Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1117/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar; inculpații, și, toți personal, în stare de arest și asistați de avocat ales din cadrul Baroului C-S, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul fiind asistat și de avocat din cadrul Baroului T; inculpatul personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T; inculpatul personal, în stare de arest și asistat de avocat avocat din cadrul Baroului T; inculpatul personal, în stare de arest și asistat de avocat din cadrul Baroului T, lipsind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care procurorul arată că recursul formulat de către C-S nu se referă și la inculpatul, astfel că nu se impune prezența acestuia în fața instanței, și nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Procurorul susține recursul formulat de C-S în sensul admiterii acestuia, casarea încheierii și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, întrucât în mod nejustificat s-a înlocuit această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că în urmă cu 2 săptămâni, aceeași instanță a menținut măsura arestării preventive și acum a dispus înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi localitatea. Introducerea în cauză a părților vătămate din Italia duce la schimbarea temeiului arestării preventive. Referitor la termenul rezonabil, invocă un studiu publicat în Revista Dreptul nr. 3/2008. Susține că din practica CEDO rezultă că trebuie să se facă distincție între termenul rezonabil al arestării preventive și al procesului penal, să se aibă în vedere perioada de la declanșarea procesului penal și pronunțarea hotărârii judecătorești, complexitatea cauzei, și consideră că termenul de 8 luni nu constituie depășirea unui termen rezonabil. Consideră că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că trebuie luate în considerare gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă, precum și faptul că este vorba de un grup, care a acționat în colaborare cu liderul acestuia. Arată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapta este o infracțiune deosebit de gravă și solicită admiterea recursului și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Pentru inculpatul, avocat solicită respingerea recursului declarat de C-S și menținerea încheierii Tribunalului C-S ca temeinică și legală. Arată că la dosarul cauzei nu s-au depus motivele de recurs, că instanțele fac confuzie între pericolul personal și pericolul concret pentru ordinea publică, că perioada rezonabilă a arestului preventiv după un anumit timp se disipează, că faptul că instanța de fond a dispus citarea unui număr de 20 de părți vătămate nu este imputabil inculpaților și că nu s-a adus la cunoștința inculpaților că există și aceste părți vătămate.
Pentru inculpații, și, avocat solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de C-S, încheierea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală, iar pericolul social al faptei nu mai este actual. Arată că acest dosar se complică în mod inutil, că vinovat de întârzierea lucrărilor dosarului este parchetul, că nu se cunosc persoanele păgubite, fiind depusă o listă pentru 40 de asemenea persoane, că este încălcat principiul răspunderii penale personale. Solicită să se constate că din acest moment, dacă se va admite recursul, inculpații pe care îi apără sunt ca și condamnați. nu și-a motivat în scris recursul și nu reprezentantul acestuia nu a analizat fiecare inculpat în parte. Consideră că inculpații, care a cauzat o pagubă de 3 Euro, care a cauzat o pagubă de 40 Euro și care nu a cauzat nici un prejudiciu, nu prezintă pericol social actual. Susține că pericolul social nu este în România, ci în Italia, dacă se susține că inculpații au păgubit persoane din acea țară. Solicită menținerea soluției tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Pentru inculpații și, avocat se declară de acord cu cele susținute de avocatul și solicită respingerea recursului formulat de C-S, considerând că este dreptul inculpaților de a solicita justiției române și statului român să fie judecați în libertate, iar parchetul are obligația de a declara recurs. De asemenea, arată că recursul nu a fost motivat, iar procurorul a expus motivele de recurs, care au fost puse în discuție din obligație profesională. Susține că judecarea acestui proces penal nu va începe nici peste 6 luni, deoarece rechizitoriul este un rebut, că după sesizarea instanței apar părți vătămate noi, cu care nici în 10 luni nu va fi îndeplinită procedura, iar pentru asemenea cauze lipsite de finalitate nu se pot menține oamenii în arest pentru niște persoane a căror calitate în procesul penal nu se cunoaște. Solicită punerea de îndată în libertate a inculpaților și.
Pentru inculpatul, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, motivarea fiind lapidară iar motivele de recurs nu au fost depuse în scris la dosar. Arată că inculpatul este de 8 luni în stare de arest preventiv și nu s-au adus probe suplimentare referitoare la faptul că, dacă acest inculpat ar fi pus în libertate, cetățenii ar fi indignați. Invocă practica CEDO, respectiv decizia privind cazul --, a cărei copie o depune la dosar și cauza privind pe Mihuță c/a România privind perioada excesivă a arestului preventiv. Mai susține că justiția nu se face numai cu persoane aflate în arest preventiv, că în această cauză dosarul suferă amânări din cauza acuzării, că nu se cunosc părțile civile și prejudiciul produs. Arată că o persoană din România, respectiv, a fost arestat pentru aceeași faptă, iar în prezent lucrează la Procuratura Italia, chiar în condițiile în care a fost condamnat de Curtea de Apel Craiova la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare. că și inculpatul va fi condamnat tot la o pedeapsă cu suspendare. Acest inculpat este student, fără antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, și prin lăsarea sa în libertate nu va zădărnici aflarea adevărului.
Pentru inculpatul, avocat solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului C-S ca fiind temeinică și legală, achiesând la concluziile puse de ceilalți apărători ai inculpaților. Arată că parchetul nu și-a motivat în scris recursul, astfel că, în opinia sa, nu mai dorește ca inculpații să fie în stare de arest preventiv. În luna septembrie, aceeași instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara și nu poate fi împărtășită opinia parchetului că instanța nu poate avea și o altă opinie. Susține că inculpații sunt arestați din 12.03.2009 și nu din 29.03.2009. Cu privire la termenul rezonabil, arată că dosarul se află pe rolul instanței din 06.08.2009, iar următorul termen de judecată va fi probabil în ianuarie 2010, și nici până în prezent nu s-a dat citire actului de sesizare și nu au fost audiați inculpații, până în ianuarie 2010 sunt 6 luni de când inculpații sunt privați de libertate, nu li s-au luat declarații și nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel că dosarul nu se mai poate încadra în termenul rezonabil. Referitor la inculpatul, pedepsele prevăzute sunt între 1 și 12 ani închisoare, acest inculpat este arestat de 8 luni, iar dacă ar fi condamnat cu executare la minimul pedepsei de 1 an închisoare, pedeapsa ar fi deja executată. În mod corect Tribunalul C-S a stabilit că se poate continua cauza cu inculpații în stare de libertate, recursul fiind declarat formal. Inculpatul este student la 2 facultăți, este prima dată în contact cu legea penală și din 9 infracțiuni inițiale prin rechizitoriu s-au reținut 2 infracțiuni, iar pentru celelalte 7 fost scos de sub urmărire penală fără a i se aplica vreo pedeapsă administrativă. Consideră că scopul măsurii preventive poate fi atins și cu inculpatul în libertate.
În replică, procurorul susține că s-a creat impresia că rechizitoriul este încropirea unei vinovății și că nu l-a motivat. Recursul a fost motivat și a fost trimis la instanță, însă după motivarea încheierii tribunalului și nu a știut că acesta nu a ajuns la dosarul cauzei. Din probe rezultă foarte clar activitatea fiecărui inculpat în parte și rechizitoriul se referă la fapte concrete. Prin activitatea infracțională a inculpaților s-a pus în pericol siguranța mijloacelor de plată cu care se efectuează operațiuni bancare. Arată că din Italia au sosit cereri de părți civile sau vătămate, că sunt peste 150 de persoane a căror conturi au fost fraudate, că băncile nu au interes să facă publice sumele cu care au fost păgubite și că persoanele vătămate sunt garantate și despăgubite de bănci.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Inculpatul se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său și solicită să fie menținută hotărârea Tribunalului C-
Inculpatul arată că dorește să fie judecat în libertate.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpații și se declară de acord cu cele susținute de apărătorul lor ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă cererea de restituire formulată de apărătorii inculpaților, și.
Au fost, de asemenea respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, formulate de inculpații, și, prin apărătorii lor.
S-a respins cererea de revocare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
În baza disp. art. 160/b al. 2, art. 139 al. 1 raportat la art. 300/2 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestului preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la 19.07.1988, în loc., jud. O, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C, jud. C-S, Pitești, jud. A (pentru inculpatul ) și, jud. I (pentru inculpatul ), prev. de art.145 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților de mai sus (la rămânerea definitivă a încheierii), dacă nu sunt arestați sau reținuți în alte cauze.
I-a obligat pe inculpații, și să respecte prevederile art.145 al.1/1 lit.a, b, c, d Cod procedură penală, respectiv: a). să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 al. 1/2 lit. b, c, f Cod procedură penală, inculpații, și vor respecta următoarele obligații: nu vor avea voie să se deplaseze în nici un loc public sau privat (exemplu: internet-cafe etc.), de unde ar putea accesa sistemul internet (indiferent de mijlocul de accesare - calculator, telefon mobil etc.); nu se vor apropia de niciuna din persoanele împreună cu care au comis faptele, martorii și celelalte persoane implicate în cauză și nici nu vor comunica cu acestea direct sau indirect; nu vor exercita vreo meserie sau profesie și nu vor desfășura vreo activitate în exercitarea căreia au săvârșit faptele (exemplu: informatician, operator calculator etc.).
S-a atras atenția inculpaților, și asupra disp. art.145 al.2/2 Cod procedură penală, privind încălcarea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de mai sus, situație în care se va dispune față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
În ceea ce privește starea de arest a inculpaților, s-a apreciat că față de ultimele dispoziții menite să clarifice și să stabilească cadrul procesului din cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, justificându-se, deci, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea (dându-se astfel eficiență disp. art. 5, 6 din Codul d e procedură penală, art. 23 al. 4/2 din Constituție și art. 5, 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede în art. 5 paragraful 3 că "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a unui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".
Termenul rezonabil, prevăzut de norma mai sus menționată, se calculează de la data la care persoana acuzată este reținută sau arestată (11 martie 2009).
Durata rezonabilă a detenției, conform art. 5 paragraful 5, se apreciază în concret, instanța având obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii prin raportare la probe și, întrucât persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea infracțiuni, după trecerea unei perioade de timp, nu mai este suficientă în motivarea măsurii, aceasta trebuie să evidențieze existența, fie a pericolului de fugă, fie a riscului săvârșirii unei noi infracțiuni, fie protejarea ordinii publice sau să prezinte modul în care a fost instrumentată cauza de către autorități, prin sublinierea complexității.
La art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană se subliniază că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa -".
Termenul rezonabil în cazul acestei din urmă prevederi are ca moment de început "formularea unei acuzații în materie penală" - a cărei semnificație a fost stabilită pe calea jurisprudenței CEDO, în cauza Eckle contre, hotărârea din 15 iulie 1982, și anume "notificarea oficială provenită de la o autoritate competentă a învinuirii de a fi săvârșit o faptă penală, ceea ce corespunde ideii de consecințe importante cu privire la situația persoanei suspectate", iar ca moment final tot pe cale jurisprudențială s-a stabilit că termenul se raportează la pronunțarea hotărârii definitive de condamnare sau de achitare, respectiv încetare a procesului penal.
CEDO în cauza Allenet de Ribemont contra Franței, hotărârea din 10 februarie 1995, stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii.
În Codul d e procedură penală nu există nici o dispoziție cu privire la dreptul persoanei la un proces penal desfășurat într-un termen rezonabil, spre deosebire de materia arestării preventive, unde este reglementată instituția termenului rezonabil al arestării.
Astfel, în ceea ce privește măsura arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, atât în cursul urmării penale, cât și în cursul judecății, în primă instanță, în apel sau recurs, Codul d e procedură penală, cu modificările succesive începând din anul 2003, reglementează prin dispoziții concrete, previzibile și accesibile, luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea măsurii arestării preventive, conținând numeroase garanții procesuale, printre care și cele referitoare la durata măsurii cu distincțiile specifice fazelor procesuale.
În lipsa unei reglementări exprese a legiuitorului referitoare la sancțiunea privind încălcarea duratei rezonabile a arestării preventive, fiind însă îndeplinită cerința prevăzută în art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu s-ar putea reține inexistența vreunui temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, în scopul dispunerii revocării măsurii, ci numai că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive s-au schimbat, ceea ce ar atrage aplicabilitatea disp. art.139 al.1 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În contextul concret al prezentei cauze, tribunalul a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală, cu impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art.145 al.1/1 și 145 al.1/2 Cod procedură penală, prin prisma analizării condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, este legală.
Astfel, inițial măsura arestării preventive a fost posibilă pentru buna desfășurare a procesului penal, în raport cu infracțiunile deduse cercetării și ulterior judecății (numărul acestora reducându-se considerabil), perioada în care a fost evidențiată presupusa activitate infracțională, modalitățile de comitere a acestora, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, măsură a cărei finalitate s-a estompat, însă, prin trecerea timpului, de la momentul descoperirii sale scurgându-se un interval de 8 luni, ceea ce atenuează pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării lor în libertate, și anume cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, neexistând probe de sustragere de la judecată, nici că inculpații ar putea comite alte infracțiuni (simpla afirmație că ar putea să-și reia activitatea infracțională dat fiind accesul liber la tehnica informativă, conferit de starea de libertate, neputând constitui un argument plauzibil și legal, pe de o parte pentru că nu se poate reține o simplă prezumție ca argument al respingerii unei astfel de cereri, iar pe de altă parte, pentru că instanța va dispune printre obligațiile ce urmează a fi respectate de inculpați și pe aceea de a nu desfășura vreo activitate de natura celei în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv de a nu accesa vreun loc de natura internet cafe-urilor sau vreun mijloc tehnic informatic), că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că va exercita presiuni asupra vreunei victime.
De asemenea, conform jurisprudenței constante a CEDO, caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpaților și comportamentul autorităților.
Raportând aceste criterii la speța de față, tribunalul a apreciat că faptele pretinse a fi comise de inculpați sunt într-adevăr prevăzute în legi speciale, însă acest aspect nu poate conduce la concluzia complexității cauzei, întrucât procesul nu mai vizează atâtea fapte câte au fost inițial cercetate și numărul inculpaților nu poate constitui un criteriu în sine, dată fiind și infracțiunea reținută (grupul organizat presupunând un număr de 3 persoane); față de cel de-al doilea criteriu referitor la atitudinea inculpaților, nu s-a putut aprecia că aceasta a stat la baza prelungirii excesive a procedurii (aceștia nefăcând altceva decât să-și exercite dreptul la apărare, sub toate aspectele, inclusiv al formulării și invocării de cereri și excepții pe fondul actului de sesizare și al celorlalte acte procesuale desfășurate în faza urmăririi penale); iar în ceea ce privește cel de-al treilea criteriu, comportamentul autorităților, s-a reținut că rezolvarea unor chestiuni prealabile, cereri, excepții, delimitarea cadrului procesual, aspecte absolut necesare clarificării cauzei sub toate aspectele (întinderea în timp fiind inevitabilă pentru respectarea normelor procesual penale) - nu poate fi imputat și nici interpretat în defavoarea inculpaților.
În consecință, tribunalul a apreciat că se impune înlăturarea măsurii arestării preventive cu măsura obligației de a nu părăsi localitatea, considerând că faptele pretins a fi comise de inculpați și deduse judecății, în raport cu probele administrate se circumstanțiază cerinței prevăzute în art. 143 Cod procedură penală, conferindu-se, însă, duratei prelungite a termenului rezonabil al măsurii arestării (date fiind aspectele de mai sus și în special durata de timp necesară îndeplinirii procedurii de citare cu cele 21 persoane vătămate din Italia și a stabilirii calității lor procesuale) accepțiunea schimbării temeiului prevăzut în art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, și anume a condiției privind pericolul pentru ordinea publică, ceea ce va atrage incidența art. 139 al. 1 Cod procedură penală și 145 Cod procedură penală.
La aprecierea condițiilor de legalitate și temeinicie a înlocuirii măsurii arestării preventive, tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt persoane tinere ce nu au mai fost în conflict cu legea penală.
Astfel, în baza disp. art.160/b al. 1, art. 139 al. 1 raportat la art. 300/2 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestului preventiv a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C, jud. C-S, Pitești, jud. A (pentru inculpatul ) și, jud. I (pentru inculpatul ), prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a respins cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara (fiind irelevant faptul că inculpații sunt studenți la T).
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților de mai sus (la rămânerea definitivă a încheierii), dacă nu sunt arestați sau reținuți în alte cauze.
I-a obligat pe inculpații, și să respecte prevederile art. 145 al.1/1 lit. a, b, c, d Cod procedură penală.
În baza disp. art. 145 al. 1/2 lit. b, c, f Cod procedură penală, inculpații, și urmează să respecte următoarele obligații: nu vor avea voie să se deplaseze în nici un loc public sau privat (exemplu: internet-cafe etc.), de unde ar putea accesa sistemul internet (indiferent de mijlocul de accesare - calculator, telefon mobil etc.); nu se vor apropia de niciuna din persoanele împreună cu care au comis faptele, martorii și celelalte persoane implicate în cauză și nici nu vor comunica cu acestea direct sau indirect; nu vor exercita vreo meserie sau profesie și nu vor desfășura vreo activitate în exercitarea căreia au săvârșit faptele (exemplu: informatician, operator calculator etc.).
S-a atras atenția inculpaților, și asupra disp. art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală, privind încălcarea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de mai sus, situație în care se va dispune față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
S-a respins cererea de revocare a mandatului de arestare a inculpatului, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 139 al. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, care a fost precizat de către procurorul de ședință în sensul că acest recurs nu se referă și la inculpatul, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral, în ziua judecății, conținutul motivării regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Măsura arestului preventiv față de inculpații din cauză a fost menținută de către Tribunalul C-S prin încheierea din 29 octombrie 2009, considerându-se că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă, neexistând date privind necesitatea înlocuirii acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau revocarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult că până la acest moment al cercetării judecătorești nu s-au administrat nici un fel de probe, nefiind luate declarații inculpaților, urmează a fi stabilit cadrul procesual, numărul și calitatea părților vătămate sau civile, încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar durata arestului preventiv este una rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei.
Prin aceeași încheiere s-a mai arătat că sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f
C.P.P.De la această încheiere și până la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2009, termen la care s-a pronunțat încheierea prin care s-a luat măsura înlocuirii arestului preventiv a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, nu a intervenit nici un element nou, nefiind administrate probe, nefiind audiate părți din cauză, astfel că măsura luată de către Tribunalul C-S după aproximativ 2 săptămâni când a adoptat o anumită poziție, apare ca una total nejustificată.
Instanța de fond a pronunțat în esență, într-un interval de două săptămâni, două hotărâri total diferite ca și conținut, motivare, temeiuri, în prima hotărâre apreciindu-se că se impune menținerea stării de arest a inculpaților, iar în a doua, fără a interveni nici cel mai mic amănunt de noutate, a apreciat că se impune judecarea inculpaților în stare de libertate, fiind suficientă aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, invocând durata termenului rezonabil a măsurii arestării (de aproximativ 8 luni) pe faptul că s-ar fi atenuat pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpaților în stare de libertate, că nu există probe de sustragere de la judecată sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunei părți din proces sau a vreunui martor, sau că vor exercita presiuni asupra vreunei victime.
Argumentele instanței de fond nu pot fi reținute, deoarece temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, practic în faza cercetării judecătorești neadministrându-se nici o probă, nefiind ascultați inculpații, mai mult decât atât nici nu a fost citit actul de sesizare al instanței, astfel că nu se poate vorbi de schimbarea temeiurilor care au condus la luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că sunt indicii că inculpații, aflați în stare de arest preventiv, au comis faptele penale reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fapte care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea inculpaților în stare de libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea, natura și modul de săvârșire a faptei reținute în sarcina lor de către procuror.
Argumentul prezentat de către instanța de fond că durata arestului preventiv nu ar fi rezonabilă, nu poate fi primit în condițiile în care această durată se cifrează la aproximativ 8 luni închisoare, durată care, raportat la complexitatea cauzei, respectiv numărul de părți implicate în proces, numărul de acte procesuale care trebuie îndeplinite în cauză, probatorul care trebuie administrat, este rezonabilă, atât în lumina jurisprudenței naționale cât și a
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpaților, deoarece nu s-au schimbat sub nici o formă temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, neintervenind nici un element de probațiune, astfel că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților, având în vedere că sunt îndeplinite în continuare cerințele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f pentru C.P.P. toți inculpații în cauză, iar pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul punerii în libertate a inculpaților nu a fost diminuat într-o perioadă atât de scurtă, de aproximativ 2 săptămâni de la încheierea penală anterioară.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Va fi casată în parte încheierea penală recurată, respectiv dispoziția cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și și rejudecând, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. se va menține starea de arest a inculpaților menționați mai sus, urmând ca această măsură să fie pusă în discuție înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte încheierea penală recurată, respectiv dispoziția cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și și rejudecând, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menține starea de arest a inculpaților menționați mai sus, urmând ca această măsură să fie pusă în discuție înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009."
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./24.11.2009
Tehnored./2 ex./24.11.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 18 noiembrie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
BIROUL EVIDENȚĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 117/R din 16.11.2009, pronunțată în dosarul nr. de mai sus, Curtea de APEL TIMIȘOARAa hotărât următoarele:
"În baza art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte încheierea penală recurată, respectiv dispoziția cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și și rejudecând, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menține starea de arest a inculpaților menționați mai sus, urmând ca această măsură să fie pusă în discuție înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009."
Urmează ca dvs. să luați măsurile care se impun urmare celor dispuse prin decizia penală arătată mai sus.
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1117/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
În baza art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte încheierea penală recurată, respectiv dispoziția cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și și rejudecând, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menține starea de arest a inculpaților menționați mai sus, urmând ca această măsură să fie pusă în discuție înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009."
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- .
CĂTRE,
TRIBUNALUL C-S
- SECȚIA PENALĂ -
Alăturat vă trimitem dosarul nr. de mai sus al Curții de APEL TIMIȘOARA, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1117/R din 16.11.2009, definitivă, prin care s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S, împotriva încheierii penale din data de 12.11.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, s-a casat în parte încheierea penală recurată, respectiv dispoziția cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și și rejudecând, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților menționați mai sus, urmând ca această măsură să fie pusă în discuție înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
Dosarul, cusut și numerotat, conține.file.
Anexe:
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 355 file;
- dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 17 file;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 7 file;
- dosarul nr- al Tribunalului Timiș - 7 file;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 7 file;
- dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 32 file;
- dosarul nr- al Tribunalului Timiș - 8 file + 1 filă nenumerotată;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 5 file;
- dosarul nr- al Tribunalului C-S - 14 file;
- dosarul nr- al Trib.B-Secția I Penală - 7 file;
- dosar nr. 24/D/P/2008 al DIICOT C-S - 8 volume, respectiv: vol. I - 146 file; vol. II - 186 file; vol. III - 123 file; vol. IV - 196 file; vol. V - 181 file; vol. VI - 258 file; vol. VII - 264 file; vol. VIII - 274 file.
Menționăm că dosarul nr- are fixat termen de judecată la Tribunalul C-S la data de 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Florin Popescu
