Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1619/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1052
Ședința publică de la 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/07.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 15 iunie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că în cauza nu sunt îndeplinite cerințele privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării prev. de art.148 lit.f nu C.P.P. mai subzistă dat fiind că la acest moment nu a fost demonstrat pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică.
Totodată arată că trebuie avute în vedere recomandările O în sensul că starea de libertate trebuie să constituie regula iar stare de arest preventiv să constituie excepția.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are 6 copii și că este singurul întreținător al familiei.
Apreciază că față de inculpat se pot lua alte măsuri preventive mai puțin dure, în sensul de a se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsii localitatea.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive în raport de infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului, respectiv aceea de trafic de droguri de mare risc.
Solicită a se avea în vedere că amploarea fenomenului infracțional precum și faptul că vânzarea de droguri constituia o adevărată ocupație pentru inculpat, considerente pentru care apreciază că acesta aflat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că la momentul producerii flagrantului se afla cu cei 6 copii în casa în care locuiește împreună cu mai multe familii și precizează că în camera sa nu s-a găsit nici o substanță interzisă de lege.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că vindea heroină la adresa unde locuiește fără forme legale și, la data de 30.10.2008 a vândut denunțătorului patru doze ce cântăreau 0,36 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 200 lei, provenită din fondurile
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unui conflict spontan, a acționat în legitimă apărare și s-a prezentat singur la organele de poliție.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta pentru care este cercetat, și anume infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că vindea heroină la adresa unde locuiește fără forme legale și, la data de 30.10.2008 a vândut denunțătorului patru doze ce cântăreau 0,36 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 200 lei, provenită din fondurile, urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de comitere a faptelor. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social. La această apreciere se au în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și nu are un loc de muncă.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.07.2009
23 Iulie 2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea, Daniel Grădinaru
