Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 113/2009
Ședința publică de la 20 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii penale din 17.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul recurent -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Aiud, și asistat de avocat apărător ales;
- inculpatul recurent -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu;
- inculpatul recurent -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat apărător ales;
- inculpatul recurent -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat av., apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpatului recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în stare de libertate. Reiterează cererea de disjungere cauzei cu privire la inculpatul.
În ce privește capătul de cerere privind disjungerea cauzei, învederează instanței că inițial inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în grup organizat și trafic de persoane, fiind trimis în judecată numai pentru infracțiunea de trafic de persoane, astfel că este dreptul lui de a fi judecat separat de ceilalți inculpați, cauza soluționându-se cu celeritate.
Referitor la menținerea măsurii arestării preventive, arată că aceasta nu se mai impune, din probele administrate până în prezent rezultând dubii cu privire la vinovăția acestuia, iar situația inculpatului ar trebui analizată și prin prisma stării de fapt în comparație cu ceilalți inculpați.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, argumentând că au intervenit temeiuri noi care nu mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului, făcând referire la declarațiile unor părți vătămate. Învederează instanței că părțile vătămate nu au fost forțate să cerșească în străinătate, ele știind încă de la plecarea din România ce vor face dacă pleacă din țară.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent, inculpații prezentând un real pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la motivul de recurs formulat de apărătorul ales al inculpatului, privind disjungerea cauzei, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât Codul d e procedură penală la art. 385/1 arată foarte clar care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, precum și că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu este vinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 17.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 300/2 Cod pr. penală raportat la art. 160/b alin. 3 Cod pr. penală menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
A fost respinsă totodată cererea de disjungere a cauzei formulată de inculpatul prin apărătorul ales.
În motivarea încheierii Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Potrivit art. 300 ind.2 Cod pr. penală, instanța verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform dispozițiilor art.160 ind.b Cod pr. penală.
Din probele administrate în cauză cu privire la fiecare din inculpați, respectiv declarații de martori, declarații ale unor părți vătămate, procese verbale de recunoaștere de către victime și martori ale inculpaților, procese verbal de filaj, procese verbale de percheziție, rezidă indicii temeinice că fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub aspectul pericolului social concret prezentat de inculpați se observă că aceștia prezintă pericol social prin faptul că au înțeles să constituie un grup infracțional organizat și să desfășoare activitate ilegală de exploatare a unor membrii ai comunităților, profitând de faptul că aceștia aveau un grad redus de instruire și se aflau într-o stare materială precară.
Se apreciază că în cauză de la data arestării și până în prezent nu este depășit termenul rezonabil al detenției preventive cu referire la disp.art.5 paragraf 3 din CEDO.
Este adevărat că cercetarea penală a unui inculpat se face în stare de libertate, dar în ceea ce-i privește pe cei patru inculpați aceștia sunt cercetați pentru presupusa săvârșire a unor fapte de o gravitate socială sporită, argument pentru care în prezent judecarea în stare de arest preventiv a acestora este justificată.
Probele administrate în cursul urmăririi penale confirmă împrejurarea că prin lăsarea inculpaților în stare de libertate se va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Analizând cererea de disjungere formulată de inculpatul prin apărător, Tribunalul a constatat că aceasta este nefondată, deoarece faptele comise de aceasta sunt în strânsă legătură cu faptele comise de ceilalți inculpați, trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, astfel că disjungerea cauzei nu este în interesul unei bune judecăți, astfel cum prevede art. 38.pr.pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, și, solicitând casarea încheierii atacate și punerea lor de îndată în libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu prezintă pericol concert pentru ordinea publică, iar probele existente la dosar nu îi incriminează.
Inculpatul a criticat încheierea și sub aspectul respingerii cererii de disjungere, învederând că în mod greșit s-a procedat astfel, deoarece infracțiunile reținute în sarcina sa nu au legătură cu ceilalți inculpați.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul formulat de inculpatul împotriva dispoziției de respingere a cererii de disjungere, Curtea constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit art. 385 ind. 1 al. 2.pr.pen. încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În cazul încheierilor pronunțate în cursul judecății, prin care instanța soluționează cereri incidentale, cum este și cea privind disjungerea cauzei, legea nu prevede o cale de atac separată, ele urmând a fi cenzurate de instanța de control judiciar, investită cu calea de atac promovată împotriva hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Cum inculpatul a promovat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de disjungere o cale de atac neprevăzută de lege, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a pr.pen. Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
În privința criticilor aduse dispoziției de menținere a stării de arest a inculpaților, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional nestructurat, trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din Legea 678/2001, inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat și complicitate la trafic de persoane, fapte prev. de art. 8 al. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cp. art. 26 rap. la art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 (2 acte materiale) și art. 37 alin.1 lit.b Cod penal, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 Cod penal și complicitate la trafic de persoane prev. de art. 26 raportat la art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din legea nr. 678, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001.
Menținerea stării de arest a inculpaților, și s-a realizat conform art. 300/2 Cod pr. penală raportat la art. 160/b alin.3 și 148 lit. f Cod pr. penală prin încheierea din 17.08.2009 a Tribunalului Alba.
Conform art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod pr. penală, instanța este datoare să verifice în cursul judecății dar nu mai puțin de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi, dispune prin încheiere menținerea acestei măsuri.
În speță, așa cum în mod corect a stabilit Tribunalul, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu s-au schimbat de la ultima menținere a acestei măsuri realizată la 25 iunie 2009.
Astfel, probațiunea administrată în cauză relevă în continuare indicii temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor pentru care fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată, iar pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării lor în libertate subzistă.
Părțile vătămate, audiate la termenul din 17.08.2009, nu au evidențiat aspecte de natură a determina modificarea împrejurărilor avute în vedere la luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea apreciază că acesta a fost corect evaluat de către instanța de fond, având în vedere natura faptelor imputate și gravitatea deosebită a acestora.
În acest sens, Curtea reține că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
Nici sub aspectul duratei detenției provizorii criticile inculpaților nu sunt fondate, de la data arestării și până în prezent termenul rezonabil nefiind depășit cu referire la dispozițiile art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Pentru toate aceste considerente recursurile deduse judecății urmează a fi respinse cu consecința obligării recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod pr. penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-, recurs având ca obiect respingerea cererii de disjungere a cauzei în ce-l privește.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe inculpații recurenți, și să plătească fiecare statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. B/2 ex./24.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
