Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 7/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.7
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.01.1979 în municipiul S, domiciliat în municipiul S,-, -.7,.A,.17, județul, împotriva încheierii Camerei de consiliu din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat inculpatul, în stare de arest preventiv asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. În motivare arată că măsura luată este nelegală, lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă nici un pericol concret pentru ordinea publică. Poziția constantă de nerecunoaștere a faptei precum și probele administrate în dosar până la această dată nususțin vinovăția inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică.În mod corect instanța de fond a apreciat că din întreg probatoriul administrat în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat. De asemenea trebuie să se rețină gravitatea faptei precum și faptul că partea vătămată este o minoră de 14 ani. În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea de obligare de a nu părăsi țara sau localitatea aceasta nu poate fi avută în vedere atâta timp cât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovat el fiind o victimă, iar la dosar nu sunt probe concrete că ar fi săvârșit vreo infracțiune. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul că are în întreținere doi copii minori de care acum nu se ocupă nimeni.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 18P/2009 din 12.02.2009 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că la data de 28 ianuarie 2009, în jurul orelor 14,30 - 15, prin violență și amenințarea a obligat-o pe minora -, în vârstă de 14 ani, să întrețină raporturi sexuale orale.
Prin încheierea nr.5.A din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin încheierea nr. 3.R din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 30 ianuarie 2009 până la 27 februarie 2009, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prev. de art.136, art. 143, 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
La primirea dosarului, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului în conformitate cu disp. art. 300/1 Cod procedură penală, instanța de fond, prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data 16 februarie 2009 a constatat că măsura este legală și temeinică dispunând în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală menținerea acesteia.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice, în sensul art. 68/1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă, relevante în acest sens fiind: declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recunoaștere după planșa foto, raportul psihiatric de evaluare, concluziile medico legale, procesele verbale de examinare criminalistică, raportul de constatat tehnico - științifică și declarațiile inculpatului.
Totodată instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune reținută în sarcina inculpatului este închisoarea de la 10 la 25 de ani, deci mai mare de 4 ani, iar modalitatea concretă în care a fost comisă, urmarea produsă precum și sentimentele de insecuritate și de indignare create în colectivitatea de unde inculpatul provine precum și persoana acestuia care începând cu anul 1995 și până în anul 2005 a suferit 11 condamnări pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, impun concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul susținând că este nevinovat și solicitând prin apărătorul său cercetarea în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Analizând recursul în conformitate cu disp. art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că este neîntemeiat.
Potrivit disp. art. 300/1 alin.1 Cod procedură penală "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive".
Conform alin. 3 al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă".
În speță, întemeiat prima instanță a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate, din examinarea lucrărilor dosarului rezultând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, faptă pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv prin violență și amenințare și profitând de încrederea părții vătămate care obișnuia să vină în casa sa și să se joace cu copiii pe care îi are în întreținere, gravitatea deosebită a faptei îndreptată asupra unei persoane minore și care poate avea implicații majore asupra dezvoltării sale viitoare.
Dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost arestat, modalitatea în care se reține că a fost săvârșită și urmarea produsă, lăsarea sa în libertate ar crea o stare de insecuritate în rândul colectivității din care face parte și ar determina o reacție colectivă negativă ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu s-ar acționa suficient.
Susținerile ce vizează nevinovăția inculpatului nu au relevanță în soluționarea prezentului recurs, probele existente la dosarul cauzei fiind concludente pentru incidența textelor de lege reținute ca temeiuri ale menținerii arestării preventive.
Așa fiind, în mod justificat prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind- ca legală și temeinică.
Pentru aceleași considerente nu se justifică solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de cele reținute Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 31.10.1979 în municipiul S, domiciliat în municipiul S-, -.7,.A,. 17, județul S, împotriva încheierii ședinței camerei de consiliu din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./20.02.2009
Jud. fond
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ghertner Artur, Motan Traian
