut referire la aceste mențiuni și s-a dispus respingerea cererii de liberarea provizorie ca nefondată, deși condițiile de formă erau îndeplinite.
Apreciază că, și în continuare se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, astfel cu a reținut și instanța de fond, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților - trafic de persoane și trafic de minori. De asemenea, probele administrate în cauză fac dovada respectării dispozițiilor art. 142 Cod procedură penală și având în vedere și scopul impus de art. 136 Cod procedură penală, apreciază recursurile ca nefondate și solicită respingerea acestora.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că are în îngrijire trei copii, iar soția sa este bolnavă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și întrețină familia, având în îngrijire patru copii minori.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate precizând că va prezenta la fiecare termen de judecată. De asemenea arată că este bolnavă și în penitenciar nu primește nici un fel de tratament. Precizează că atât ea cât și familia sa nu au bătut și nici nu au obligat aceste persoane la cerșit sau să muncească în străinătate pentru ei.
Curtea
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2009 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în dosarul nr. -, s-a dispus respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și, iar în baza art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților sus-menționați și a inculpatului, apreciindu-se că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de cei trei inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, și, solicitând judecarea lor în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile inculpaților sunt apreciate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Serviciul Teritorial Brașov - din data de 12.02.2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei pentru comiterea infracțiunii detrafic de persoane și trafic de minori, aflate in concurs real, prevăzute si pedepsite de art.12 alin.1 si 2 lit.a din Legea nr. 678/2001,cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal (7 acte materiale) si art. 13 alin.1,alin.3 (teza I),alin.4 (taza I,III) din Legea nr. 678/2001,ambele cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal si a art. 33 lit.a din același Cod, reținându-se că in perioada ianuarie - octombrie 2004 împreună cu ceilalți coinculpați, a traficat in diverse modalități (recrutare, găzduire,transport,cazare) pe părțile vătămate -, G, precum si pe minorul (in vârsta de 16 ani) in scopul exploatării acestora in prin supunere la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violenta in realizarea scopului propus. Inculpata a fost reținută timp de 24 de ore prin ordonanța din data de 17.01.2008 si este cercetată in stare de arest preventiv de către Tribunalul Pentru Minori si Familie Brașov in baza mandatului de arestare cu nr. 4/18.01.2008 emis de aceasta instanța. Au fost reținute ca temeiuri ale arestării preventive a inculpatei prevederile art.148 alin.1 lit.a si f Cod procedura penala.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 17 septembrie 2008 de - Serviciul Teritorial Brașov, în dosarul nr. 5D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor detrafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. (trei acte materiale), respectiv trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 al. 1, al. 3 teza I, al. 4 tezele I și III din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 al. 1. pen. și art. 33 lit. a pen.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței faptul că în perioada 09 ianuarie - mai 2004, împreună cu alți învinuiți, inculpatul a traficat, în diverse modalități (recrutare, găzduire, transport, cazare), părțile vătămate majore, - și -, precum și pe partea vătămată minoră -, în vârstă de 16 ani la data comiterii faptei, în scopul exploatării acestora în prin supunerea la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violență în realizarea scopului propus.
Inculpatul a fost arestat preventiv, în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8/25 ianuarie 2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, reținându-se ca temei al arestării prevederile art. 148 al. 1 lit. a și f pr. pen. Executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă a fost dispusă prin încheierea din data de 29 august 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 05 decembrie 2008 de - Biroul Teritorial Brașov, în dosarul nr. 53D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. (două acte materiale), respectivtrafic de minori,faptă prev. și ped. de art. 13 al. 1, al. 3 teza I, al. 4 tezele I și III din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 al. 1. pen. și art. 33 lit. a pen.
În esență, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței faptul că în perioada 09 ianuarie 2004 - aprilie 2004, împreună cu alți coinculpați, inculpatul a traficat în diverse modalități (recrutare, găzduire, transport, cazare) pe părțile vătămate majore, precum și pe partea vătămată minoră -, în vîrstă de 16 ani, în scopul exploatării acestora în, prin supunere la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violență, în realizarea scopului propus.
Inculpatul a fost arestat preventiv, în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/25 ianuarie 2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, reținându-se ca temei al arestării prevederile art. 148 al. 1 lit. a și f pr. pen. Executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă a fost dispusă prin încheierea din data de 26 noiembrie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și, în raport de prevederile art 160/6 pr. pen raportat la art 160/2 pr. pen, instanța de fond a reținut că acestea îndeplinesc condițiile de formă și sunt admisibile având în vedere faptul că faptele pentru care sunt trimiși în judecată cei doi inculpați sunt pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia acestor cereri de liberare sub control judiciar, instanța de fond a reținut din actele aflate la dosarul cauzei că sunt date că fiind puși în libertate inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți. Astfel, din plângerea formulată de partea vătămată - a rezultat că inculpata a afirmat că, ne pune foc la domicilii și vine peste noi noaptea cu săbiile și ne taie gâtul". Aceeași mențiune o reia partea vătămată în declarația dată în fața procurorului unde arată că inculpații spuneau că sunt șefii și părțile vătămate să facă cum zic ei altfel îi taie cu săbiile.
În declarația din faza de urmărire penală și cea dată în fața instanței, partea vătămată a arătat că atât el, cât - au fost amenințați pe parcursul șederii în, iar inculpata chiar l-a lovit.
Partea vătămată a arătat în declarația sa dată în fața instanței că atunci când s-a hotărât să plece din a avut o stare de temere fașă de reacția inculpatei și a copiilor ei care constituiau un grup.
Instanța de fond a constatat în concret că această parte vătămată și-a schimbat într-o oarecare măsură, fără o explicație obiectivă, declarația față de cea dată în faza de urmărire penală, declarația dată în fața instanței de judecată fiind mai puțin acuzatoare față de inculpata și fiii acesteia, inculpații din cauză.
Din declarațiile părților vătămate a rezultat că inculpații le recrutau spunându-le fie că vor merge la muncă în, fie că vor merge la cerșit, dar urmează ca banii câștigați să fie împărțiți, lucru care nu se întâmpla, întrucât inculpații încasau toți banii câștigați din cerșit și le asigurau părților vătămate doar hrana și cazarea.
Astfel, instanța de fond a apreciat că acestea reprezintă date certe că fiind puși în libertate, inculpații vor încerca să influențeze părțile vătămate, iar aceste aspecte ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal în această fază în care, urmare a reunirii cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul la cauza ce-i privește pe inculpații, și se impune reaudierea unor părți vătămate pentru respectarea dreptului la apărare al acestui inculpat.
Această concluzie a instanței de fond este apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de recurs, întrucât convingerea judecătorului fondului se întemeiază pe administrarea directă și nemijlocită a probelor în cauză, fiind cel mai în măsură să aprecieze asupra oportunității unei măsuri de punere în libertate a inculpaților, în condițiile în care se impune readministrarea unor probe, respectiv reaudierea unor părți vătămate, cu privire la care există date certe că au fost amenințate de către inculpați.
De altfel, actuala reglementare procesual penală subliniază caracterul facultativ al liberării provizorii, fiind necesar a se lua în considerare și fapta săvârșită, precum și datele care caracterizează persoanele inculpaților.
Astfel, temerea că, odată puși în libertate, inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului nu este o temere abstractă, ci se întemeiază pe datele concrete din dosar, fiind arătate de altfel motivat în hotărârea primei instanțe de respingere a cererilor formulate.
Mai mult decât atât, se constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatei și împotriva inculpaților și prevăzute de art. 148 al. 1 lit. a și f Cod procedură penală, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora pentru a se asigura atingerea scopului măsurii preventive luate, respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul specializat a apreciat în mod judicios că probatoriul administrat în prezenta cauză, până la acest moment procesual, face dovada existenței de probe și indicii temeinice în sensul că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, potrivit dispozițiilor art. 143 al. 1 Cod procedură penală.
În cauză, există probe care conduc la bănuiala legitimă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor. În acest sens trebuie avute în vedere probele administrate în cursul urmării penale, respectiv, declarațiile părților vătămate -, - și, depozițiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale, procese - verbale de recunoaștere după planșa foto, verificările efectuate privind situația intrărilor - ieșirilor din țară a inculpaților și a părților vătămate, dar și probele administrate în fața instanței în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părților vătămate G,.
Astfel, se are în vedere că există date că aceștia au traficat diferite persoane prin recrutare, găzduire, cazare în scopul supunerii acestora la cerșetorie folosind înșelăciuni și acte de violență.
În continuare, având în vedere modalitățile concrete de săvârșire a faptelor - în grup organizat, prin ademenirea unor persoane de a munci în străinătate fără a li se comunica ce activități urmează să presteze, prin folosirea de amenințări pentru a determina respectivele persoane recrutate să cerșească și să aducă sume de bani considerabile în folosul și în patrimoniul inculpaților și al familiei acestora - văzând și multitudinea de infracțiuni de aceeași natură, săvârșite la intervale scurte de timp, modalitatea identică de comitere a faptelor, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor privind demnitatea și integritatea psihică a persoanelor, în contextul actual al luptei împotriva traficului de persoane, în care minorii prezintă un risc crescut de fi victime ale unor astfel de infracțiuni, tribunalul specializat a apreciat în mod judicios că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea public.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 al. 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpații vor încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală ori de la judecată, luând în considerare faptul că deși activitatea infracțională a fost desfășurată de inculpați pe parcursul anilor 2003 - 2004, prinderea și supunerea lor procedurilor penale din România a fost posibilă doar ca urmare a punerii în executare a mandatelor europene de arestare, în cursul anului 2008.
În raport cu toate aceste considerente, recursurile declarate în cauză de către cei trei inculpați vor fi respinse ca nefondate, în baza prevederilor art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, iar hotărârea atacată va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr. -, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru asistența juridică acordată inculpatului, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurenții inculpați și să plătească fiecare câte 50 lei, iar pe inculpatul să plătească suma de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red. /29.01.2009
dact. /2.02.2009/ 5 ex
jud. fond
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Constantin Epure, Manuela Barbu
