Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5924/2/2009
1544/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1001
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror -.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că recursul este declarat împotriva încheierii Tribunalului București, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Arată că la momentul emiterii mandatului de arestare, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă, ulterior, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei - în sensul că a lovit partea vătămată, neștiind însă pe cine a lovit și în ce zona a corpului. De asemenea arată că în timpul urmăririi penale, a fost depus un CD cu înregistrarea video a evenimentelor.
Apreciază că a fost un incident neplăcut din viața inculpatului, care s-a întâmplat pentru prima oară, acesta neavând antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, iar lăsat în libertate, inculpatul nu ar mai săvârși o astfel de faptă și nu ar împiedica bunul mers al cercetării judecătorești; nu este îndeplinită teza a II-a a art.148 lit.f C.P.P. față de faptul că inculpatul nu umblă cu cuțitul în buzunar în mod obișnuit pe stradă, cu intenția de a lovi persoane.
Față de probatoriul administrat la dosarul cauzei și față de actele de cercetarea judecătorească făcute până în prezent, solicită admiterea recursului și punerea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică încheierea recurată. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, iar instanța de fond, în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, există presupunerea rezonabilă că inculpatul este cel care a săvârșit fapta și se mențin și condițiile prev. de art.148 lit.f C.P.P.- modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea, urmările produse și urmările care ar fi putu să se producă. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică, constă nu numai în gravitatea faptei, ci și faptul că inculpatul, purta în mod obișnuit la el un cuțit, cu care a săvârșit fapta respectivă, iar instanța de fond, în mod corect a reținut atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei, nu a acut intenția de a lovi sau vătămata pe careva și solicită judecarea în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, n conformitate cu dispozițiile art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr.2470/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav - prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și art.176 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în data de 7 octombrie 2008, în jurul orei 1430, în fața sediului firmei & România, situată în B,-, sector 2, acesta le-a aplicat mai multe lovituri corporale, cu un cuțit victimelor și, în regiuni vitale ale corpului, provocându-le leziuni interne și externe care au necesitat internarea de urgență, victimele fiind în șoc hemoragic și necesitând intervenția chirurgicală, prezentând o plagă înjunghiată pelvimediană, hemoperitoneu, șoc hemoragic, iar a prezentat o plagă contuză scalp temporal stâng, contuzie în regiunea orbitală dreaptă, traumatism toracic cu plagă înjunghiată axială, pneumotorax stâng.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în cursul judecății, Tribunalul a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii privative de libertate împotriva inculpatului nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, ele subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că materialul probator administrat până la acest moment procesual determină presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și, de asemenea, în cauză se mențin condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările și modalitatea comiterii acesteia, rezultatul produs și, mai ales, cel ce s-ar fi putut produce, relevând pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar crea pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând instanței de control judiciar revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale în libertate, motivat de faptul că în prezenta cauză nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În susținerea motivelor de recurs invocate, s-a arătat de către apărătorul inculpatului că, deși la momentul emiterii mandatului de arestare, acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, ulterior, a revenit, recunoscând fapta și a precizat că este vorba despre un incident neplăcut în viața inculpatului, iar în cauză pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspecte, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, în virtutea considerentelor ce urmează:
Încheierea instanței de fond este -în opinia Curții -legală și temeinică,în conformitate cu cerințele art.3002, art.160 alin.3 Cod procedură penală, în sensul constatării că temeiurile avute în vedere de organul judiciar la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în integralitatea or, și la acest moment procesual, impunând în mod justificat privarea de libertate, în continuare, a inculpatului.
Potrivit art.160 alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate ori că există temeiuri noi, care justifică această măsură, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
.-și concluzia instanței de fond, Curtea apreciază că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii privative de libertate a inculpatului și, ulterior, a menținerii acesteia, subzistă și în prezent, impunând privarea de libertate în continuare.
De asemenea, Curtea mai apreciază că menținerea arestării preventive, justificată inițial de criteriul pericolului social concret pentru ordinea publică, își păstrează - în prezenta cauză - caracterul legitim, răspunzând necesității asigurării unui just echilibru, între dreptul la libertate individuală și la prezumția de nevinovăție - pe de o parte - și scopul urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea ordinii publice - pe de altă parte.
Astfel, menținerea măsurii privative de libertate, fără îndoială, măsură preventivă cu caracter de excepție se înscrie - din perspectiva duratei - în limite rezonabile, prin raportare la complexitatea cauzei, modul de instrumentare al acesteia de către autoritățile judiciare, comportamentul părților.
Durata rezonabilă a detenției, conform art.5, paragraf 3 din CEDO, se apreciazăin concreto, iar în cauză, Curtea identifică persistența motivelor plauzibile, cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, dar și nevoia protejării ordinii publice, a creării premizelor desfășurării în condiții optime a procesului,precum și a eliminării riscului săvârșirii unor noi infracțiuni de către inculpat.
În temeiul considerentelor ce preced, se va respinge - ca nefondat - recursul promovat de către inculpat, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală - în opinie majoritară - cu consecința obligării acestuia la cheltuieli judiciare în favoarea statului, sub incidența art.192 alin.2 Cod procedură penală, în cuantum de 125 lei, dintre care 25 lei urmează a reprezenta acordarea, în mod parțial, a onorariului avocat oficiu.
În acest sens, Curtea constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales în ședința publică din 8 iulie 2009, însă pentru termenul de judecată, anterior, respectiv 1 iulie 2009, acesta a fost asistat de apărător din oficiu, motiv pentru care urmează a se dispune obligarea recurentului inculpat la plata parțială a onorariului avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art.193 (2) Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
---
Red./15.07.2009
Dact.
Ex.2
Red.---
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că, în cauză, se impunea admiterea recursului inculpatului și, pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în timp ce apare neîndoielnică existența cerinței referitoare la cuantumul pedepsei ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpat și că probele - administrate în cauză până la acest moment - furnizează indicii suficiente pentru a întări această presupunere, Curtea apreciază - în opinie minoritară - că pericolul social concret pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică nu mai poate fi caracterizat prin acel impact negativ pe care l-a avut inițial, fapta sa în rândul opiniei publice; un astfel de impact imediat și mediatic,a existat - neîndoielnic - însă, odată cu trecerea timpului, acesta s-a diminuat, dată fiind reacția promptă a autorităților materializată prin arestarea preventivă a autorului faptei; sub acest aspect, nu se mai pune, nicidecum,problema existenței unei temeri colective generată de faptul că instituțiile statului nu acționează eficient și nu aplică legea în mod ferm împotriva celor care de dedau la un comportament infracțional periculos.
Odată eliminată această "suspiciune", trebuie evidențiat faptul că, noțiunea de "grad de pericol social al faptei" care în concret este unul ridicat, nu se suprapune noțiunii de "pericol public pentru ordinea publică",întrucât, prima noțiune reprezintă un criteriu legal de individualizarea pedepsei, conform art.72 alin.1 Cod penal, în situația în care inculpatul ar fi găsit vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în timp ce a doua noțiune vizează o stare de fapt, ce trebuie întemeiată pe probe certe (art.148 lit.f), stare care se materializează într-un sentiment de insecuritate încercat de membrii comunității.
Pornind de la această împrejurare, Curtea constată că faptele inculpatului sunt grave și pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat, astfel că menținerea măsurii este legitimă atât timp cât ordinea publică este efectiv amenințată, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză; în caz contrar, acea "tulburare a societății" prezentă inițial devine insuficientă pentru justificarea privării de libertate a inculpatului, în continuare.
În acest context, se impune și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a consacrat cu valoare de principiu faptul că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală; astfel art.5, paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale conține garanții distincte, pentru ca privarea de libertate să nu devină abuzivă, așa încât ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, indiferent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă.
De asemenea, s-a subliniat că existența pericolului concret este legată de factorul timp, prin urmare, se poate considera - în mod rezonabil - că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit, după scurgerea unei anumite perioade de timp, iar împrejurările în care s-au comis faptele și modalitatea de acționare s-au estompat, pierzându-și rezonanța socială, ecoul în rândul comunității.
În speță, arestarea preventivă a inculpatului a avut loc la data de 16 octombrie 2008 și, chiar dacă durata instrucției penale nu depășește limitele rezonabile, totuși, durata măsurii preventive tinde a depăși aceste limite și a servi la anticiparea unei pedepse privative de libertate, bazându-se - în principal și abstract - pe gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
La toate acestea, se mai adaugă și împrejurarea că inculpatul se află la prima sa confruntare cu legea penală, că pe parcursul cercetărilor a adoptat o poziție sinceră, regretând săvârșirea faptelor, aspecte care completează, în mod pozitiv, profilul inculpatului, recomandându-l pentru privilegiul de a se bucura de încrederea autorităților în vederea înlocuirii măsurii arestării preventive, cu o măsură mai blândă și anume, aceea de a nu părăsi localitatea.
În consecință, apreciez ca fiind nelegală și netemeinică încheierea prin care judecătorul de la prima instanță a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, încheiere care ar fi trebuit modificată, prin admiterea recursului promovat de inculpat.
JUDECĂTOR,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
