Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7318/2/2009
1859/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.131
Ședința publică din data de 5 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Panioglu Daniela
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER: G --
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația nr.024.979/4.VIII.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărător din oficiu, arată, pe de o parte, că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere faptul că are un domiciliu, prejudiciul material a fost recuperat și a avut o atitudine procesuală sinceră, iar, pe de altă parte, că a fost depășit termenul rezonabil, fiind arestat preventiv de peste 10 luni.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în mod temeinic, instanța de fond a stabilit că nu au dispărut temeiurile arestului preventiv, respectiv disp. art.143, Cod procedură penală, precum și ale art.148, lit.f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă nu numai din natura și gravitatea infracțiunii de furt calificat, determinate de modalitatea în care a fost comisă, cât, mai ales, din circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat definitiv pentru comiterea mai multor infracțiuni de aceeași natură cu cea pentru care este cercetat judecătorește în această cauză, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 15.VII.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.3, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului -.
În motivare, instanța de fond a arătat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute atât de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, cât și de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea infracțiunii de furt calificat, cu o rezonanță negativă asupra opiniei publice, ce impune o reacție promptă a organelor judiciare.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că, pe de o parte, că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere faptul că are un domiciliu, prejudiciul material a fost recuperat și a avut o atitudine procesuală sinceră, iar, pe de altă parte, că a fost depășit termenul rezonabil, fiind arestat preventiv de peste 10 luni.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 8.2008, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului II, B - Secția penală a dispus, în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis nr.163//8.2008, iar, prin Sentința penală nr.107/4.II.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului II, B - Secția penală l-a condamnat pe inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208, alin.1-art.209, alin.1, litera e, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, litera b, Cod penal, art.74, litera c, Cod penal, raportat la art.76, litera c, Cod penal, art.80, alin.2, Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, reținând în sarcina sa că pe data de 7.2008 a sustras, de pe Str. -, din fața imobilului cu numărul 68, Sectorul II, B, un motociclu marca "", cu număr de înmatriculare B-88-, aparținând " ", neasigurat, ulterior găsit abandonat, pe data de 14.2008, pe Str. -. -, nr.1, în fața blocului 105, scara A, Sectorul II, B, și restituit părții vătămate.
Curtea apreciază că, deși este insuficient motivată, îndeosebi cu privire la art.143, alin.1, Cod procedură penală, măsura menținerii stării de arest preventiv este legală și temeinică.
Curtea apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe cu privire la comiterea faptei penale de către inculpat, și nu doar indicii temeinice, după cum a susținut, în mod nemotivat, instanța de apel, întrucât în această fază procesuală avansată nu ar mai fi fost posibilă menținerea stării de arest preventiv doar în temeiul unei presupuneri rezonabile. Astfel, s-ar fi impus ca instanța de apel, în urma unui studiu mai atent al cauzei, să folosească termenii corespunzători, pentru înlăturarea echivocului. Așadar, substituindu-se, în devoluție integrală, instanței de apel, Curtea constată că la dosar există procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 7.2008, cu planșe fotografice, procesul-verbal din data de 7.2008 privind redarea în formă scrisă a înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere, puse la dispoziție de reprezentantul legal al părții vătămate " ", procesul-verbal din data de 7.2008 privind prinderea inculpatului, după semnalmentele fizice din imaginile video, procesul-verbal din data de 8.2008 privind conducerea în teren a inculpatului, cu planșe fotografice, procesele-verbal de cercetare la fața locului din data de 14.2008, însoțit de planșe fotografice, privind găsirea motociclului marca "" pe Str. -. -, nr.1, în fața blocului 105, scara A, Sectorul II, B, declarațiile martorului, concubina inculpatului, care l-a recunoscut de pe înregistrările video vizionate.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din datele personale ale inculpatului, care, până la vârsta sa de 25 de ani, a desfășurat o bogată activitate infracțională, începută în minorat, prin comiterea a două infracțiuni de furt calificat, pentru care a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, după care a fost condamnat definitiv, prin trei sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, de unde rezultă perseverența infracțională, care justifică temerea că, pus în libertate, va comite alte faptă de natură penală, în special îndreptate împotriva patrimoniului, pe fondul lipsei unei surse de venituri licite.
Recuperarea prejudiciului material și atitudinea procesuală sinceră, invocate de recurentul-inculpat, constituie criterii generale de individualizare a pedepsei închisorii, fără a avea relevanța juridică necesară asupra stării de periculozitate a inculpatului față de valorile sociale.
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că nu a fost depășit, avându-se în vedere împrejurarea că perioada de arest preventiv nu a depășit 10 luni, iar procesul penal se află faza judecării apelului.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.VIII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
Red. și dact.:
- Secția a II-a penală: -/.
2 ex.
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Panioglu Daniela, Piciarcă Dumitrița
