Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 702/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- C - - JUDECĂTOR 3: Aurelia
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales în substituire avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Apărătorul ales - avocat pentru ambii recurenți inculpați susține că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, considerând-o nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, subzistă și la acest moment. În sarcina inculpaților s-a reținut infracțiunea de deținere de mijloace electronice, care parțial au și recunoscut- și nu aceea de folosire a instrumentelor de plată electronice.
Solicită a se avea în vedere că doar prin deținerea instrumentelor de plată electronice nu s-a pus în pericol ordinea publică.
Relativ la incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, solicită a se observa că prima teză subzistă în ce privește pedeapsa care este mai mare de 4 ani, însă cu priire la cea de-a doua teză pericolul pentru ordinea publică este inexistent la acest moment. Mai mult, termenul rezonabil a fost depășit trecând deja 6 luni de la data luări măsurii arestării preventive față de inculpați.
Apărătorul ales subliniază faptul că instanța de fond nu a analizat circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt la prima abatere cu legea penală și ambii au dovedit că anterior luării acestei măsuri au avut ocupație și loc de muncă. Astfel, inculpatul a muncit ca șofer la o firmă, iar inculpatul a fost manager la o casă de amanet, ceea ce denotă că inculpații au avut preocupări normale. Inculpatul are o familie și un copil iar inculpatul era înscris la studii de master.
Solicită a se observa că la 6 luni de la luarea măsurii s-a impus disjungerea cauzei, iar încă cercetarea judecătorească nu a început, motivele au fost justificate și neimputabile incupaților.
Pentru aceste considerente, consideră încheierea pronunțată ca fiind nelegală și solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea lor în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca nefondate, apreciind că declarațiile inculpaților sunt mai mult decât relevante raportat la poziția de recunoaștere a faptelor.
Incidența art. 148 alin. 1 lit. teza I Cod procedură penală este dincolo de orice altă discuție, iar cu privire la teza a II- a, raportat și la art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică este evident. Doar odată cu trecerea duratei de 6 luni, nu se justifică o altă concluzie, raportat la complexitatea cauzei și necesitatea administrării probatoriului, astfel încât consideră că termenul rezonabil nu este depășit.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat întrucât menținerea sa în stare de arest preventiv nu conduce pe viitor la nimic bun. Relativ la suspiciunea că odată lăsat în stare de libertate ar săvârși alte infracțiuni, nu există nimic concret. Nu crede că o persoană care a fost privată de libertate aproximativ 7 luni, lăsat în stare de libertate ar săvârși alte infracțiuni. Susține că este conștient că va fi condamnat pentru ceea ce este acuzat, dar solicită admiterea recursului pentru a demonstra că a fost o greșeală în viața sa, perfect regretabilă.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său.
Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009 Tribunalul Brașov, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Faptele reținute în acuzarea inculpaților atestă ignorarea acestor valori sociale, urmărirea unei stări de bine personale în detrimentul și în dauna altor membrii ai societății și reprezintă tocmai acea împrejurare, acea situație care amenință siguranța membrilor comunității și care se regăsește în sintagma "pericol pentru ordinea publică".
Acest pericol pentru ordinea publică nu poate fi invocat ca fiind inexistent în acest moment din cauză că a trecut o perioadă îndelungată de timp de la data comiterii prepuselor fapte; acest pericol poate fi considerat diminuat însă această diminuare nu este atât de importantă încât să determine la acest moment revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, punerea lor în libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că doar prin deținerea instrumentelor de plată electronice nu s-a pus în pericol ordinea publică.
Relativ la incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică este inexistent la acest moment. Mai mult, termenul rezonabil a fost depășit trecând deja 6 luni de la data luări măsurii arestării preventive față de inculpați.
Instanța de fond nu a analizat circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt la prima abatere cu legea penală și ambii au dovedit că anterior luării acestei măsuri au avut ocupație și loc de muncă.
Examinând încheierea atacată pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
În mod întemeiat prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea arestării preventive a inculpaților și, măsura preventivă fiind în continuare necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal.
În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt judecați în prezenta cauză. Temeiul avut în vere la data luării măsurii preventive a inculpaților subzistă și în prezent. Astfel, gravitatea deosebită a faptelor, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor (prin folosirea 29 de carduri la diverse -uri din mai multe județe din Transilvania, aparținând mai multor bănci, caracterul organizat al faptelor, numărul persoanelor implicate și consecințele produse, rezonanța socială a unor asemenea fapte constituie probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive este necesară și în prezent pentru buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă începută.
Durata măsurii preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragr. 3 din CEDO, având în vedere că urmărirea penală a durat aproximativ 6 luni, în raport de complexitatea cauzei, relevată de amploarea activității infracționale.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați să plătească statului, fiecare, suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească fiecare statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - C - -
GREFIER
Red.EB/16.11.2009
Tehnoredact.DS/17.11.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alina Constanța Mandu, Aurelia
