Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 951-
1510/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1000
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror -.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.322/A/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat solicită ]ncuviinarea probei cu înscrisuri - respectiv o scrisoare medicală de la Spitalul - Penitenciar B, Jilava.
Reprezentantul parchetului arată că nu se opune admoterii probei cu înscrisuri solicitată.
Curtea, deliberând, admite și administrează proba astfel cum a fost formulată și nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat arată că recursul declarat de către inculpat vizează decizia penală nr.322 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București. Solicită casarea aceste hotărâri în baza art.385/9 pct.14 Cod de procedură penală, vizând reindividualizarea pedepsei, prin reanalizarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal.
În susținerea motivului de recurs astfel invocat arată că prin hotărârea instanței de fond inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, reținându-se în sarcina sa că prin tăierea cu o lamă a unei genți, acesta a sustras un portofel, care conținea suma de 170 lei. Solicită a se avea în vedere faptul că pe tot parcursul urmării penale, cât și al cercetării judecătorești, acesta a avut o atitudine de recunoaștere și de regret a săvârșirii faptei.
Consideră că pedeapsa stabilită de instanța de fond este mult prea mare față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de prejudiciul cauzat, astfel că solicită micșorarea pedepsei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, apreciind că instanțele inferioare, la stabilirea pedepsei, au avut în vederea toate criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, iar pedeapsa s-a circumscris scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal. Inculpatul este condamnat de 3 ori pentru fapte de aceeași natură, de unde rezultă că dovedește perseverență infracțională, având în vedere că după ce a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze, în iulie 2008, mai săvârșit încă o faptă.
Față de cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentinta penala nr.514/19 martie 2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 B, in dosarul nr.95I-,s-a dispus in temeiul ari. 208 alin.l - 209 alin.1 lit.f, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului -, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, față de partea vătămată losif.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art,111 rap. Ia art. 112 lit. f și art, 118 IiI. e Cod penal, s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a confiscării speciale și s-a confiscat de la acesta in favoarea statului suma de 20 lei.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, luându-se totodată act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca la data de 14 iulie 2008, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în troleibuzul liniei 90, între stațiile Podul și, inculpatul - a sustras din geanta părții vătămate, un portofel ce conținea acte de identitate și suma de 170 lei.
Pentru a realiza acest lucru, inculpatul s-a așezat pe un scaun lângă partea vătămată și pentru că o atingea cu, persoana vătămată a interpus geanta, între ea și inculpat. Profitând de această împrejurare, inculpatul i-a tăiat geanta cu o, sustrăgându-i astfel portofelul.
Imediat după ce inculpatul a coborât din mijlocul de transport, în stația, partea vătămată a sesizat că i-a fost tăiată geanta și, solicitând șoferului să oprească, a coborăt în apropiere. Astfel, persoana vătămată s-a întors în stația de autobuz, și, observăndu-l pe inculpat în dreptul unei treceri de pietoni din apropiere, a început să-I urmărească, către Calea. La scurt timp, în dreptul restaurantului "Mama ", persoana vătămată l-a prins pe inculpat și i-a solicitat actele înapoi. Inculpatul a negat orice furt pe care l-ar fi comis asupra părții vătămate, ulterior aceasta anunțând poliția care s-a deplasat la fața locului.
La locul incidentului, s-au prezentat lucrători de poliție din cadrul Secției 17 Poliție, în aceste împrejurări tiind identificat inculpatul.
Cu ocazia controlului corporal sumar efectuat asupra inculpatului, organele de poliție au găsit asupra acestuia suma de 150 lei despre care a afirmat că îi aparține.
Banii găsiți asupra inculpatului au fost ridicați pe bază de dovadă de către organele de poliție, fiind predați ulterior părții vătămate.
Cu ocazia recunoașterii de pe planșă foto, efectuată la sediul Secției 17 Poliție, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul - ca fiind autorul furtului din data de 14.07.2008, astfel cum l-a recunoscut și în fața instanței. După ce i s-a predat suma de bani părții vătămate (150 lei), aceasta a declarat că nu mai dorește să se constituie parte civilă, deoarece și-a recuperat în mare parte prejudiciul.
În fala instanței, precum și cu ocazia aducerii la cunoștință a invinuirii, inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că după ce a găsit banii în portmoneu, a cheltuit aproximativ 27 lei pentru a-și cumpăra țigări și băutură, iar actelor de identitate le-a dat foc într-un de gunoi pentru a nu ti găsite asupra sa.
În prima parte a urmăririi penale, în declarația olografă dată inițial, inculpatul a negat însă orice implicare a sa în comiterea unei fapte penale.
În raport cu situația de fapt descrisă s-a considerat de către prima instanță că în drept, fapta inculpatului -, care în data de 14.07.2008, în timpul zilei, a sustras un portmoneu in care se aflau bani și acte de identitate, din geanta unei persoane vătămate aflate într-un mijloc de transport în comun, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.f și alin. 2 lit.b Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că acțiunea inculpatului de luare a bunului mobil (portmoneul cu bani și acte) din posesia părții vătămare, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită într-un mijloc de transport în comun, instanța de fond a reținut săvârșirea furtului în modalitatea incriminată de alin.(1) lit. f al art. 209 Cod penal.
De asemenea luând în considerare faptul că odată cu banii aflați în portmoneu, inculpatul a sustras și actele de identitate ale persoanei vătămate, prima instanță a reținut săvârsirea furtului și în modalitatea incriminată de alin. (2) lit. b al art. 209 Cod penal - un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare. Deoarece în mod obișnuit în portmonee se păstrează și actele de identitate, s-a concluzionat că inculpatul a prevăzut că odată cu banii își va însuși și aceste acte, acceptând posibilitatea însușirii pe nedrept și a unor astfel de înscrisuri.
Urmarea imediată a infracțiunii o reprezintă provocarea unui prejudiciu în dauna patrimoniului persoanei vătărnate, în valoare de 170 lei, la care se adaugă pierderea actelor de identitate, pierdere ce nu poate fi cuantificată exact într-o sumă de bani, iar legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată reiese din materialul probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, în scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase, așa cum reiese din modul de săvârșire a infracțiunii, iar în ceea ce privește furtul actelor de identitate, inculpatul nu a urmărit să sustragă actele de identificare, dar a prevăzut și a acceptat posibilitatea sustragerii acestor acte, săvârșind furtul lor cu intenție indirectă.
Instanța a mai constatat că inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei, astfel cum reiese din raportul de expertiză medico-legală nr.Al/13480/2008, întocmit de Minovici într-o altă cauză penală referitoare la o faptă săvârșită în luna august 2008, foarte aproape în timp de fapta dedusă judecății (conform concluziilor acestui raport, inculpatul "păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale").
Săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța a luat în considerare criteriile generale statuate de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de cornitere, rezultatul socialmente periculos și datele privind persoana inculpatului.
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social al faptei săvârșite pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat față de modalitatea de săvârșire - într-un mijloc de transport în comun, folosind o lamă pentru a tăia geanta victimei, precum și împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, dovedind perseverență infracțională.
S-a reținut că această ultimă împrejurare rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului din care reiese că acesta a mai fost anterior condamnat pentru infractiuni de furt calificat (trei condamnări anterioare). Ultima condamnare - de 3 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat - a fost dispusă prin sentința penală nr.1122/20.09.2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr.1713/24.09.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, fiind arestat în vederea executării pedepsei la data de 01.03.2004 și liberat condiționat prin sentința penală nr. 1923/2006 a Judecătoriei Pitești, cu un rest neexecutat de 422 zile închisoare. Întrucât fapta ce constituie obiectul cauzei de față a fost săvârșită la data de 14.07.2008, instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei fiind condamnarea de 3 ani și 6 luni închisoare ce a fost considerată executată la data de 31.08.2007, în conf. cu disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
Pentru aceste considerente, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul legal special, condamnandu-l la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție - singura modalitate de executare permisă de lege.
În temeiul alt. 71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, aplicarea pedepsei accesorii realizându-se atât în baza art.71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, in conformitate cu dispozitiile art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel în termenul legal (respectiv la data de 07 aprilie 2009) inculpatul, care a criticat-o sub aspectul netemeinciei, susținând ca se impune redozarea pedepsei aplicate, in raport de circumstantele sale personale, în sensul ca a recunoscut fapta savarsita. iar partea vatamata nu s-a constituit parte civila. motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale apelate si coborarea pedepsei.
A fost investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat, Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, atat prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cat si din oficiu sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat caapelul inculpatului este nefondat, respingându-l ca atare prin decizia penală nr.322/A din 18 mai 2009.
În considerentele acestei decizii, Tribunalul a arătat că instanta de fond a retinut corect situatia de fapt, asa cum a reiesit din interpretarea coroborata a mijloacelor de proba administrate pe intreg parcursul procesului penal, precum si vinovatia inculpatului in savarsirea faptei. constand in aceea ca la data de 14.07.2008, în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla in troleibuzul liniei 90, intre statiile Podul si Piata, acesta a sustras din geanta partii vatamate un portofel ce continea acte de identitate si suma de 170 lei, dupa ce in prealabil i-a taiat geanta cu o lama.
Inculpatul a fost prins in flagrant de organul de politie, care au gasit asupra sa suma de 150 lei, banii fiind predați pe baza de dovada partii vatamate, care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul furtului din data de 14.07.2008.
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a reținut că instanta de fond a facut o interpretare judicioasa a criteriilor generale prev. de art 72 Cod penal, dar si a circumstantelor personale ale inculpatului care, initial, in faza de urmarire penala, nu a recunoscut savarsirea infractiunii si care este recidivist postexecutoriu, acesta mai suferind anterior 3 condamnari pentru infractiuni de acelasi gen, ceea ce denota perseverenta sa pe calea infractionala, asa incat se impune un regim sanctionator mai care sa fie in concordanță cu scopul educativ, preventiv si de constrangere prev. de art.52 Cod penal.
S-a considerat că acestea sunt argumentele pentru care se impune aplicarea unei pedepse orientata peste minimul special prevazut de lege, iar solicitările apelantului inculpat in sensul coborarii pedepsei nu își au fundament legal, motiv pentru care in baza art 379 alin.1 pct 1 lit.b Cod de procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat impotriva sentintei penale nr.514/19.03.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 B, in dosarul nr-,
Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs în termenul legal (la data de 28 mai 2009) inculpatul, care, invocând exclusiv cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, a solicitat reducerea pedepsei închisorii la care a fost condamnat, solicitând a se avea în vedere în acest sens gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, în raport cu împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat acesteia a fost recuperat în mare parte prin restituirea sumei de 150 lei, precum și atitudinea sa procesuală sinceră.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicate inculpatului, dând eficiență deplină la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea ce face obiectul judecății (de 4 ani și 6 luni închisoare) - orientată spre minim în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului - este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și perseverența infracțională a autorului său.
În concret, sustragerea în plină zi (în jurul orelor 16.00) a unui portofel din geanta părții vătămate, în incinta unui mijloc de transport în comun, prin tăierea prealabilă a genții cu o lamă, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
Totodată, în antecedența penală a inculpatului se regăsesc, conform fișei de cazier judiciar aflată la filele 30-31, trei condamnări definitive pronunțate tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, cea mai aspră fiind aceea la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, care a constitut primul termen al recidivei postexecutorii incidente în speță, această perseverență remarcabilă de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională punând în evidență lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor precedente și justificând aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpatului.
În plus inculpatul a fost cercetat în paralel, în stare de arest preventiv, și într-o altă cauză panală aflată pe rolul Judecătoriei sector 6 B, fiind acuzat tot de săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, comisă la data de 31 august 2008, adică la foarte scurt timp după fapta dedusă judecății în cauza de față.
În același timp, Curtea constată că atitudinea procesuală sinceră pe care o clamează inculpatul nu este de natură a justifica o eventuală reducere a pedepsei nici măcar până la limita minimului special prevăzut de lege, întrucât atitudinea respectivă nu a făcut altceva decât să confirme evidența probelor certe de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății, mai ales că asumarea responsabilității faptelor sale nu s-a realizat încă de la debutul anchetei desfășurate în cauză, ci abia mai târziu, după ce a fost confruntat cu probatoriul ce ilustrează în mod incontestabil vinovăția sa.
În plus, conduita procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât în concurs cu existența cauzei legale de agravare a răspunderii penale pe care o reprezintă starea de recidivă postexecutorie, astfel cum în mod corect au procedat și instanțele inferioare.
De asemenea nici împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate prin sustragerea protmoneului în modalitatea anterior descrisă, a fost recuperat parțial prin restituirea sume de 150 lei către partea vătămată, nu poate constitui un argument pertinent pentru redozarea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât împrejurarea respectivă nu este rezultatul contribuției personale a inculpatului, suma de bani returnată părții vătămate fiind recuperată de la inculpat de către organele de poliție chemate la fața locului de către victima furtului și care l-au identificat pe inculpat.
În sfârșit, din punctul de vedere al profilului socio-moral al inculpatului, Curtea constată că acesta deși în vârstă de aproape 35 de ani, nu are o familie organizată, este slab școlarizat (a absolvit 8 clase primare), nu are ocupație și nici loc de muncă, asemenea referințe personale îndoielnice trădând o veritabilă predispoziție din partea sa pentru comiterea de fapte antisociale, în scopul de a-și asigura disponibilitățile financiare necesare subzistenței și fiind de natură să afecteze în mod serios perspectivele sale de dobândire a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.322/A din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.322/A din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
/ - II.
- 5.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
