Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11766/2/2009
2913/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.772/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 27.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.11/18.XII.2009, aflată la fila 5 dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 3, Cod procedură penală, arată că judecătorul care a dispus menținerea stării de arest preventiv se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.48, alin.1, lit.a, teza finală, Cod procedură penală, întrucât a semnat mandatul european de arestare și cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, aflate la filele 187-196, dosar de urmărire penală, și, de asemenea, invocând motivul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, învederează faptul că la dosar nu se află încheierea de ședință prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, așa încât nu se pot verifica legalitatea citării sale și asigurarea unei apărări corespunzătoare, nu există dovada că învinuirile i-au fost traduse, fiind depuse, la filele 203-208, dosar de urmărire penală, numai ordinele de arest din Spania, în limba spaniolă, împrejurări față de care apreciază că i-a fost încălcat dreptul la apărare, statuat prin art.5, alin.2 și art.6, alin.3, lit.a și c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.148, litera a, Cod procedură penală, atâta timp cât nu a fost legal citat, cât și condiția prevăzută de art.148 litera b, Cod procedură penală, întrucât nu mai poate influența martorii, în special pe martorul, deoarece acesta a dat declarații în faza urmăririi penale și într-un alt dosar soluționat, astfel că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.145/1, Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că se mențin temeiurile inițiale, prevăzute de art.136, Cod procedură penală, de art.143, Cod procedură penală și de art.148 lit.a, b și f, Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 27.XI.2009, din Dosarul nr. nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În motivare, instanța de fond a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv disp. art.143, Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpatul a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa, și anume declarațiile părții vătămate, care i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpat și pe inculpații și, frații acestuia, ca fiind autorii infracțiunilor, și care și-a recunoscut telefonul mobil sustras, declarațiile martorului ocular, de la care a fost ridicat un telefon mobil, declarațiile martorilor a-, G și a, raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici", B, din care rezultă că leziunile părții vătămate i-au pus în primejdie viața, declarațiile de recunoaștere, în parte, ale inculpatului, disp. art.148, lit.a, Cod procedură penală, în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, precum și disp. art.148, lit.f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă atât din gravitatea faptelor penale, determinată de modalitatea de comitere, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 3, Cod procedură penală, a arătat că judecătorul care a dispus menținerea stării de arest preventiv se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.48, alin.1, lit.a, teza finală, Cod procedură penală, întrucât a semnat mandatul european de arestare și cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, aflate la filele 187-196, dosar de urmărire penală, și, de asemenea, invocând motivul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, a învederat faptul că la dosar nu se află încheierea de ședință prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, așa încât nu se pot verifica legalitatea citării sale și asigurarea unei apărări corespunzătoare, nu există dovada că învinuirile i-au fost traduse, fiind depuse, la filele 203-208, dosar de urmărire penală, numai ordinele de arest din Spania, în limba spaniolă, împrejurări față de care a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, statuat prin art.5, alin.2 și art.6, alin.3, lit.a și c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.148, litera a, Cod procedură penală, atâta timp cât nu a fost legal citat, cât și condiția prevăzută de art.148 litera b, Cod procedură penală, întrucât nu mai poate influența martorii, în special pe martorul, deoarece acesta a dat declarații în faza urmăririi penale și într-un alt dosar soluționat, astfel că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.145/1, Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.IX.2006, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, literele a, b și f, Cod procedură penală, arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului, față de care a fost emis nr.393//21.IX.2006, în baza căreia, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.2007, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus emiterea Mandatului de urmărire internațională nr.13//31.2007, pus în executare de autoritățile judiciare spaniole pe data de 24.2009, confirmat prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, începând cu data de 17.VI.2009, iar, prin Rechizitoriul din data de 28.VIII.2009, din Dosarul nr.5657/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, și de tâlhărie, prev. de art.211, alin.2, litera c, alin.2/1, litera a, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că pe data de 23.VII.2006, aflându-se, împreună cu condamnatul și inculpatul, frații săi, pe o alee din cartierul 16 Februarie, Sectorul I, B, i-au aplicat, cu mare intensitate, numeroase lovituri cu picioarele, în zonele cranio-facială, toracelui și abdomenului, punându-i viața în primejdie, timp în care i-au sustras telefonul mobil marca Motorola, model C 139.
Mai întâi, Curtea apreciază că, deși încheierea de ședință este insuficient motivată, prin omisiunea instanței de fond de a analiza disp. art.148, alin.1, lit.b, Cod procedură penală, soluția de menținere a stării de arest preventiv este corectă.
Totodată, Curtea constată caracterul defectuos al susținerii recursului, inclusiv prin invocarea unor cazuri precise de casare, cu toate că, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.385/9, Cod procedură penală, astfel că instanța de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
În ceea ce privește existența cazului de incompatibilitate prevăzut de art.48, alin.1, litera a, Cod procedură penală, invocată de recurentul-inculpat, Curtea constată că judecătorul - nu a dispus nici arestarea preventivă și nici prelungirea stării de arest preventiv, ci, în calitatea sa de președinte al Secției a II-a penală, a dispus emiterea Mandatului de urmărire internațională nr.13//31.2007, din Dosarul nr-. Ca atare, atâta timp cât judecătorul de fond nu a dispus asupra stării de arest preventiv, ci doar a luat măsuri de punere în executare a măsurii preventive luată de un alt judecător, este evident că nu există incompatibilitatea prevăzută de art.148, alin.1, litera a, Cod procedură penală.
Referitor la legalitatea citării și la respectarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că, în situația în care ar fi reale, constituie motive de recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii de prevenție.
Curtea apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe cu privire la comiterea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 23.VII.2006, declarațiile părții vătămate, care, potrivit procesului-verbal din data de 28.VIII.2006, cu planșe fotografice, l-a recunoscut pe inculpat de pe planșele fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 17.XI.2006, întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici", B, conform căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat un număr de 100 zile de îngrijiri medicale și care, prin amploare și gravitate, i-au pus în primejdie viața, declarațiile constante ale martorului direct, care, conform procesului-verbal din data de 14.IX.2006, cu planșe fotografice, a predat telefonul mobil al părții vătămate, recunoscut de partea vătămată, după cum atestă procesul-verbal din data de 16.2006, cu planșe fotografice, declarațiile martorilor, soția părții vătămate, care fusese lovită anterior de inculpat, (fostă ) a-, fiica părții vătămate, care confirmă starea de conflict dintre părți, șef de stație Bi Noi, care a văzut-o pe partea vătămată căzută.
De asemenea, Curtea apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art.148, alin.1, litera a, Cod procedură penală, în sensul că inculpatul s-a sustras timp de aproximativ 2 ani și 8 luni de la urmărirea penală, atâta vreme cât, prin Ordonanța din data de 19.IX.2006, din Dosarul nr.4423/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, care a dispărut, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 18.IX.2006 privind audierea inculpatului, fratele acestuia, și care a fost prins în Spania pe data de 24.2009.
Cât privește condiția prevăzută de art.148, alin.1, litera b, Cod procedură penală, Curtea apreciază că există date că inculpatul, în stare de libertate, ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea probei testimoniale cu martorul direct, care urmează să fie ascultat de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât inculpatul se apără prin transferarea întregii răspunderi penale în sarcina fraților săi.
În același timp, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă atât din datele personale ale inculpatului, în vârstă de 24 de ani, susține că a absolvit 4 clase primare, iar, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A- din data de 12.VIII.2009, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, prezintă accentuate tendințe impulsive și la instabilitate psihică, astfel că, pe fondul tulburării de personalitate de tip instabil-impulsiv, poate comite alte fapte penale cu violență.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 27.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 27.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a -
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.a.
- Secția a II-a penală: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
