Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 90/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 90/ DOSAR NR-
Ședința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 3 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Întrebați fiind, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 3 februarie 2010, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului susține că la acest moment nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea în stare de libertate a acestuia nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul susține că la data de 17/18.08.2009 în imobil se afla și numitul și el este cel care i-a aplicat lovituri victimei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de tribunalul specializat apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Raportat la gravitatea faptei comise de inculpat, respectiv infracțiunea de omor asupra unei părți vătămate minore, împrejurările în care s-a comis fapta, ce i-au pus în primejdie viața victimei, starea de recidivă ce rezultă din cazierul inculpatului, consideră că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate susținând că a fost scos de sub urmărire penală întrucât nu el a fost cel care i-a provocat avortul ilegal al concubinei sale, sens în care depune la dosar copia rezoluției din 14.01.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010 pronunțată în dosar nr- Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus, între altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, respingând cererea de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit o faptă penală, iar temeiul arestării preventive subzistă, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva hotărârii sus menționate a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, susținând, în esență, că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursul este nefondat.
Față de inculpatul, la data de 05.08.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, în intervalul 19 august - 16 septembrie 2009, având în vedere încheierea camerei de consiliu nr. 6/19.08.2009, dat fiind faptul că fiind sub influența băuturilor alcoolice, de gelozie, a lovit-o cu pumnii și picioarele pe întreg corpul și în zona capului pe minora, concubina sa, în vârstă de 17 ani, cauzându-i leziuni traumatice, ce i-au pus viața în primejdie, faptă prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, temeiul arestării fiind prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/19.08.2009 de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Măsura preventivă dispusă față de inculpatul recurent a fost menținută, ultima dată prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010 a aceleiași instanțe.
Față de împrejurările concrete în care se presupune că a comis fapta pentru care este cercetat, chiar în prezența mai multor persoane, modalitatea concretă în care ar fi acționat - lovituri cu pumnii și picioarele pe întreg corpul și în zona capului, fiind produse leziuni traumatice ce au pus viața în primejdie minorei - concubină a sa, curtea constată că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii preventive.
Potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cum în speță, temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-a schimbat, în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins cererea formulată de acesta în baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală.
Ca atare, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1, lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul formulat, cu obligarea la cheltuieli judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
E:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 3 februarie 2010 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului B și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.MA/08.02.2010/tehnoredact.DS/08.02.2010/2 ex./jud.fond.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Constantin Epure, Manuela Filip
