Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 703/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 703/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- C - - JUDECĂTOR 3: Aurelia
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat G, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul ales - avocat pentru recurentul inculpat G solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, casarea încheierii și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar admiterea cererii de liberare proizorie sub control judiciar.
Instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și a considerat că la acest moment subzistă pericolul pentru ordinea publică.
La acest moment, având în vedere că fapta a fost săvârșită în luna iulie 2009, iar măsura arestării preventive s-a luat doar în luna octombrie 2009, în opinia sa, ecoul s-a diminuat mult iar pericolul pentru ordinea publică s-a estompat considerabil. În toată această perioadă inculpatul fiind în stare de libertate s-a prezentat la audieri de câte ori a fost chemat, nu a încercat să ia legătura cu partea vătămată și nu a încercat să o influențeze pe aceasta.
De asemenea, apreciază că la dosar nu există probe care să indice că inculpatul lăsat în stare de libertate s-ar sustrage judecății sau ar săvârși o altă infracțiune.
Consideră că inculpatul prezintă suficiente garanții pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, mai ales că inculpatul a avut un loc de muncă stabil unde obținea venituri pentru a-și achita datoriile pe care le are la bancă, familia îl sprijină și inculpatul este direct interesat de soluționarea dosarului, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Concluzionează solicitând admiterea recursului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind conștient că trebuie să se supună unor obligații stabilite de instanță.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat ca nefondat susținând că obiectul cererii este menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și că de la data luării acestei măsuri nu au intervenit elemente noi care să justifice o altă măsură neprivativă de libertate. Raportat la natura infracțiunii, încheierea pronunțată de tribunalul specializat este la adăpost de orice critică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, susține că are datorii la bancă pe care dorește a le plăti și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 22.10.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G și în baza art. 300/1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov din data de 19.10.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G relativ la comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 10/11 iulie 2009, în timp ce se afla în locuința sa, inculpatul a întreținut cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani, aflată în grad îndepărtat de rudenie, un raport sexual forțat, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil, ca urmare atât a stării de ebrietate avansată în care se găsea, dar și a incapacității psihice datorată vârstei fragede, în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar în dosarul nr-, care a fost reunit la prezenta cauză, iar instanța constată că această cerere este inadmisibilă față de împrejurarea că pentru infracțiunea intenționată pentru care este cercetat inculpatul (art.197 alin.1 și 3 Cod penal) legea prevede pedeapsa de la 10 ani la 25 ani închisoare, care depășește limita de 18 ani, impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, prevăzută de art.160 indice 2 Cod procedură penală.
Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv că există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit o faptă penală, iar temeiul arestării preventive, respectiv art. 148 alin.1 lit. f din Cod procedură penală subzistă și nu s-a schimbat.
Totodată art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește că o persoană poate fi lipsită de libertatea sa "dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune []. De asemenea, în interpretarea acestei dispoziții, a stabilit, prin hotărârea din data de 28 octombrie 1994, în cauza Murray vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, faptul că "articolul 5 paragraful 1 lit. c din Convenție nu impune ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării sau pe timpul reținerii".
Față de probele adunate până în prezent în cursul urmăririi penale, respectiv declarația inculpatului, care oscilează cu privire la recunoașterea săvârșirii faptei, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și probele științifice efectuate în cauză, instanța a apreciat că există atât indicii temeinice, astfel cum impune reglementarea internă, cât și motive verosimile, potrivit Convenției, de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Astfel, în analiza temeiului reținut pentru inculpat, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, se constată că prima condiție, obiectivă, impusă de textul de lege citat este îndeplinită, întrucât infracțiunea de viol este sancționată de legiuitor cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește condiția subiectivă prevăzută de teza a II-a a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța reține că acesta este exprimat prin modul concret în care inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv asupra unei părți vătămate minore, prin profitarea de imposibilitatea acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil, ca urmare atât a stării de ebrietate avansată în care se găsea, dar și a incapacității psihice datorată vârstei fragede. Instanța apreciat că în analiza pericolului concret pentru ordinea publică nu trebuie omisă gravitatea unor astfel de fapte, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni, ca și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane în lipsa unei reacții prompte a autorităților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și judecarea s-a în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că, curtea reține că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și la instanță până în prezent rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, astfel cum a motivat și instanța de fond, cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite, fapta inculpatului aducând atingere valorilor ocrotite de legea penală, iar acesta prezintă un grad de pericol social ridicat, lăsarea lui în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că temeiurile care a stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe, motiv pentru care nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 22.10.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
președinte JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - C - -
Grefier
Red./05.11.2009/tehnoredact.DS/06.11.2009/2 ex./jud.fond.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alina Constanța Mandu, Aurelia
