Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1771/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1081
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea RECURSURILOR declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședințădin data de 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penalăîn dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență juridică depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurenților - inculpați critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în mod greșit Tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri s-au schimbat. Susține că, în cauză, nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar împieta buna desfășurare a procesului penal. Subliniază faptul că inculpații, persoane fără antecedente penale, au recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina lor și au avut o conduită cooperantă. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca fiind nefondate, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că la acest moment procesual subzistă toate temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar menținerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Recurentul - inculpat -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 8.VII.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160bCod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, amploarea activității infracționale și la posibilitatea comiterii unor acțiuni asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți de săvârșirea unor fapte penale de o asemenea gravitate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurenților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul cercetărilor.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpații au fost arestați preventiv la data de 26.02.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 339/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 25.02.2009, inculpatul a vândut coinculpatului cantitatea de 30,64 grame cannabis cu suma de 900 lei și a deținut cantitatea de 165,04 grame cannabis și 71,84 grame hașiș atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu, iar, la aceeași dată, inculpatul a vândut martorului denunțător cantitatea de 30,64 grame cannabis cu suma de 1200 lei și a deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,05 grame cannabis.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: denunțul și declarațiile martorului, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația martorului, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, precum și declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută de organele judiciare.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care au un nivel de școlarizare redus, nu au ocupație și loc de muncă, sunt consumatori de droguri - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții - inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 8.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.VII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- a
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./6.08.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Stan
