Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5927/2/2009
1550/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1002
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest, asistați de apărător din oficiu - avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, recurenții-inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate, având în vedere că din declarațiile acestora și din declarațiile martorilor nu rezultă cu certitudine că aceștia se fac vinovați de fapta reținută în sarcina lor. Inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății, aceștia sunt arestați de aproximativ de 1 an și o lună, aveau un loc de muncă stabil înainte de a fi arestați,
Față de considerentele invocate mai sus, solicită admiterea recursurilor declarate de către inculpați și judecarea acestora în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de către inculpați, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f
C.P.P.Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și, precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Inculpații - personal și prin avocat desemnat din oficiu - susțin că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurenților, care aveau un loc de muncă înainte de a fi arestați.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de către inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpații și au fost arestați preventiv la data de 5 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimiși în judecată, alături de alte persoane, prin rechizitoriul nr.375/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că:
- inculpatul, la data de 13 decembrie 2007, a vândut împreună cu inculpatul trei doze de heroină, în schimbul sumei de 300 lei, colaboratorului cu identitate protejată " ".
- inculpatul, la data de 13 decembrie 2007, a vândut împreună cu inculpatul trei doze de heroină, în schimbul sumei de 300 lei, colaboratorului cu identitate protejată " " și, de asemenea, la data de 18 februarie 2008, a vândut, prin intermediul inculpatului patru doze de heroină, în schimbul sumei de 400 lei, colaboratorului cu identitate atribuită " ". Cu ocazia percheziției domiciliare, efectuate la data de 4 iulie 2008, la locuința sa din-, sector 3, a fost depistat având o cantitate de 38 comprimate methadonă, precum și 3 doze de heroină, destinate vânzării.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale întocmite de investigatorii sub acoperire cu nume de cod " " și " ", procesul - verbal de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", procesele - verbale de redare a discuțiilor din mediul ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpaților; procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesul - verbal de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", procesele - verbale de redare a înregistrărilor din mediul ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele - verbale privind notele de redare ale convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și interceptate în mod autorizat, declarațiile martorilor, și, declarațiile martorului cu identitate protejată " ", procesele - verbale de recunoaștere de pe planșa foto, procesul - verbal de percheziție a autovehiculului cu nr. B-83-.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (trafic de droguri de mare risc), frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care au comis faptele în starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.b Cod penal - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, dacă ar fi puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională.
Din actele dosarului, se mai reține că cei doi recurenți - împreună cu mai mulți inculpați, dar și alte persoane neidentificate - fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri, coordonată de numitul HG, că această rețea acționează atât în municipiul B, cât și județele limitrofe, precum și împrejurarea că inculpații din prezenta cauză (alături de alții) au fost puși în libertate,prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai blândă, însă aceștia și-au continuat activitatea infracțională.
La luarea măsurii arestării preventive - pentru ambii recurenți - a fost avut în vedere temeiul prevăzut de art.148 lit.d și f Cod procedură penală, respectiv faptul că au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
În criticile aduse menținerii stării de arest, inculpații arată că lăsarea în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, față de lipsa probelor care să demonstreze contrariul, existența circumstanțelor personale favorabile, și trecerea timpul îndelungat de la luarea măsurii, contestându-se practic doar îndeplinirea condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală.
În speță, Curtea constată nu numai că aceste susțineri nu sunt dovedite, dar, mai mult, din actele și lucrările existente, rezultă că în acest dosar nu numai că sunt indicii temeinice, ci există probe, care au condus la concluzia că odată puși în libertate, recurenții inculpați și-au reluat activitatea infracțională, astfel că apare mai mult decât justificată - în prezent - presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Așadar, încheierea recurată apare ca fiind legală și temeinică și, pe cale de consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
