Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3060/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 11
Ședința publică de la 4 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatele, și împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentele inculpate, și - în stare de arest și asistate de apărător din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentele inculpate fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentelor inculpate,având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatelor în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, recurentele beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În continuare, mai arată că inculpata este arestată de la data de 4 octombrie 2008, are un copil minor în întreținere și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. În ceea ce o privește pe inculpata, nu există indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta se consideră nevinovată, are cinci copii minori în întreținere, iar starea sa de sănătate este precară. Cu privire la inculpata, susține că este arestată de la data de 8 mai 2008, are un copil minor în întreținere, iar pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate s-a atenuat odată cu trecerea timpului.
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost susținute.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a celor trei inculpate, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor și din circumstanțele personale ale recurentelor, împrejurări față de care apreciază că se impune cercetarea judecătorească a acestora în continuare în stare de arest preventiv.
Solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și obligarea inculpatelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Arată că are un copil în vârstă de 1 an și 5 luni în întreținere și a vândut droguri pentru a se putea întreține.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu a vândut droguri și are cinci copii minori în întreținere.
Recurenta inculpată,având ultimul cuvânt, arată că are un copil de 1 an și 6 luni închisoare și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților,și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, iar în cazul unora dintre ei, și al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat sau deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, impactul negativ asupra societății civile, dar și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că, odată puși în libertate, ar putea comite fapte similare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, inculpatele, și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatele au susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere perioada mare de timp scursă de la data luării acestei măsuri, dar și circumstanțele lor personale. Astfel, inculpatele și au solicitat a se avea în vedere atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că au copii minori în întreținere.
La rândul său, inculpata a invocat inexistența unor indicii temeinice de săvârșire a faptei, dar și starea de sănătate precară și numărul mare al copiilor pe care îi are în întreținere.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor trei recurente-inculpate subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, recurentele inculpate și au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, pentru această din urmă infracțiune fiind cercetată și inculpata.
Din analiza coroborată a probelor administrate până la acest moment procesual, se constată persistența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatele și, împreună cu și alte persoane, au constituit în luna iulie 2008 un grup infracțional organizat coordonat de acesta din urmă, în scopul comercializării ilicite de heroină, iar în cadrul grupării infracționale inculpatele au vândut heroină, activitate infracțională derulată în perioada iulie 2008 - septembrie 2008.
Totodată, în cauză există indicii temeinice că inculpata a desfășurat, în aceeași perioadă, acte de comercializare repetată a heroinei, folosindu-se în acest scop de o persoană minoră în vârstă de aproximativ 8-9 ani.
Susținerea inculpatei referitoare la inexistența unor indicii temeinice de comitere a faptelor este lipsită de suport, în condițiile în care toate probele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive (cu precădere declarațiile inițiale ale inculpatei ), dar și probele administrate ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, sunt suficiente pentru a convinge un observator independent că inculpata ar fi putat săvârși fapte de natură penală.
Totodată, tribunalul a apreciat pe deplin justificat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere atât elementele de ordin real reținute de către prima instanță (respectiv natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul cercetărilor, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele sale negative asupra sănătății publice), cât și toate celelalte împrejurări concrete în care se presupune că inculpatele au desfășurat activități legate de traficul de droguri de mare risc (respectiv caracterul repetat al actelor materiale, apartenența la o structură organizată a două dintre recurente și motivația pecuniară a actelor de comercializare desfășurate), elemente care, alături de circumstanțele personale ale inculpatelor, relevă vulnerabilitatea acestora la influențele mediului din care fac parte și riscul de a săvârși alte infracțiuni.
În ceea ce privește circumstanțele personale, Curtea reține că recurentele inculpate nu aveau un loc de muncă stabil, care să le permită obținerea licită veniturilor necesare întreținerii copiilor minori, inculpata a fost condamnată anterior pentru o faptă de tâlhărie, a fost de asemenea sancționată cu amendă administrativă de 10 ori în intervalul 2003-2007 pentru deținere de droguri în vederea consumului propriu, iar este de asemenea cunoscută cu antecedente penale, împrejurări ce relevă persistența inculpatelor în comiterea de fapte ilicite, unele de aceeași natură cu cele ce fac obiectul cercetărilor și atingerea efectivă ce ar putea fi adusă ordinii publice prin lăsarea lor în libertate.
Aceste elemente de fapt justifică în mod pertinent și suficient privarea de libertate în continuare a inculpatelor pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, problemele de sănătate ale acestora sau împrejurarea că au copii minori în întreținere nefiind de natură să releve, în mod izolat, o schimbare a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Nici perioada de timp în care inculpatele s-au aflat în detenție preventivă, respectiv 1 an și 3 luni, nu evidențiază o diminuare semnificativă a pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și rezonanța lor socială negativă încă prezentă ca urmare a desfășurării publice a procedurii penale în fața instanței de fond.
Totodată, date fiind complexitatea cauzei determinată de numărul mare al persoanelor cercetate și faptele grave comise, dar și comportamentul autorităților și al părților în acest interval de timp, perioada în care inculpatele s-au aflat în stare de arest preventiv este justificată de motive pertinente și nu încalcă exigențele rezonabilității ce trebuie să o caracterizeze.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele, și împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurentă la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpată, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /13.01.2010
Dact. 2 ex./13.01.2020
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Florică Duță
